Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Mona-Maria │- preşedinte │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, ale art. 4, ale art. 5 lit. d) şi ale art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă. Excepţia a fost ridicată de Marian Tiberius Jurchescu în Dosarul nr. 56/267/2021 al Judecătoriei Novaci şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.035D/2021. 2. Dezbaterile au avut loc la data de 15 februarie 2022, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, Curtea, în temeiul art. 57 şi al art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 16 februarie 2022, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 28 aprilie 2021, Judecătoria Novaci a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, ale art. 4, ale art. 5 lit. d) şi ale art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă. Excepţia a fost ridicată de Marian Tiberius Jurchescu într-o cauză având ca obiect plângerea formulată împotriva procesului-verbal prin care a fost sancţionat pentru faptul că nu a purtat masca de protecţie în spaţiul public deschis. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020 au un caracter general şi nespecific în ceea ce priveşte fapta pentru care se pot aplica sancţiuni pentru nepurtarea măştii de protecţie. Totodată, art. 13 din aceeaşi lege nu defineşte purtarea măştii ca fiind sub incidenţa sintagmei „măsuri de protecţie a vieţii“. Autorul excepţiei aminteşte că, potrivit celor statuate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, restrângerea unor drepturi se face doar prin lege. 5. În ceea ce priveşte dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, arată că acestea restrâng dreptul la exprimare liberă şi imagine proprie prin instituirea obligaţiei de a purta masca de protecţie. 6. Totodată, autorul excepţiei arată că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 457 din 25 iunie 2020 au fost „anulate“ dispoziţiile art. 4 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 55/2020 şi Hotărârea Parlamentului nr. 5/2020. În consecinţă, „a fost anulat orice control parlamentar asupra restrângerii unor drepturi fundamentale. Totuşi, controlul parlamentar asupra Hotărârii Guvernului nr. 394/2020 nu a fost înlăturat, hotărârea nefiind atacată de facto la Curtea Constituţională“. Hotărârile Guvernului ulterioare se folosesc de art. 1 de principiul Hotărârii Parlamentului nr. 5/2020, prin aplicarea Legii nr. 24/2000 în vederea prelungirii stării de alertă. Aşadar, această hotărâre a Parlamentului continuă să producă efecte juridice conform normelor de tehnică legislativă, „fiind cadrul legislativ de instituire a unor măsuri juridice în temeiul căruia reprezintă obiectul de prelungire a acestora, obiectul în cauză fiind starea de alertă.“ 7. Autorul excepţiei critică dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 55/2020, care definesc starea de alertă, considerând că „este un termen juridic alienat, nefiind parte din Constituţia României, şi care încearcă să gestioneze o situaţie de urgenţă.“ Concluzionând, reţine că starea de alertă definită de art. 2 din Legea nr. 55/2020 se bazează pe exact aceleaşi premise legale ca starea de urgenţă, chiar dacă sunt definite printr-un cadru legislativ distinct. 8. Referitor la dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 55/2020, autorul excepţiei arată că acestea abilitează Guvernul să instituie măsuri pentru reducerea unor drepturi fundamentale. Aminteşte că, potrivit prevederilor art. 53 din Constituţie, restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi se realizează doar prin lege, iar prevederile art. 93 din Constituţie definesc procedura instituirii măsurilor excepţionale în cadrul stării de urgenţă sau asediu, şi nu într-un cadru juridic distinct, alienat Constituţiei. În cazul dispoziţiilor de lege criticate, Guvernul instituie măsuri excepţionale pentru o situaţie de urgenţă, la propunerea Ministerului Afacerilor Interne. Aceste reglementări încearcă să înlocuiască autoritatea executivă a Preşedintelui prin autoritatea Ministerului Afacerilor Interne, iar pe cea legislativă a Parlamentului, prin autoritatea executivă a Guvernului. Aşadar, crearea instituţiei „stării de alertă“ printr-un cadru legal, care restrânge drepturi prin hotărâri ale Guvernului, la propunerea Ministerului Afacerilor Interne, este o încălcare a statului de drept. 9. Judecătoria Novaci apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. 10. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 2, ale art. 4, ale art. 5 lit. d) şi ale art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1042 din 6 noiembrie 2020. Din examinarea motivării excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în ceea ce priveşte critica adusă dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, autorul excepţiei vizează doar art. I pct. 1 din acest act normativ. De asemenea, în ceea ce priveşte indicarea art. 5 lit. d) din Legea nr. 55/2020, se observă că autorul excepţiei are în vedere, în realitate, dispoziţiile art. 5 alin. (2) lit. d). Prin urmare, se reţin ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 2, ale art. 4, ale art. 5 alin. (2) lit. d) şi ale art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020, precum şi dispoziţiile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, care au următorul conţinut: - Art. 2 din Legea nr. 55/2020: „Starea de alertă reprezintă răspunsul la o situaţie de urgenţă de amploare şi intensitate deosebite, determinată de unul sau mai multe tipuri de risc, constând într-un ansamblu de măsuri cu caracter temporar, proporţionale cu nivelul de gravitate manifestat sau prognozat al acesteia şi necesare pentru prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor iminente la adresa vieţii, sănătăţii persoanelor, mediului înconjurător, valorilor materiale şi culturale importante ori a proprietăţii.“; – Art. 4 din Legea nr. 55/2020: "(1) Starea de alertă se instituie de Guvern prin hotărâre, la propunerea ministrului afacerilor interne, şi nu poate depăşi 30 de zile. Starea de alertă poate fi prelungită, pentru motive temeinice, pentru cel mult 30 de zile, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului afacerilor interne.(2) Starea de alertă se instituie pe întreg teritoriul ţării sau doar pe teritoriul unor unităţi administrativ-teritoriale, după caz. .................................................(5) Valabilitatea documentelor eliberate de instituţiile şi autorităţile publice, precum şi de entităţile private autorizate conform legii se menţine pe toată perioada stării de alertă, precum şi pentru o perioadă de 90 de zile de la încetarea acestei stări.(6) Prin excepţie de la alin. (1), în cazul dovezilor înlocuitoare ale permiselor de conducere - cu drept de circulaţie, se menţine numai valabilitatea celor emise în temeiul art. 111 alin. (1) lit. b), alin. (4) sau (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe toată perioada stării de alertă, precum şi pentru o perioadă de 10 zile de la încetarea acestei stări. Pentru aceeaşi perioadă se menţine şi valabilitatea prelungirii dreptului de circulaţie, dispusă de procuror sau de instanţa de judecată potrivit art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.“;" – Art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 55/2020: "(2) Măsurile pentru asigurarea rezilienţei comunităţilor sunt: [...] d) măsuri de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor, inclusiv instituirea carantinei sau a izolării la domiciliu;“;" – Art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020: "Constituie contravenţii, în măsura în care nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate potrivit legii penale infracţiuni, următoarele fapte săvârşite pe durata stării de alertă: h) nerespectarea de către persoanele fizice a măsurilor individuale de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor, stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d).“;" – Art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020: "Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 13, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins: "a) obligativitatea purtării măştii de protecţie în spaţiile publice, spaţiile comerciale, mijloacele de transport în comun şi la locul de muncă;"" 14. Autorul excepţiei critică dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate în raport cu următoarele prevederi ale Legii fundamentale: art. 1 alin. (4) şi (5) referitor la separaţia puterilor în stat şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 26 alin. (2) privind dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi, art. 30 alin. (1) şi (2) referitor la libertatea de exprimare şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că o primă critică de constituţionalitate invocată în prezenta cauză vizează lipsa de claritate şi previzibilitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) lit. d) şi ale art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020. Potrivit susţinerilor autorului excepţiei, din conţinutul acestor dispoziţii de lege nu rezultă cu claritate care sunt conduitele ce pot avea ca efect aplicarea unei sancţiuni. 16. Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, a mai analizat critici similare formulate în raport cu dispoziţiile de lege amintite. Astfel, prin Decizia nr. 381 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 septembrie 2021, Curtea a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 65 din Legea nr. 55/2020, care stabilesc ce fapte prevăzute în acest act normativ constituie contravenţii, trimit, în mod exclusiv, la prevederile art. 5, mai sus menţionate. Prin urmare, dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 55/2020 constituie, în realitate, un tablou exhaustiv al tipurilor de măsuri ce pot fi dispuse în temeiul acestui act normativ în vederea prevenirii şi combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, măsuri care atrag obligaţii a căror încălcare constituie contravenţie. 17. Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 5 alin. (2) lit. d) se referă, în mod expres, la măsurile carantinei şi izolării şi fac o referire generală la „măsurile de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor“, fără a le nominaliza. Având în vedere obiectivul afirmat al legii, precum şi faptul că textul nu face trimitere la alte acte normative, Curtea a apreciat că este vorba despre măsuri menţionate în Legea nr. 55/2020 şi a observat că textul de lege circumscrie sfera acestor măsuri la acele intervenţii necesare protejării unor drepturi ale persoanei care se bucură de cel mai înalt grad de protecţie constituţională, respectiv dreptul la viaţă şi dreptul la sănătate. 18. Cu acelaşi prilej, Curtea a arătat că dispoziţiile art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020 califică drept contravenţii „nerespectarea măsurilor individuale de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor, stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d)“, în timp ce dispoziţiile enunţate la lit. i) din acelaşi articol de lege califică, în mod separat, drept contravenţie „nerespectarea de către persoanele fizice a măsurilor de izolare la domiciliu stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d)“. Prin urmare, ipoteza art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020 se referă la nerespectarea acelor măsuri consacrate prin lege, instituite în vederea protejării dreptului la viaţă şi la sănătate şi care creează obligaţii în sarcina persoanelor fizice, excepţie făcând măsura izolării la domiciliu. 19. Curtea a amintit că, potrivit dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 55/2020, hotărârile Guvernului prin care se instituie sau se prelungeşte starea de alertă trebuie să precizeze, în mod clar, care sunt măsurile pentru asigurarea rezilienţei comunităţilor, astfel că revine executivului să selecteze, în funcţie de datele concrete ale evoluţiei pandemiei la un anumit moment, acele măsuri prevăzute la nivelul legii care sunt cele mai adecvate atingerii obiectivului stabilit de legiuitor, cu o restrângere proporţională a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi ale persoanei. 20. Curtea a apreciat că precizarea în conţinutul dispoziţiilor de lege analizate a măsurilor care instituie obligaţii a căror încălcare constituie contravenţie ar avea drept consecinţă aplicarea lor pe toată durata pandemiei de COVID-19, fără a da posibilitatea autorităţilor să selecteze necesitatea şi intensitatea intervenţiei în funcţie de evoluţia rapidă şi imprevizibilă a acestui fenomen. Reglementarea ar dobândi astfel un caracter rigid, făcând imposibilă o aplicare flexibilă, astfel încât să se asigure în mod eficient obiectivul stabilit de legiuitor de prevenire şi combatere a efectelor pandemiei de COVID-19, dar şi imperativul respectării caracterului proporţional al restrângerii exerciţiului unor drepturi prin raportare la acest obiectiv şi datele concrete ale realităţii. S-ar putea ajunge astfel în situaţia în care obligaţiile impuse să aibă aceeaşi sferă de aplicare, deşi gravitatea fenomenului s-a redus, justificând restrângerea acestei sfere sau chiar neaplicarea măsurilor. 21. Potrivit celor reţinute de Curtea Constituţională prin decizia antereferită, caracterul general al dispoziţiilor de lege analizate, ce necesită raportarea la acte administrative normative secundare în vederea aplicării, nu trebuie să conducă la concluzia că faptele care constituie contravenţie sunt stabilite de organele administrative. Astfel, sintagma „măsuri de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor“ din cuprinsul Legii nr. 55/2020 se referă la măsuri consacrate la nivelul legii, aşa cum de altfel este şi măsura obligativităţii purtării măştii de protecţie, consacrată în mod expres în conţinutul art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020. În ceea ce priveşte obligaţia purtării măştii de protecţie, Curtea a constatat că persoanele interesate aveau posibilitatea de a lua cunoştinţă de conţinutul acestei obligaţii prin examinarea conţinutului art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020. De asemenea, hotărârile Guvernului emise pentru instituirea şi prelungirea stării de alertă, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, au menţionat în mod constant obligativitatea purtării măştii de protecţie. 22. Prin urmare, având în vedere cele mai sus arătate, Curtea a apreciat că persoanele fizice aveau posibilitatea de a cunoaşte conţinutul măsurilor la care se referă art. 5 alin. (2) lit. d) şi art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020, precum şi obligaţiile ce le revin, astfel încât să îşi poată conforma conduita potrivit dispoziţiilor legale şi să înţeleagă consecinţele nerespectării acestor obligaţii. 23. De asemenea, a apreciat că aceleaşi concluzii sunt valabile şi în ceea ce priveşte posibilitatea agentului constatator, respectiv a instanţei de judecată de a identifica fapta contravenţională, de a evalua gravitatea faptei şi de a stabili o sancţiune contravenţională proporţională cu aceasta. 24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia Deciziei nr. 381 din 8 iunie 2021 îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 25. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate aduse dispoziţiilor art. 2 şi 4 din Legea nr. 55/2020, Curtea observă că susţinerile autorului excepţiei fac abstracţie de faptul că art. 53 alin. (1) din Constituţie prevede posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi dacă se impune pentru apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. O astfel de restrângere poate fi dispusă prin lege, numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii. 26. Posibilitatea stabilirii prin lege a unor astfel de restrângeri este prevăzută de legiuitorul constituant distinct de situaţia de urgenţă, astfel că instituirea măsurilor care restrâng exerciţiul unor drepturi sau libertăţi potrivit art. 53 din Constituţie se face după o procedură diferită de cea prevăzută de art. 93. 27. Prin urmare, Curtea apreciază că nu există niciun obstacol constituţional pentru legiuitor ca, în considerarea situaţiilor enumerate în art. 53 din Constituţie, să reglementeze printr-o lege, aşa cum este şi Legea nr. 55/2020, o serie de măsuri care pot avea drept efect restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, fără a fi necesară instituirea stării de urgenţă de către Preşedintele României, aşa cum susţine autorul excepţiei. De vreme ce măsurile instituite se circumscriu condiţiilor constituţionale ale art. 53, gruparea acestora sub conceptul de „stare de alertă“ nu prezintă niciun aspect contrar prevederilor Legii fundamentale. 28. Cât priveşte competenţa Guvernului ca în temeiul prevederilor legale ale Legii nr. 55/2020 să emită hotărâri prin care să instituie ori să prelungească starea de alertă, Curtea reţine că, potrivit prevederilor art. 108 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe, iar hotărârile se emit pentru organizarea executării legii. Prin urmare, Guvernul are competenţa constituţională de a emite hotărâri în executarea legilor. De altfel, cu privire la acest aspect, Curtea, prin Decizia nr. 391 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 22 iulie 2021, paragraful 41, a reţinut că Legea nr. 55/2020 constituie un act normativ-cadru care stabileşte principiile de bază ale instituirii stării de alertă, prevăzând, cu titlu general, măsurile ce pot fi dispuse în cadrul acesteia, în vederea atingerii obiectivelor mai sus arătate. Aceste măsuri, astfel cum se arată, în mod expres, la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, sunt adoptate în aplicarea legii analizate, de către Guvern, prin hotărâre, la propunerea ministrului afacerilor interne, pentru o perioadă de cel mult 30 de zile, starea de alertă putând fi prelungită, pentru motive temeinice, pentru cel mult 30 de zile. Această manieră de reglementare denotă intenţia legiuitorului de a crea un cadru legal pentru implementarea măsurilor cu caracter administrativ necesare şi adecvate particularităţilor crizei epidemiologice existente şi evoluţiei acesteia în fiecare perioadă de timp. Aceste necesităţi de reglementare nu puteau fi, în mod evident, anticipate la data elaborării Legii nr. 55/2020 şi nici prevăzute, în mod expres, în cuprinsul acestei legi, având în vedere caracterul lor variabil, imprevizibil. Cu toate acestea, legea analizată prevede, în mod expres, procedura de instituire şi de prelungire a stării de alertă, măsurile care pot fi dispuse pe parcursul acesteia, perioadele de timp pentru care pot fi luate şi prelungite astfel de măsuri, condiţiile implementării lor, precum şi autorităţile şi instituţiile statale implicate. 29. În ceea ce priveşte criticile referitoare la efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 457 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 1 iulie 2020, Curtea apreciază că autorul excepţiei vizează, în realitate, probleme ce ţin de legalitatea hotărârilor Guvernului emise pentru instituirea şi prelungirea stării de alertă. Or, Curtea constată că, potrivit competenţei sale, aşa cum este aceasta consacrată de art. 146 lit. d) din Constituţie, controlul de constituţionalitate vizează în mod exclusiv legile şi ordonanţele. Aşa cum s-a reţinut şi în Decizia nr. 435 din 13 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 17 octombrie 2005, termenul „lege“ prevăzut la lit. d) a art. 146 din Constituţie, republicată, nu este folosit în sens larg, cuprinzând toate actele normative, ci doar în sensul său strict, de lege, prin care se înţelege actul legislativ adoptat de Parlament şi promulgat de Preşedintele României, şi de ordonanţă, care reprezintă actul adoptat de Guvern pe baza unei delegări legislative. Conceptul de lege rezultă din îmbinarea criteriului formal cu cel material, întrucât conţinutul legii este determinat de importanţa acordată de legiuitor aspectelor reglementate. Astfel, este evident că soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate privind alte acte normative nu este de competenţa Curţii Constituţionale, aceste acte fiind controlate, sub aspectul legalităţii, de instanţele de contencios administrativ. 30. Referitor la criticile de neconstituţionalitate aduse dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, Curtea constată că, prin Decizia nr. 50 din 15 februarie 2022*), nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, a admis excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, în ansamblul său. Faţă de dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“, şi având în vedere faptul că motivul de inadmisibilitate a intervenit ulterior sesizării sale cu excepţia de neconstituţionalitate care constituie obiectul prezentei cauze, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 a devenit inadmisibilă. *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 50 din 15 februarie 2022 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 25 martie 2022. 31. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marian Tiberius Jurchescu în Dosarul nr. 56/267/2021 al Judecătoriei Novaci şi constată că dispoziţiile art. 2, ale art. 4, ale art. 5 alin. (2) lit. d) şi ale art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Novaci şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 februarie 2022. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
