Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 598 din 10 octombrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017 privind modificarea art. VIII alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile educaţiei, cercetării, formării profesionale şi sănătăţii

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 598 din 10 octombrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017 privind modificarea art. VIII alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile educaţiei, cercetării, formării profesionale şi sănătăţii

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 946 din 26 noiembrie 2019

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena     │-                 │
│Chiorean           │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017 privind modificarea art. VIII alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile educaţiei, cercetării, formării profesionale şi sănătăţii, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.531D/2017.
    2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei de neconstituţionalitate. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece ordonanţa de urgenţă criticată respectă condiţiile prevăzute de art. 115 din Constituţie, menţinerea acreditării şcolilor doctorale fiind prevăzută pentru a preîntâmpina instabilitatea şi blocajul din domeniu.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Adresa nr. 14.760 din 4 octombrie 2017, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 10.331 din 4 octombrie 2017, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie şi al art. 32 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017 privind modificarea art. VIII alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile educaţiei, cercetării, formării profesionale şi sănătăţii.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Avocatul Poporului susţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017 contravin prevederilor art. 115 alin. (4) şi (5), art. 1 alin. (1)-(3), art. 11 şi art. 148 alin. (2) din Constituţie. Cu titlu de precizări prealabile, se arată că actul normativ criticat derogă de la dispoziţiile art. 158 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd, în esenţă, următoarele: fiecare şcoală doctorală este evaluată individual, pentru fiecare domeniu în parte, în vederea acreditării; evaluarea şcolii doctorale se face pe baza performanţei şcolii doctorale şi a capacităţii instituţionale a instituţiei organizatoare de studii universitare de doctorat (denumită în continuare IOSUD) din care face parte şcoala doctorală; evaluarea şcolilor doctorale se face de către Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (denumită în continuare ARACIS) sau de către o altă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau din străinătate; fiecare şcoală doctorală este evaluată periodic, din 5 în 5 ani; pe baza rezultatelor evaluării şcolii doctorale, ARACIS sau agenţia prevăzută de lege propune Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului acordarea sau, după caz, retragerea acreditării în vederea organizării de studii universitare de doctorat; acreditarea în vederea organizării de studii universitare de doctorat se atestă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
    6. Se arată că, în anul 2016, a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016, care, prin art. VIII alin. (3), a introdus o derogare de la prevederile art. 158 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 1/2011, în sensul că „şcolile doctorale autorizate provizoriu sunt considerate acreditate începând cu data publicării prezentei ordonanţe de urgenţă în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la finele anului universitar 2016-2017“. În nota de fundamentare a acestei ordonanţe de urgenţă a Guvernului s-a arătat că „în momentul de faţă, potrivit prevederilor legale, şcolile doctorale au statutul de şcoli autorizate provizoriu, pierzându-şi acreditarea la data de 3 august 2016. [...] instituţiile responsabile nu au respectat atribuţiile care le revin conform art. 158 alin. (4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 privind evaluarea şcolilor doctorale, nerealizând aceste activităţi în ultimii 5 ani“.
    7. Se mai arată că, în anul 2017, Guvernul a promovat o nouă ordonanţă de urgenţă de prorogare a termenului până la care şcolile doctorale autorizate provizoriu sunt considerate acreditate, nota de fundamentare furnizând aceeaşi justificare cu cea din anul precedent: „În momentul de faţă, potrivit prevederilor legale, şcolile doctorale au statutul de şcoli autorizate provizoriu, pierzându-şi acreditarea la data de 1 octombrie 2017; [...] instituţiile responsabile nu au respectat atribuţiile care le revin conform art. 158 alin. (4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 privind evaluarea şcolilor doctorale, nerealizând aceste activităţi în ultimii 5 ani“.
    8. Prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 3.850/2012 s-a aprobat Metodologia pentru evaluarea externă în vederea autorizării provizorii, acreditării şi pentru evaluarea periodică a şcolilor doctorale, pe domenii, în vigoare din data de 10 mai 2012 până la abrogarea din data de 17 noiembrie 2016, prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 5.382/2016 privind funcţionarea şcolilor doctorale în anul universitar 2016-2017. Ulterior, ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice, prin Ordinul nr. 6.153/2016, a aprobat Metodologia privind autorizarea, acreditarea şi evaluarea periodică a şcolilor doctorale, pe domenii, în vigoare din 5 ianuarie 2017.
    9. Referitor la aceste precizări prealabile, Avocatul Poporului menţionează că „aspectele sesizate ale ambelor ordonanţe de urgenţă pot fi corectate în cadrul procedurilor parlamentare“.
    10. Cu privire la încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie privind regimul ordonanţelor de urgenţă se susţine că, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, pentru a fi în prezenţa unei situaţii extraordinare este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 255 din 11 mai 2005, nr. 1.008 din 7 iulie 2009 şi nr. 14 din 18 ianuarie 2011). În speţă, în preambulul ordonanţei de urgenţă, legiuitorul delegat a motivat măsura adoptată după cum urmează: „Având în vedere faptul că neadoptarea, prin ordonanţă de urgenţă, a acestor măsuri imediate şi a reglementărilor pentru implementarea lor generează disfuncţionalităţi majore cu efecte negative asupra bunei desfăşurări a activităţilor din sistemul naţional de învăţământ, dar şi asupra diverselor categorii de beneficiari, întrucât învăţământul constituie prioritate naţională şi a actualului Guvern, ţinând cont de nevoia de a asigura organizarea şi funcţionarea eficientă, performantă şi predictibilă a sistemului naţional de educaţie, precum şi de efectele perturbatoare produse de absenţa cadrului legislativ adecvat, aspecte care au consecinţe grave, având în vedere nevoia urgentă de asigurare a calităţii şi a condiţiilor optime pentru desfăşurarea procesului de învăţământ în cadrul ciclului de doctorat în anul universitar 2017-2018, astfel încât studenţii-doctoranzi să nu suporte o serie de consecinţe care nu le sunt imputabile; având în vedere faptul că fără intervenţia imediată a Guvernului şcolile doctorale din România nu pot organiza examene de admitere la studii universitare de doctorat pentru anul universitar 2017-2018 şi implicit, de finalizare a studiilor doctorale, după data de 1 octombrie 2017, fiind în imposibilitatea emiterii diplomelor şi titlurilor universitare recunoscute de către Ministerul Educaţiei Naţionale, acestea două reprezentând atribute specifice ale acreditării, conform cadrului normativ în vigoare, deoarece toate aspectele de mai sus vizează interesul public şi constituie o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată,“.
    11. Faţă de situaţia expusă, Avocatul Poporului susţine că acreditarea şcolilor doctorale până la data de 1 octombrie 2017 a fost obţinută tot pe calea unei ordonanţe de urgenţă, şi anume prin art. VIII alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016. Prin urmare, în anul 2016, observând expirarea termenului pentru care şcolile doctorale au autorizaţii provizorii, Guvernul a intervenit pe calea ordonanţei de urgenţă pentru deblocarea situaţiei. Un an mai târziu, executivul a promovat o nouă ordonanţă de urgenţă de prorogare a termenului până la care şcolile doctorale autorizate provizoriu sunt considerate acreditate, nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017 furnizând aceeaşi justificare cu cea a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016. Se observă, astfel, că motivarea situaţiei extraordinare şi a urgenţei ordonanţei de urgenţă din anul 2017 este identică cu cea din anul 2016. Totodată, rezultă că de la intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011 şi până în prezent nu a fost realizată evaluarea şcolilor doctorale de către instituţiile îndrituite de lege cu această sarcină. Prin urmare, circumstanţele pentru care legiuitorul delegat a acţionat în anul 2016 au rămas neschimbate, dar pierd caracterul de noutate, specific unei situaţii extraordinare, şi reliefează, în schimb, caracterul continuu al unei stări de fapt nu numai pe parcursul unui an calendaristic - de la data adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016 până la data adoptării actului normativ criticat în speţă, dar chiar de la intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011.
    12. În ceea ce priveşte condiţia caracterului obiectiv al situaţiei extraordinare, definită de jurisprudenţa Curţii Constituţionale „în sensul că existenţa sa nu depinde de voinţa Guvernului care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacţioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţă“ (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 83 din 19 mai 1998), nici aceasta nu poate fi reţinută, având în vedere obligaţiile legale ale Ministerului Educaţiei Naţionale, stabilite prin art. 216 alin. (2) lit. c) şi lit. d) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, după cum urmează: „c) monitorizează şi verifică direct sau prin organismele abilitate în acest sens respectarea reglementărilor privind organizarea şi funcţionarea învăţământului superior, cercetarea universitară, managementul financiar, etica universitară şi asigurarea calităţii în învăţământul superior; d) gestionează procesul de evaluare periodică, de clasificare a universităţilor şi de ierarhizare a programelor de studii ale acestora“.
    13. Având în vedere că organul de specialitate cu atribuţii de monitorizare şi verificare a asigurării calităţii în învăţământul superior, precum şi de gestionare a procesului de evaluare periodică a programelor de studii din universităţi se află în subordinea directă a Guvernului, raportat la justificarea potrivit căreia „instituţiile responsabile nu au respectat atribuţiile care le revin în vederea efectuării evaluării şcolilor doctorale“, Avocatul Poporului susţine că nu poate fi reţinut caracterul obiectiv al situaţiei extraordinare, independent de voinţa Guvernului. În concluzie, situaţia pentru rezolvarea căreia s-a intervenit pe calea ordonanţei de urgenţă nu are caracter extraordinar, lipsindu-i atât caracterul de noutate, cât şi cel obiectiv.
    14. Cât priveşte condiţia privind motivarea urgenţei în cuprinsul ordonanţei de urgenţă se susţine că aceasta trebuie să fie efectivă, adică Guvernul să demonstreze necesitatea obiectivă a adoptării reglementării în regim de urgenţă, nu doar să enunţe această necesitate. Motivarea nu înseamnă doar justificarea pe fond a măsurilor propuse, ci mai ales justificarea caracterului urgent al acestora. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat, între altele, că urgenţa nu poate fi acreditată sau motivată de utilitatea reglementării (a se vedea Decizia nr. 255 din 11 mai 2005), de oportunitatea sau raţiunea acesteia (a se vedea Decizia nr. 109 din 9 februarie 2010). În speţă, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017 urgenţa este enunţată, fără a fi demonstrată or explicată, şi anume „nevoia urgentă de asigurare a calităţii şi a condiţiilor optime pentru desfăşurarea procesului de învăţământ în cadrul ciclului de doctorat în anul universitar 2017-2018, astfel încât studenţii-doctoranzi să nu suporte o serie de consecinţe care nu le sunt imputabile; având în vedere faptul că fără intervenţia imediată a Guvernului şcolile doctorale din România nu pot organiza examene de admitere la studii universitare de doctorat pentru anul universitar 2017-2018 şi, implicit, de finalizare a studiilor doctorale, după data de 1 octombrie 2017, fiind în imposibilitatea emiterii diplomelor şi titlurilor universitare recunoscute de către Ministerul Educaţiei Naţionale, acestea două reprezentând atribute specifice ale acreditării, conform cadrului normativ în vigoare“.
    15. Referitor la nevoia urgentă de asigurare a calităţii, Avocatul Poporului precizează că asigurarea calităţii se realizează prin efectuarea evaluării şcolilor doctorale, nicidecum prin amânarea acesteia. Totodată, aşa cum se arată în notele de fundamentare ale celor două ordonanţe de urgenţă incidente, evaluarea nu a fost efectuată în ultimii 6 ani, adică de la intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011, deşi metodologia a fost adoptată încă din anul 2012 (Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 3.850/2012). În concluzie, asigurarea calităţii învăţământului superior este doar proclamată ca prioritate şi principiu de guvernare, dar, în realitate, este amânată sine die.
    16. Din analiza situaţiei expuse nu se constată existenţa unui pericol public major care să nu poată fi evitat decât pe calea emiterii unei ordonanţe de urgenţă. De altfel, ordonanţa de urgenţă examinată nu conţine măsuri urgente pentru salvarea unui interes public aflat în pericol, aceasta cuprinzând un unic articol. Mai mult, interesul public care trebuie protejat este chiar asigurarea unui învăţământ de calitate, cu atât mai mult cu cât emiterea diplomelor de doctor în lipsa aplicării legislaţiei naţionale şi internaţionale cu privire la standardele de calitate a făcut obiectul a numeroase critici atât pe plan intern, cât şi la nivel internaţional.
    17. În aceste condiţii, nici măcar o eventuală oportunitate a măsurii nu poate fi susţinută, cu atât mai puţin caracterul de situaţie extraordinară sau de urgenţă al unei astfel de măsuri. Astfel fiind, prevederile legale criticate nu sunt motivate sub aspectul existenţei unei situaţii extraordinare şi a urgenţei şi nici nu îndeplinesc condiţiile cumulative prevăzute în Constituţie şi relevate constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, pentru a justifica reglementarea lor prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului, şi, prin urmare, încalcă prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie.
    18. Cu privire la încălcarea art. 1 alin. (3), (4) şi (5) din Constituţie privind principiul securităţii raporturilor juridice, principiul separaţiei puterilor în stat, respectiv principiul supremaţiei legii, Avocatul Poporului menţionează cadrul legal al acreditării şcolilor doctorale şi arată că acesta prevede norme juridice imperative, sub formă de proceduri, termene şi sancţiuni exprese. Acreditarea este acea modalitate de asigurare a calităţii prin care se certifică respectarea standardelor pentru funcţionarea organizaţiilor furnizoare de educaţie şi a programelor lor de studii, potrivit art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei. Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive: a) autorizarea de funcţionare provizorie, care acordă dreptul de a desfăşura procesul de învăţământ şi de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acordă alături de drepturile prevăzute de lege şi dreptul de a emite diplome, certificate şi alte acte de studii recunoscute de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi de a organiza, după caz, examen de absolvire, licenţă, masterat, doctorat [conform art. 29 alin. (3) şi (4) din acelaşi act normativ]. Procedura de acreditare este prevăzută de art. 31 din acelaşi act normativ, iar consecinţele juridice ale neîndeplinirii standardelor de calitate sunt stabilite de art. 34. În vederea acreditării, fiecare şcoală doctorală este evaluată individual, pentru fiecare domeniu în parte, pe baza performanţei şi a capacităţii instituţionale. Fiecare şcoală doctorală este evaluată periodic, din 5 în 5 ani, iar în baza rezultatelor evaluării, agenţia evaluatoare propune Ministerului Educaţiei Naţionale acordarea sau, după caz, retragerea acreditării în vederea organizării de studii universitare de doctorat (art. 158 din Legea nr. 1/2011). Studiile de doctorat se supun evaluării externe, în vederea acreditării, evaluare care cuprinde: a) evaluarea capacităţii instituţionale a organizaţiei furnizoare de educaţie; b) evaluarea eficacităţii educaţionale a organizaţiei furnizoare de educaţie; c) evaluarea managementului calităţii la nivel instituţional; d) evaluarea calităţii programelor de studiu oferite; e) evaluarea concordanţei dintre evaluarea internă şi situaţia reală; f) evaluarea comparativă interinstituţională a aceluiaşi tip de program de studiu oferit de diferite organizaţii furnizoare de educaţie (art. 13 din acelaşi act normativ). Termenul de depunere a cererii în vederea acreditării este de 2 ani de la data absolvirii primei promoţii, sub sancţiunea ridicării autorizaţiei de funcţionare provizorie de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, potrivit art. 31 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005.
    19. Cât priveşte metodologia pentru evaluarea externă în vederea autorizării provizorii, acreditării şi pentru evaluarea periodică a şcolilor doctorale, pe domenii, aceasta a fost aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 3.850/2012 (abrogat de Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 5.382/2016 privind funcţionarea şcolilor doctorale în anul universitar 2016-2017), iar ulterior prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 6.153/2016. Conform art. 5 alin. (2) din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 3.850/2012 (abrogat în prezent), „autorizarea provizorie a şcolii doctorale nu se poate întinde pe o perioadă mai mare de 3 ani, conform art. 16 alin. (3) din Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 681/2011“, iar, „în cazul în care o şcoală doctorală autorizată provizoriu nu solicită acreditarea în acest termen, statutul de autorizare provizorie este anulat în mod automat, şcoala doctorală nu mai poate organiza admitere la studii doctorale şi nu mai poate emite acte de studii, intrând în lichidare.“ După abrogarea acestui ordin, textul nu a fost preluat în metodologia aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 6.153/2016, dar art. 16 alin. (3) din Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 681/2011, este în vigoare.
    20. În plus, Avocatul Poporului arată că, potrivit art. 118 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 1/2011, sistemul naţional de învăţământ superior se bazează pe principiul asigurării calităţii. Aşadar, legiuitorul a prevăzut principiul asigurării calităţii, ca principiu de bază al învăţământului superior -– în concordanţă cu normele europene în materie. Evaluarea şcolilor doctorale este prevăzută ca normă juridică imperativă printr-o lege organică, dar, cu toate acestea, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011 şi până în prezent, nu a fost realizată. Singura măsură luată a fost de prorogare succesivă a termenului pentru care şcolile doctorale autorizate provizoriu sunt considerate acreditate. Totodată, prin lege organică sunt prevăzute atât procedura de acreditare, cât şi termenele procedurale, precum şi efectele juridice ale neîndeplinirii acestora. Printr-un act subsecvent este prevăzută metodologia de acreditare şi evaluare periodică, iar standardele specifice sunt stabilite la nivel european (Standardele şi orientările europene de asigurare a calităţii în învăţământul superior din anul 2005, revizuite în anul 2015). Potrivit art. 193 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, „Evaluarea în scopul autorizării provizorii şi acreditării se realizează de către ARACIS sau de altă agenţie înscrisă în EQAR şi are loc potrivit legii şi standardelor internaţionale în domeniu“.
    21. Din notele de fundamentare ale celor două ordonanţe de urgenţă rezultă că evaluarea şcolilor doctorale nu a fost efectuată de la intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011 şi până în prezent, respectiv că organul de specialitate din cadrul executivului nu şi-a îndeplinit prerogativele legale în domeniu. Astfel, din examinarea situaţiei de faţă, rezultă că puterea executivă nu şi-a exercitat (prin organele de specialitate) atribuţiile directe în materie, dar, în schimb, a intervenit în sfera puterii legislative, uzând mijlocul delegării - de două ori (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017), prelungind autorizarea provizorie a şcolilor doctorale cu doi ani, deşi reglementările legale impun evaluarea periodică a acestora. Astfel, şcolile doctorale au numai autorizare provizorie, cu depăşirea termenelor legale, evaluările externe necesare pentru obţinerea acreditării nu au fost efectuate, iar organul de specialitate din administraţia centrală nu şi-a exercitat atribuţiile legale în materie.
    22. În acest context se susţine că prin nerespectarea normelor legale imperative din domeniu sunt afectate principiul supremaţiei legii şi cel al securităţii raporturilor juridice. Se invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care a statuat că, „odată ce Statul adoptă o soluţie, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate şi coerenţă rezonabile pentru a evita pe cât este posibil insecuritatea juridică şi incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de către măsurile de aplicare a acestei soluţii“ (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Păduraru împotriva României, pct. 92, Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunţată în Cauza Beian împotriva României). Or, în cazul de faţă, soluţiile legislative adoptate de Parlamentul României nu au fost aplicate de la intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011 până în prezent, situaţie care produce insecuritate şi incertitudine cu privire la forţa juridică a unei legi organice. Instanţa de la Strasbourg a reţinut că „unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice“ (a se vedea Hotărârea din 6 iunie 2005, pronunţată în Cauza Androne împotriva României; Hotărârea din 7 octombrie 2009, pronunţată în Cauza Stanca Popescu împotriva României). Totodată, prin Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, Curtea Constituţională a statuat că, „deşi nu este în mod expres consacrat de Constituţia României, acest principiu se deduce atât din prevederile art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic şi social, cât şi din preambulul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa“.
    23. Din examinarea dispoziţiilor legale precitate rezultă că puterea executivă are la dispoziţie propriile pârghii legale pentru deblocarea situaţiei şcolilor doctorale, având chiar prerogative de monitorizare, control, gestionare a procesului de evaluare periodică, prin organul de specialitate din subordinea Guvernului, atribuţii specifice de execuţie a legii nerealizate de la intrarea în vigoare a legii, dar a acţionat de două ori (în doi ani consecutivi) pe calea delegării legislative. În contextul în care are la dispoziţie mijloacele legale pentru aplicarea procedurilor de evaluare şi acreditare, executivul a intervenit legislativ pentru prelungirea autorizării provizorii a şcolilor doctorale, măsură care apare, pe de-o parte, artificială, iar, pe de altă parte, o intervenţie nejustificată în activitatea legislativului, cu atât mai mult cu cât măsura extraordinară a ordonanţei de urgenţă a fost folosită atât în anul 2016, cât şi în anul 2017. În aceste condiţii, poate fi reţinută ingerinţa nejustificată a legiuitorului delegat în atribuţiile de legiferare ale Parlamentului, ceea ce contravine principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat.
    24. Referitor la încălcarea art. 11 şi art. 148 alin. (2) din Constituţie prin nerespectarea normelor europene şi internaţionale privind asigurarea calităţii în învăţământul superior, autorul excepţiei arată că unul dintre obiectivele şi priorităţile Uniunii Europene este asigurarea unei calităţi înalte în procesul de educaţie. Astfel, în baza art. 165 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, art. 26 din Declaraţia universală a drepturilor omului, art. 14 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, au fost adoptate o serie de documente privind asigurarea calităţii în educaţie, respectiv în învăţământul superior. Două recomandări ale Parlamentului European şi ale Consiliului promovează asigurarea calităţii învăţământului superior. Prima, din 1998 (98/561/EC), a făcut apel la sprijinirea şi crearea de sisteme transparente de asigurare a calităţii. Cea de-a doua, din februarie 2006 (2006/143/EC), s-a referit la continuarea cooperării europene în asigurarea calităţii învăţământului superior. Obiectivul recomandării din 2006 a fost încurajarea instituţiilor de învăţământ superior în introducerea sau dezvoltarea de sisteme interne de asigurare a calităţii şi a agenţiilor de acreditare sau asigurare a calităţii în aplicarea standardelor şi orientărilor europene privind asigurarea calităţii în acest domeniu. Reprezentanţi ai autorităţilor naţionale, sectorul învăţământului superior, agenţii de acreditare şi asigurare a calităţii, împreună cu parteneri sociali, au fost invitaţi, la rândul lor, să înfiinţeze un „Registru european al agenţiilor de asigurare a calităţii“ care ar permite instituţiilor de învăţământ superior să aleagă dintre agenţiile înscrise în registru o agenţie potrivită cu necesităţile şi profilul lor. Recomandarea a făcut apel, de asemenea, la statele membre pentru a oferi instituţiilor de învăţământ superior posibilitatea de a cere să fie acreditate de agenţii incluse în registru situate în afara propriei ţări; la cooperare între agenţiile de asigurare a calităţii pentru consolidarea încrederii reciproce; şi la accesul publicului la evaluările agenţiilor. Recomandarea din 2006 a invitat Comisia să continue, în strânsă cooperare cu statele membre, să susţină cooperarea dintre instituţiile de învăţământ superior, agenţiile de acreditare şi de asigurare a calităţii, autorităţile competente şi alte organisme în domeniu şi să prezinte rapoarte pe trei ani privind progresele înregistrate în dezvoltarea de sisteme de asigurare a calităţii în diferitele state membre şi privind activităţile de cooperare la nivel european. Aceste rapoarte au fost întocmite în anul 2009 [COM (2009) 487 final], respectiv în anul 2014 [COM (2014) 29 final]. Recomandarea din 2009 subliniază importanţa asigurării externe a calităţii, care poate consta în: evaluarea („auditarea“) calităţii unei anumite instituţii de învăţământ superior, a programelor sau a unităţilor acesteia; compararea calităţii pentru diferite instituţii de învăţământ superior într-un/într-o domeniu/disciplină dat(ă) („analiză comparativă“); garantarea îndeplinirii anumitor „standarde“ predefinite de calitate („acreditare“); acordarea de diferite mărci de calitate destinate, în mod obişnuit, să semnaleze înalta calitate sau „excelenţa“. De asemenea, raportul accentuează importanţa acreditării, a transparenţei în procesul de asigurare a calităţii şi a activităţii agenţiilor naţionale de asigurare a calităţii: „Agenţiile naţionale de asigurare a calităţii ar trebui să fie încurajate să dezvolte activităţi dincolo de frontiere şi să solicite recunoaşterea deciziilor lor în alte ţări, de exemplu, prin intermediul convenţiilor de recunoaştere reciprocă. Instituţiile de învăţământ superior ar putea fi încurajate să folosească serviciile agenţiilor înregistrate din afara ţării lor. Ar putea fi necesar să se clarifice portabilitatea acreditării naţionale în cadrul Spaţiului european al învăţământului superior şi, de asemenea, problema asigurării calităţii pentru învăţământul superior transfrontalier în cadrul Spaţiului european al învăţământului superior. Dată fiind importanţa crescândă a cursurilor comune şi cu diplomă dublă în Europa, ar putea fi utile principii clare pentru evitarea necesităţii acreditărilor multiple. Comisia susţine dezvoltarea instrumentelor de transparenţă care completează asigurarea calităţii, mai ales a celor care oferă o viziune comparativă a instituţiilor de învăţământ superior şi a programelor acestora. Aceasta include studiul de fezabilitate mai sus menţionat cu privire la un clasament universitar multidimensional şi personalizat.“ Raportul din 2014 al Comisiei Europene [COM (2014) 29 final] semnalează răspunderea şi obligaţiile în asigurarea calităţii pe care le au, pe de o parte, instituţiile de învăţământ superior, iar, pe de altă parte, atât agenţiile de evaluare, cât şi autorităţile publice, astfel: „Instituţiile de învăţământ superior deţin principala responsabilitate în ceea ce priveşte calitatea ofertei lor (stabilirea, monitorizarea şi reînnoirea obiectivelor privind calitatea, prin asigurarea «internă» a calităţii). Ele sunt sprijinite de agenţii externe care evaluează standardele de calitate prin evaluarea instituţiilor, acreditarea programelor sau prin realizarea unei analize comparative a performanţei în raport cu alte instituţii de învăţământ superior (asigurarea «externă» a calităţii). Însă, autorităţile publice au obligaţia de a se asigura că atât calitatea instituţiilor individuale, cât şi calitatea sistemului de învăţământ superior în ansamblu corespund scopului propus. Existenţa unui cadru naţional şi european de instrumente comune şi de cooperare consolidează încrederea între sisteme. Mecanismele de asigurare a calităţii sunt, prin urmare, esenţiale pentru a ajuta instituţiile şi factorii de decizie să realizeze reformele cu succes.“ Aşadar, Comisia Europeană subliniază obligaţia autorităţilor publice de a acţiona în sensul asigurării calităţii învăţământului superior. În noiembrie 2012, Comisia Europeană a întocmit analiza pe ţări „Rethinking Education“ [SWD(2012)377 final], iar în ceea ce priveşte România, concluzia raportului a fost aceea că România se confruntă cu o provocare majoră în creşterea calităţii educaţiei şi formării profesionale şi că problemele legate de calitatea învăţământului şi nepotrivirile dintre calificări şi cerinţele de pe piaţa forţei de muncă afectează o mare parte din educaţia profesională şi terţiară.
    25. Totodată, se susţine că încă din anul 2005 au fost adoptate Standardele şi orientările europene de asigurare a calităţii în învăţământul superior, care au fost revizuite în anul 2015. Rezoluţia Parlamentului European privind Monitorizarea implementării procesului Bologna 2015 [P8_TA(2015)0107] din 28 aprilie 2015 subliniază, încă o dată, că „statele membre şi toate instituţiile de învăţământ superior care au aderat la SEIS sunt responsabile pentru asigurarea unei educaţii de calitate, care să răspundă provocărilor societale şi economice, şi subliniază necesitatea cooperării strânse între acestea în vederea atingerii obiectivelor stabilite în cadrul procesului de la Bologna“. De asemenea, în data de 30 mai 2017, Comisia Europeană a adoptat „O nouă agendă a UE pentru învăţământul superior“ [COM(2017) 247 final] în care învederează că „sunt esenţiale studiile postuniversitare şi formarea doctorală de înaltă calitate“, precum şi că „Guvernele, în toate situaţiile, joacă un rol esenţial în crearea de stimulente şi în stabilirea de obiective şi de standarde de calitate pentru sistemul de învăţământ superior în ansamblu“.
    26. În acest context, Avocatul Poporului susţine că actul normativ criticat încalcă dispoziţiile art. 11 coroborate cu cele ale art. 148 din Legea fundamentală referitoare la obligaţia statului român de a-şi îndeplini întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile asumate prin documentele internaţionale la care este parte.
    27. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) şi ale art. 33 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    28. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Cu privire la critica de neconstituţionalitate extrinsecă referitoare la încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie arată că, prin elementele invocate în preambulul ordonanţei de urgenţă, dezvoltate în cuprinsul notei de fundamentare, Guvernul a demonstrat, în sensul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 919 din 6 iulie 2011, că măsurile în cauză nu sufereau amânare, neexistând vreun alt instrument legislativ ce ar fi putut fi folosit în vederea evitării rapide a consecinţelor negative avute în vedere. Astfel, în luna august 2017 - perioadă de vacanţă parlamentară, în contextul în care şcolile doctorale urmau a-şi pierde acreditarea la 1 octombrie 2017, Guvernul era constrâns să intervină pe calea delegării legislative pentru rezolvarea blocajului întâmpinat de şcolile doctorale în ceea ce priveşte finalizarea studiilor de către studenţii doctoranzi care şi-au elaborat tezele de doctorat, dar şi pentru organizarea concursurilor de admitere la studii universitare de doctorat pentru anul universitar 2017-2018, concursuri ce urmau a se desfăşura în cursul lunii septembrie. În caz contrar, studenţii-doctoranzi sau persoanele care aveau vocaţia de a dobândi o asemenea calitate ar fi suportat o serie de consecinţe nefaste (inclusiv de natură financiară) care nu le erau imputabile. Din această perspectivă apare ca neîntemeiată critica autorului excepţiei potrivit căreia „nu se constată existenţa unui pericol public major care să nu poată fi evitat decât pe calea emiterii unei ordonanţe de urgenţă“. Totodată, este lipsită de fundament şi afirmaţia în sensul că „nu poate fi reţinut caracterul obiectiv al situaţiei extraordinare, independent de voinţa Guvernului“, în condiţiile în care evaluarea şcolilor doctorale nu se realizează de către o entitate aflată în subordinea directă a Guvernului, ci de către ARACIS - instituţie publică autonomă, de interes naţional - sau de către o altă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau din străinătate, potrivit art. 158 alin. (4) din Legea nr. 1/2011. În concluzie, elementele configurate în nota de fundamentare şi în preambulul ordonanţei de urgenţă criticate sunt de natura acelora care vizează direct interesul public şi constituie situaţii extraordinare a căror reglementare nu putea fi amânată, necesitând adoptarea de măsuri imediate, potrivit celor statuate în jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale.
    29. Referitor la pretinsa încălcare a art. 1 alin. (3)-(5) din Constituţie privind principiul securităţii raporturilor juridice, principiul separaţiei puterilor în stat, respectiv principiul supremaţiei legii, Guvernul apreciază că instituţia delegării legislative are un suport constituţional expres, fiind reglementată de art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. Recurgerea de către Guvern la această procedură de legiferare nu poate avea în niciun caz semnificaţia afectării principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat. De asemenea, prelungirea prin ordonanţa de urgenţă a acreditării şcolilor doctorale nu a fost de natură să genereze o instabilitate a raporturilor juridice, ci, dimpotrivă, a reuşit să preîntâmpine o gravă afectare a interesului public. Au fost astfel create premisele legislative pentru continuarea desfăşurării studiilor universitare de doctorat şi în anul universitar 2017-2018. Deşi Guvernul, prin Ministerul Educaţiei Naţionale, deţine unele pârghii legale prin care monitorizează „respectarea reglementărilor privind organizarea şi funcţionarea învăţământului superior, cercetarea universitară, managementul financiar, etica universitară şi asigurarea calităţii în învăţământul superior“ - art. 216 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 1/2011, totuşi, nu are prerogativă legală de evaluare a şcolilor doctorale în vederea acreditării acestora.
    30. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 11 şi ale art. 148 alin. (2) din Constituţie prin „nerespectarea normelor europene şi internaţionale privind asigurarea calităţii în învăţământul superior“, Guvernul consideră că nu poate fi reţinută vreo contradicţie între soluţiile normative din cuprinsul ordonanţei de urgenţă criticate şi prevederile cu caracter principial din recomandările/rapoartele adoptate la nivelul Uniunii Europene, invocate de autorul excepţiei. În plus, raportarea nu este făcută la reglementări cu caracter obligatoriu din dreptul UE, autorul excepţiei invocând recomandări ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi rapoarte şi agende ale Comisiei Europene. În consecinţă, nu este incidentă ipoteza normativă a art. 148 alin. (2) din Constituţie care statuează prioritatea tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi a celorlalte reglementări cu caracter obligatoriu din dreptul UE, în raport cu dispoziţiile contrare din legile interne. De altfel, cu privire la invocarea art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, Guvernul consideră că acestea nu sunt incidente în cauză, deoarece nu este îndeplinită condiţia nivelului de relevanţă constituţională, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 668 din 18 mai 2011.
    31. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    32. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    33. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017 privind modificarea art. VIII alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile educaţiei, cercetării, formării profesionale şi sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 7 august 2017, cu următorul conţinut: „Articol unic. - Alineatul (3) al articolului VIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile educaţiei, cercetării, formării profesionale şi sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 15 decembrie 2016, se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "(3) Prin derogare de la prevederile art. 158 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şcolile doctorale îşi menţin acreditarea până la realizarea procesului de evaluare periodică, dar nu mai târziu de 1 octombrie 2019"

    34. Curtea constată că, ulterior sesizării sale, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017 a fost aprobată cu o modificare prin Legea nr. 100/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 4 mai 2018, având următorul conţinut: „Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54 din 4 august 2017 privind modificarea art. VIII alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile educaţiei, cercetării, formării profesionale şi sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 7 august 2017, cu următoarea modificare:
    - Articolul unic va avea următorul cuprins:
    "ARTICOL UNIC
    Alineatul (3) al articolului VIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile educaţiei, cercetării, formării profesionale şi sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 15 decembrie 2016, se modifică şi va avea următorul cuprins:
    (3) Prin derogare de la prevederile art. 158 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şcolile doctorale îşi menţin acreditarea până la realizarea procesului de evaluare periodică, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2019.“"

    35. În opinia Avocatului Poporului, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017 contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind statul de drept, principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale şi principiul supremaţiei legii, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 115 alin. (4) şi (5) privind regimul ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, precum şi ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană.
    36. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine mai întâi că, având în vedere modificarea legislativă intervenită după data sesizării Curţii Constituţionale, se ridică problema admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate sub aspectul condiţiei ca norma criticată să fie „în vigoare“, condiţie de admisibilitate prevăzută de art. 33 coroborat cu art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
    37. Analizând condiţiile de admisibilitate a unei excepţii de neconstituţionalitate invocate direct de Avocatul Poporului, sub aspectul condiţiei ca norma criticată să fie „în vigoare“, prin Decizia nr. 64 din 9 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 27 februarie 2017, paragraful 45, Curtea a condiţionat exercitarea controlului de constituţionalitate, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie, de existenţa în fondul activ al legislaţiei a actului de reglementare primară criticat de Avocatul Poporului, aşadar, implicit, a soluţiei legislative cuprinse în acesta; numai în măsura în care soluţia legislativă a fost menţinută, la data pronunţării Curţii, în actul normativ criticat, acesta poate fi analizat pe fond în condiţiile textului constituţional antereferit.
    38. Având în vedere că, în prezenta cauză, soluţia legislativă criticată de Avocatul Poporului a fost menţinută prin modificarea adusă Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prin Legea nr. 100/2018, termenul-limită de menţinere a acreditării şcolilor doctorale până la realizarea procesului de evaluare periodică fiind prelungit de la data de 1 octombrie 2019 la data de 31 decembrie 2019, şi ţinând cont de jurisprudenţa sa, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017, invocată direct de către Avocatul Poporului, îndeplineşte condiţiile de admisibilitate.
    39. Înainte de a proceda la analiza propriu-zisă a criticilor de neconstituţionalitate, Curtea reţine că este necesară examinarea cadrului legislativ referitor la acreditarea şcolilor doctorale, precum şi a evoluţiei acestui cadru. Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 20 iulie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare, „Acreditarea organizaţiilor furnizoare de educaţie şi a programelor lor de studiu este parte a asigurării calităţii“, iar, în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, „Acreditarea este acea modalitate de asigurare a calităţii prin care se certifică respectarea standardelor pentru funcţionarea organizaţiilor furnizoare de educaţie şi a programelor lor de studii“. De asemenea, potrivit art. 29 alin. (1) din acelaşi act normativ, „Orice persoană juridică, publică sau privată, interesată în furnizarea de educaţie se supune procesului de evaluare şi acreditare, în condiţiile legii“, iar, potrivit art. 29 alin. (4), „Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive: a) autorizarea de funcţionare provizorie, care acordă dreptul de a desfăşura procesul de învăţământ şi de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acordă, alături de drepturile prevăzute la lit. a), şi dreptul de a emite diplome, certificate şi alte acte de studii recunoscute de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi de a organiza, după caz, examen de absolvire, licenţă, masterat, doctorat.“
    40. Cu privire la şcolile doctorale, prin art. 158 alin. (4) şi (5) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 9/2018, s-au stabilit următoarele: „(4) Fiecare şcoală doctorală este evaluată individual, pentru fiecare domeniu în parte, în vederea acreditării. Evaluarea şcolii doctorale se face pe baza performanţei şcolii doctorale şi a capacităţii instituţionale a IOSUD din care face parte şcoala doctorală. Evaluarea şcolilor doctorale se face de către ARACIS sau de către o altă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau străinătate, pe baza rapoartelor CNCS referitoare la calitatea cercetării şi a rapoartelor CNATDCU referitoare la calitatea resurselor umane. Sistemul de criterii şi metodologia de evaluare se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, pe baza propunerilor comune ale ARACIS, CNCS şi CNATDCU. Fiecare şcoală doctorală este evaluată periodic, din 5 în 5 ani. (5) Pe baza rezultatelor evaluării şcolii doctorale, ARACIS sau agenţia prevăzută la alin. (4) propune Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului acordarea sau, după caz, retragerea acreditării în vederea organizării de studii universitare de doctorat. Acreditarea în vederea organizării de studii universitare de doctorat se atestă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.“ Prin articolul unic pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2012 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 31 mai 2012, a fost introdus la art. 158 din Legea nr. 1/2011 alin. (4^1), cu următorul cuprins: „Prin excepţie de la prevederile alin. (4), până la finalul anului universitar 2012-2013, evaluarea şcolilor doctorale se face de către ARACIS sau de către o altă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau din străinătate. Sistemul de criterii şi metodologia de evaluare se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, pe baza propunerilor ARACIS. Fiecare şcoală doctorală este evaluată periodic, din 5 în 5 ani.“
    41. Ulterior, prin art. VIII alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile educaţiei, cercetării, formării profesionale şi sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, 1009 din 15 decembrie 2016, s-au prevăzut următoarele: „Prin derogare de la prevederile art. 158 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şcolile doctorale autorizate provizoriu sunt considerate acreditate începând cu data publicării prezentei ordonanţe de urgenţă în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la finele anului universitar 2016-2017“. Această soluţie legislativă a fost prelungită prin dispoziţiile criticate - articolul unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 100/2018 - prin care s-a modificat art. VIII alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016, în sensul că „Prin derogare de la prevederile art. 158 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şcolile doctorale îşi menţin acreditarea până la realizarea procesului de evaluare periodică, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2019.“
    42. Prin art. I pct. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2018 privind modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul educaţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 744 din 28 august 2018, s-a modificat art. 158 din Legea nr. 1/2011, prevăzându-se următoarele:
    "La articolul 158, alineatele (4) şi (4^1) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
    (4) Procesul de evaluare a studiilor doctorale, în vederea acreditării sau menţinerii acreditării, după caz, cuprinde, obligatoriu, parcurgerea următoarelor etape, astfel:
    a) evaluarea, în cadrul evaluării externe a IOSUD-ului, prevăzută de art. 13 lit. a)-c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a componentei organizatorice, denumită şcoală doctorală, organizată în condiţiile art. 132 alin. (4) în cadrul IOSUD-ului;
    b) evaluarea domeniilor de studii universitare de doctorat, în care sunt organizate programele de studii universitare de doctorat. Când un domeniu de studii universitare de doctorat este organizat de mai multe şcoli doctorale, din cadrul aceluiaşi IOSUD, evaluarea se realizează, o singură dată, la nivelul IOSUD.

    (4^1) Procesul de evaluare prevăzut la alin. (4) se realizează de către ARACIS sau de către o altă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau străinătate, înscrisă în EQAR. În activitatea de evaluare a şcolilor doctorale, ARACIS cooptează şi experţi internaţionali."
    De asemenea, art. 158 din Legea nr. 1/2011 a fost completat cu alin. (4^3), cu următorul cuprins: „Sistemul de criterii şi metodologia de evaluare se stabilesc pe baza propunerilor ARACIS, prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. Fiecare şcoală doctorală este evaluată, din 5 în 5 ani, în cadrul procesului de evaluare periodică a IOSUD-ului.“

    43. Prin art. III pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 48/2018 privind drepturile elevilor şcolarizaţi în unităţi de învăţământ înfiinţate în procesul de organizare a reţelei şcolare şi pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 18 iunie 2018, a fost completat art. 29 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 cu alin. (4^1)-(4^3), cu următorul cuprins:
    "(4^1) Prin derogare de la prevederile alin. (4), acreditarea, în cazul programelor de studii universitare de masterat, organizate de universităţi acreditate, se realizează pe domenii de studii universitare de masterat, fără parcurgerea procedurii de autorizare de funcţionare provizorie.
(4^2) Prin derogare de la alin. (4), acreditarea, în cazul programelor de studii universitare de doctorat, organizate de universităţi acreditate în aceleaşi domenii de masterat acreditate conform alin. (4^1), se realizează pe domenii de studii universitare de doctorat, fără parcurgerea procedurii de autorizare de funcţionare provizorie.
(4^3) Prin derogare de la alin. (4), acreditarea, în cazul programelor de studii universitare de doctorat, organizate de Academia Română, se realizează pe domenii de studii universitare de doctorat, fără parcurgerea procedurii de autorizare de funcţionare provizorie, cu îndeplinirea standardelor de calitate stabilite de ARACIS."

    44. În aplicarea acestor prevederi de lege a fost emis Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5.403/2018 privind stabilirea Metodologiei de evaluare a studiilor universitare de doctorat şi a sistemelor de criterii, standarde şi indicatori de performanţă utilizaţi în evaluare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 962 din 14 noiembrie 2018. Ulterior, acesta a fost abrogat prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3.200/2019 privind Metodologia de evaluare a studiilor universitare de doctorat şi a sistemelor de criterii, standarde şi indicatori de performanţă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 5 martie 2019.
    45. Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) şi (5) din Constituţie, Curtea reţine, mai întâi, că aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017 prin Legea nr. 100/2018, ulterior sesizării sale, nu poate avea relevanţă în examinarea constituţionalităţii extrinseci a acestei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, aprobarea prin lege a unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului nu poate acoperi un eventual viciu de neconstituţionalitate extrinsecă al acesteia (a se vedea Decizia nr. 784 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 7 iulie 2009, Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, Decizia nr. 14 din 18 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011, sau Decizia nr. 738 din 19 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 8 octombrie 2012).
    46. Referitor la condiţiile de adoptare a unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, Curtea a statuat că Guvernul poate adopta o ordonanţă de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ: existenţa unei situaţii extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei. Sintagma „situaţii extraordinare“ a fost analizată în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care, prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, a reţinut implicaţiile deosebirii terminologice dintre noţiunea de „caz excepţional“, utilizată în concepţia art. 114 alin. (4) din Constituţie anterior revizuirii, şi cea de „situaţie extraordinară“, arătând că, deşi diferenţa dintre cei doi termeni, din punctul de vedere al gradului de abatere de la obişnuit sau comun căruia îi dau expresie, este evidentă, acelaşi legiuitor a simţit nevoia să o pună la adăpost de orice interpretare de natură să minimalizeze o atare diferenţă, prin adăugarea sintagmei „a căror reglementare nu poate fi amânată“, consacrând, astfel, in terminis imperativul urgenţei reglementării. Prin aceeaşi decizie, Curtea a reamintit jurisprudenţa sa pronunţată anterior revizuirii Legii fundamentale, prin care a precizat că de esenţa cazului excepţional este caracterul său obiectiv, în sensul că „existenţa sa nu depinde de voinţa Guvernului care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacţioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţă“ (Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998). Curtea a mai arătat, prin Decizia nr. 1008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, că pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public. Cât priveşte condiţia urgenţei, prevăzută de art. 115 alin. (4) din Constituţie, prin Decizia nr. 421 din 9 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Curtea Constituţională a statuat că „urgenţa reglementării nu echivalează cu existenţa situaţiei extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza şi pe calea procedurii obişnuite de legiferare“.
    47. În cauză, Curtea constată că în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017 se menţionează că reglementarea criticată a fost adoptată din următoarele considerente: „Având în vedere faptul că neadoptarea, prin ordonanţă de urgenţă, a acestor măsuri imediate şi a reglementărilor pentru implementarea lor generează disfuncţionalităţi majore cu efecte negative asupra bunei desfăşurări a activităţilor din sistemul naţional de învăţământ, dar şi asupra diverselor categorii de beneficiari“, „ţinând cont de nevoia de a asigura organizarea şi funcţionarea eficientă, performantă şi predictibilă a sistemului naţional de educaţie, precum şi de efectele perturbatoare produse de absenţa cadrului legislativ adecvat, aspecte care au consecinţe grave“, „având în vedere nevoia urgentă de asigurare a calităţii şi a condiţiilor optime pentru desfăşurarea procesului de învăţământ în cadrul ciclului de doctorat în anul universitar 2017-2018, astfel încât studenţii-doctoranzi să nu suporte o serie de consecinţe care nu le sunt imputabile“, „având în vedere faptul că fără intervenţia imediată a Guvernului şcolile doctorale din România nu pot organiza examene de admitere la studii universitare de doctorat pentru anul universitar 2017-2018 şi implicit, de finalizare a studiilor doctorale, după data de 1 octombrie 2017, fiind în imposibilitatea emiterii diplomelor şi titlurilor universitare recunoscute de către Ministerul Educaţiei Naţionale, acestea două reprezentând atribute specifice ale acreditării, conform cadrului normativ în vigoare,“.
    48. De asemenea, în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017, se precizează că „În momentul de faţă, potrivit prevederilor legale, şcolile doctorale au statutul de şcoli autorizate provizoriu, pierzându-şi acreditarea la data de 1.10.2017. Luând în considerare faptul că instituţiile responsabile nu au respectat atribuţiile care le revin conform art. 158 alin. (4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 privind evaluarea şcolilor doctorale, nerealizând aceste activităţi în ultimii 5 ani, se impune rezolvarea blocajului întâmpinat de şcolile doctorale în ceea ce priveşte finalizarea studiilor de către studenţii doctoranzi care şi-au încheiat tezele de doctorat în condiţii de legalitate. Blocajul identificat de către Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN) a determinat necesitatea stringentă de asigurare a calităţii şi a condiţiilor optime pentru desfăşurarea procesului de învăţământ în cadrul ciclului de doctorat în anul universitar 2017-2018 în vederea asigurării bunei funcţionări a sistemului naţional de învăţământ. Fără intervenţia Guvernului, însă, studenţii-doctoranzi nu îşi vor putea susţine examenul de finalizare a studiilor doctorale, aceştia suportând o serie de consecinţe fără a fi responsabili de situaţia creată. De aceea, propunerile prezentului act normativ vin să deblocheze această situaţie şi să evite potenţialele consecinţe financiare (economice) asupra studenţilor-doctoranzi înscrişi în proiecte finanţate din Fondul Structural European (FSE) ale căror condiţii nu le permit amânarea susţinerii examenului de finalizare a studiilor doctorale, fără înapoierea contravalorii susţinerii financiare primite în cadrul acestor proiecte“. Totodată, în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017, se precizează următoarele: „Caracterul urgent al prezentului act normativ este dat de acutizarea problemei privind acreditarea şcolilor doctorale, având în vedere faptul că, fără intervenţia imediată a Guvernului, şcolile doctorale din România nu pot organiza examene de admitere la studii universitare de doctorat pentru anul universitar 2017-2018 şi nici susţineri publice ale tezelor de doctorat finalizate, în consecinţă fiind în imposibilitatea emiterii diplomelor şi titlurilor universitare recunoscute de către MEN, acestea două reprezentând atribute specifice ale acreditării, conform cadrului normativ în vigoare“.
    49. În acelaşi sens, în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016 (act normativ prin care s-a prevăzut că şcolile doctorale autorizate provizoriu sunt considerate acreditate până la finele anului universitar 2016-2017), în ceea ce priveşte reglementarea activităţilor desfăşurate de către agenţiile de asigurare a calităţii, din ţară sau din străinătate, înregistrate în Registrul European pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior (EQAR) pe teritoriul României, s-au precizat următoarele: „România şi-a asumat prin semnarea Comunicatului Ministerial al Procesului Bologna de la Bucureşti (2012) liberalizarea pieţei asigurării calităţii în România, prin permiterea agenţiilor listate în EQAR să îşi desfăşoare activitatea pe teritoriul României, respectând legislaţiile naţionale în vigoare. România şi-a reafirmat angajamentul pentru ducerea la îndeplinire a acestei asumări prin semnarea Comunicatului Ministerial al Procesului Bologna de la Yerevan (2015). Cu toate acestea, atunci când universităţile româneşti şi-au exercitat dreptul legal de a contracta o agenţie de asigurare a calităţii din străinătate, înscrisă în EQAR, în vederea evaluării externe, acestea s-au lovit de o serie de bariere care au evidenţiat un vid legislativ cu privire la funcţionarea acestor agenţii pe teritoriul României.“
    50. Aplicând jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la interpretarea art. 115 alin. (4) din Constituţie la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017, Curtea constată că aceasta a fost adoptată având în vedere că, în lipsa acestei reglementări, şcolile doctorale cu statut de şcoli autorizate provizoriu şi-ar fi pierdut acreditarea la data de 1 octombrie 2017, dată prevăzută de art. VIII alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016, potrivit căruia: „Prin derogare de la prevederile art. 158 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şcolile doctorale autorizate provizoriu sunt considerate acreditate începând cu data publicării prezentei ordonanţe de urgenţă în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la finele anului universitar 2016-2017“. Această pierdere a acreditării ar fi avut consecinţe negative, perturbatoare atât pentru şcolile doctorale, care nu ar mai fi putut organiza examene de admitere pentru anul universitar 2017-2018, cât şi pentru studenţii-doctoranzi, care şi-ar fi finalizat tezele de doctorat în condiţii de legalitate după data de 1 octombrie 2017. Or, aceste consecinţe negative au fost generate de instituţiile cu competenţă în evaluarea şcolilor doctorale, instituţii care nu au respectat atribuţiile care le revin conform art. 158 alin. (4) din Legea nr. 1/2011, nerealizând aceste activităţi în ultimii 5 ani.
    51. Curtea constată că, potrivit art. 158 alin. (4^1) din Legea nr. 1/2011, procesul de evaluare se realizează de către ARACIS sau de către o altă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau din străinătate, înscrisă în EQAR, iar în activitatea de evaluare a şcolilor doctorale, ARACIS cooptează şi experţi internaţionali. Potrivit art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005, pentru evaluarea externă a calităţii s-a înfiinţat ARACIS, iar pe baza acordului ARACIS, evaluarea externă poate fi efectuată şi de alte agenţii autohtone sau internaţionale. Cu privire la statutul acestei instituţii, art. 16 din acelaşi act normativ prevede că „ARACIS este o instituţie publică autonomă, de interes naţional, cu personalitate juridică şi cu buget propriu de venituri şi cheltuieli“.
    52. Având în vedere acest cadru legislativ, din care rezultă că evaluarea în vederea acreditării sau a menţinerii acreditării şcolilor doctorale se realizează de către ARACIS sau de către o altă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau din străinătate, înscrisă în EQAR, situaţia extraordinară invocată de Guvern pentru a justifica adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017 - constând în blocajul întâmpinat de şcolile doctorale în ceea ce priveşte finalizarea studiilor de către studenţii doctoranzi care şi-au elaborat tezele de doctorat, dar şi pentru organizarea concursurilor de admitere la studii universitare de doctorat pentru anul universitar 2017-2018, concursuri ce urmau a se desfăşura în cursul lunii septembrie - nu a depins de voinţa Guvernului, care, în asemenea împrejurări, a fost constrâns să reacţioneze prompt pentru apărarea interesului public al bunei desfăşurări a activităţilor din sistemul naţional de educaţie.
    53. De asemenea, Curtea reţine că urgenţa a fost motivată corespunzător în cuprinsul ordonanţei de urgenţă criticate. Astfel, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017 se menţionează „nevoia urgentă de asigurare a calităţii şi a condiţiilor optime pentru desfăşurarea procesului de învăţământ în cadrul ciclului de doctorat în anul universitar 2017-2018, astfel încât studenţii-doctoranzi să nu suporte o serie de consecinţe care nu le sunt imputabile“, precum şi faptul că „fără intervenţia imediată a Guvernului şcolile doctorale din România nu pot organiza examene de admitere la studii universitare de doctorat pentru anul universitar 2017-2018 şi, implicit, de finalizare a studiilor doctorale, după data de 1 octombrie 2017“.
    54. Pentru aceste considerente, Curtea reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017 a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie. Curtea observă însă că o nouă prelungire a termenului de acreditare a şcolilor doctorale, printr-o eventuală ordonanţă de urgenţă a Guvernului, va pune în discuţie atât caracterul extraordinar al situaţiei care ar determina adoptarea acestei ordonanţe (fiind emise deja două ordonanţe de urgenţă prin care s-a prelungit termenul-limită de evaluare a şcolilor doctorale), cât şi urgenţa reglementării, în condiţiile în care, potrivit Legii nr. 1/2011, evaluarea în vederea acreditării şcolilor doctorale trebuia să se realizeze în 5 ani de la data intrării în vigoare a acestei legi, adică în anul 2016, termen care a fost prelungit cu încă 3 ani.
    55. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (5) din Constituţie, Curtea reţine că, deşi Avocatul Poporului a menţionat în cererea de sesizare a Curţii Constituţionale aceste prevederi constituţionale, nu a adus niciun argument pentru care acestea ar fi încălcate prin dispoziţiile criticate. Prin urmare, Curtea nu poate analiza această critică de neconstituţionalitate, fiind nemotivată.
    56. Cu privire la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, Avocatul Poporului susţine că puterea executivă nu şi-a exercitat (prin organele de specialitate) atribuţiile directe în materie, dar, în schimb, a intervenit în sfera puterii legislative, uzând de instrumentul delegării - de două ori (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017), prelungind autorizarea provizorie a şcolilor doctorale cu doi ani, deşi reglementările legale impun evaluarea periodică a acestora. În aceste condiţii, poate fi reţinută ingerinţa nejustificată a legiuitorului delegat în atribuţiile de legiferare ale Parlamentului, ceea ce contravine principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat.
    57. Referitor la competenţa Guvernului de a adopta acte cu caracter normativ cu putere de lege, prin Decizia nr. 68 din 27 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 14 martie 2017, paragraful 73, Curtea a invocat jurisprudenţa sa, prin care a statuat că prevederile art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituţie conferă Parlamentului calitatea de unică autoritate legiuitoare a ţării, iar, în virtutea acestui monopol legislativ, Parlamentul este singura autoritate publică ce adoptă legi. Conceptul de „lege“ se defineşte prin raportare la două criterii: cel formal sau organic şi cel material. Potrivit primului criteriu, legea se caracterizează ca fiind un act al autorităţii legiuitoare, ea identificându-se prin organul chemat să o adopte şi prin procedura ce trebuie respectată în acest scop. Această concluzie rezultă din coroborarea dispoziţiilor art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conform cărora „Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării“, cu prevederile art. 67, 76, 77 şi 78, potrivit cărora Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, care sunt supuse promulgării de către Preşedintele României şi intră în vigoare la trei zile după publicarea lor în Monitorul Oficial al României, dacă în conţinutul lor nu este prevăzută o altă dată ulterioară. Criteriul material are în vedere conţinutul reglementării, definindu-se în considerarea obiectului normei, respectiv a naturii relaţiilor sociale reglementate, sub acest aspect Parlamentul având plenitudine de legiferare. La paragrafele 74 şi 75 ale Deciziei nr. 68 din 27 februarie 2017, Curtea a reţinut că, sub aspectul competenţei de legiferare, relaţia dintre puterea legislativă şi cea executivă se desăvârşeşte prin competenţa conferită Guvernului de a adopta ordonanţe de urgenţă în condiţiile stabilite de art. 115 alin. (4)-(6) din Constituţie. Astfel, ordonanţa de urgenţă, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă faţă unei situaţii extraordinare, se justifică prin necesitatea şi urgenţa reglementării acestei situaţii care, datorită circumstanţelor sale, impune adoptarea de soluţii imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Pe lângă monopolul legislativ al Parlamentului, Constituţia, în art. 115, consacră delegarea legislativă, în virtutea căreia Guvernul poate emite ordonanţe simple [art. 115 alin. (1)-(3) ] sau ordonanţe de urgenţă [art. 115 alin. (4)-(6)]. Astfel, transferul unor atribuţii legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de voinţă al Parlamentului ori, pe cale constituţională, în situaţii extraordinare, şi numai sub control parlamentar.
    58. Având în vedere acestea, în cauză, nu se poate reţine că emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017 - prin care a fost menţinută acreditarea şcolilor doctorale până la realizarea procesului de evaluare periodică, dar nu mai târziu de 1 octombrie 2019 (şi, ulterior, nu mai târziu de 31 decembrie 2019, prin Legea nr. 100/2018) - s-a făcut contrar prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituţie privind principiul separaţiei puterilor în stat. Astfel, Guvernul şi-a exercitat competenţa constituţională de a emite ordonanţe de urgenţă, potrivit art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentală, transferul unor atribuţii legislative către autoritatea executivă realizându-se pe cale constituţională, în situaţii extraordinare, şi numai sub control parlamentar. De altfel, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017 a fost aprobată cu o modificare prin Legea nr. 100/2018, prin care a fost menţinută acreditarea şcolilor doctorale până la realizarea procesului de evaluare periodică, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2019.
    59. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, Avocatul Poporului susţine că, potrivit art. 118 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 1/2011, sistemul naţional de învăţământ superior se bazează pe principiul asigurării calităţii. Evaluarea şcolilor doctorale este prevăzută ca normă juridică imperativă printr-o lege organică, dar, cu toate acestea, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011 şi până în prezent, nu a fost realizată. Astfel, prin nerespectarea normelor legale imperative din domeniu sunt afectate principiul supremaţiei legii şi cel al securităţii raporturilor juridice.
    60. Cu privire la aceste susţineri, Curtea reţine că prin art. 3 lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, legiuitorul a consacrat, printre principiile care guvernează învăţământul preuniversitar şi superior, precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii din România, „principiul calităţii“ - în baza căruia activităţile de învăţământ se raportează la standarde de referinţă şi la bune practici naţionale şi internaţionale. De asemenea, art. 118 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 1/2011 prevede că sistemul naţional de învăţământ superior se bazează pe principiul asigurării calităţii. Potrivit art. 216 alin. (1) din aceeaşi lege, „Statul îşi exercită atribuţiile în domeniul învăţământului superior prin intermediul Parlamentului, Guvernului şi Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului“, iar, potrivit alin. (2), „Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are următoarele atribuţii principale: [...] c) monitorizează şi verifică direct sau prin organismele abilitate în acest sens respectarea reglementărilor privind organizarea şi funcţionarea învăţământului superior, cercetarea universitară, managementul financiar, etica universitară şi asigurarea calităţii în învăţământul superior.“ Prin art. 3 alin. (1)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei s-au prevăzut, ca dispoziţii generale, următoarele: „(1) Calitatea educaţiei este ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu şi ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite aşteptările beneficiarilor, precum şi standardele de calitate. (2) Evaluarea calităţii educaţiei constă în examinarea multicriterială a măsurii în care o organizaţie furnizoare de educaţie şi programele acesteia îndeplinesc standardele şi standardele de referinţă. Atunci când evaluarea calităţii este efectuată de însăşi organizaţia furnizoare de educaţie, aceasta ia forma evaluării interne. Atunci când evaluarea calităţii este efectuată de o agenţie naţională sau internaţională specializată, aceasta ia forma evaluării externe. (3) Asigurarea calităţii educaţiei este realizată printr-un ansamblu de acţiuni de dezvoltare a capacităţii instituţionale de elaborare, planificare şi implementare de programe de studiu, prin care se formează încrederea beneficiarilor că organizaţia furnizoare de educaţie îndeplineşte standardele de calitate. Asigurarea calităţii exprimă capacitatea unei organizaţii furnizoare de a oferi programe de educaţie în conformitate cu standardele anunţate. Aceasta este astfel promovată încât să conducă la îmbunătăţirea continuă a calităţii educaţiei“. Potrivit art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005, „Acreditarea este acea modalitate de asigurare a calităţii prin care se certifică respectarea standardelor pentru funcţionarea organizaţiilor furnizoare de educaţie şi a programelor lor de studii“, iar, potrivit art. 5 alin. (1) din acelaşi act normativ, „Calitatea educaţiei reprezintă o prioritate permanentă pentru orice organizaţie furnizoare de educaţie, precum şi pentru angajaţii acesteia“. Potrivit art. 29 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005, orice persoană juridică, publică sau privată, interesată în furnizarea de educaţie se supune procesului de evaluare şi acreditare, în condiţiile legii, iar, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, „În învăţământul superior evaluarea şi acreditarea se fac la nivelul structurilor instituţionale pentru fiecare program din ciclul de licenţă, care duce la o calificare universitară distinctă. Programele specifice ciclurilor de studii de masterat şi doctorat se supun evaluării externe, în vederea acreditării“.
    61. Cu privire la studiile universitare de doctorat, art. 158 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 1/2011 prevede următoarele: „(1) Studiile universitare de doctorat reprezintă al III-lea ciclu de studii universitare şi permit dobândirea unei calificări de nivelul 8 din EQF/CEC şi din Cadrul Naţional al Calificărilor. Acestea se desfăşoară pe baza unui cod al studiilor universitare de doctorat, aprobat prin hotărâre a Guvernului. (2) Programele de studii universitare de doctorat se organizează în şcoli doctorale acreditate sau autorizate provizoriu. Şcolile doctorale se pot organiza de către o universitate sau un consorţiu universitar ori de către consorţii sau parteneriate care se stabilesc legal între o universitate sau un consorţiu universitar şi unităţi de cercetare-dezvoltare. Universităţile, respectiv parteneriatele sau consorţiile organizatoare de una sau mai multe şcoli doctorale acreditate sau autorizate provizoriu constituie o instituţie organizatoare de studii universitare de doctorat, denumită în continuare IOSUD, recunoscută ca atare de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza autorizării provizorii, a acreditării, respectiv a evaluării periodice.“ În ceea ce priveşte acreditarea şcolilor doctorale, art. 158 alin. (5) din Legea nr. 1/2011 prevede că „Pe baza rezultatelor evaluării şcolii doctorale, ARACIS sau agenţia prevăzută la alin. (4) propune Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului acordarea sau, după caz, retragerea acreditării în vederea organizării de studii universitare de doctorat. Acreditarea în vederea organizării de studii universitare de doctorat se atestă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.“
    62. Având în vedere acest cadru legislativ, Curtea reţine că procesul de evaluare a studiilor doctorale, astfel cum este reglementat de Legea nr. 1/2011 şi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005, ar trebui să se realizeze din 5 în 5 ani de către ARACIS (caz în care aceasta cooptează şi experţi internaţionali) sau de către o altă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau din străinătate, înscrisă în EQAR. Prin art. VIII alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016 s-a prevăzut o derogare temporară de la prevederile art. 158 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 1/2011, în sensul că şcolile doctorale autorizate provizoriu sunt considerate acreditate până la finele anului universitar 2016-2017, iar, ulterior, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 100/2018, această derogare temporară de la prevederile Legii nr. 1/2011 s-a prelungit până la 31 decembrie 2019. Astfel, în condiţiile expuse în nota de fundamentare, faptul că Guvernul a prelungit termenul de menţinere a acreditării şcolilor doctorale până la evaluarea periodică, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2019, prin Ordonanţa de urgenţă nr. 54/2017, emisă cu respectarea prevederilor constituţionale şi care, ulterior, a fost aprobată prin lege, nu poate conduce la concluzia că aceasta ar încălca principiul securităţii juridice sau pe cel al supremaţiei legii.
    63. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 raportate la cele ale art. 148 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că autorul excepţiei susţine că, în baza art. 165 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, art. 26 din Declaraţia universală a drepturilor omului, art. 14 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, au fost adoptate o serie de documente privind asigurarea calităţii în educaţie, respectiv în învăţământul superior, prin care s-a făcut apel la statele membre pentru a oferi instituţiilor de învăţământ superior posibilitatea de a cere să fie acreditate de agenţii incluse în registru situate în afara propriei ţări, la cooperare între agenţiile de asigurare a calităţii pentru consolidarea încrederii reciproce şi la accesul publicului la evaluările agenţiilor şi prin care au fost semnalate răspunderea şi obligaţiile în asigurarea calităţii pe care le au, pe de o parte, instituţiile de învăţământ superior, iar, pe de altă parte, atât agenţiile de evaluare, cât şi autorităţile publice. Totodată, se invocă Rezoluţia Parlamentului European privind Monitorizarea implementării procesului Bologna din 28 aprilie 2015.
    64. Curtea reţine că, potrivit art. 165 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, „Uniunea contribuie la dezvoltarea unei educaţii de calitate, prin încurajarea cooperării dintre statele membre şi, în cazul în care este necesar, prin sprijinirea şi completarea acţiunii acestora, respectând pe deplin responsabilitatea statelor membre faţă de conţinutul învăţământului şi de organizarea sistemului educaţional, precum şi diversitatea lor culturală şi lingvistică“. Aceste dispoziţii consacră principiul calităţii educaţiei, principiu reglementat şi de art. 3 lit. b) din Legea nr. 1/2011, însă autorul excepţiei de neconstituţionalitate se raportează la Recomandarea 98/561/CE a Consiliului privind cooperarea europeană în ceea ce priveşte asigurarea calităţii în învăţământul superior şi la Recomandarea 2006/143/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind promovarea cooperării europene în ceea ce priveşte asigurarea calităţii în învăţământul superior. Prin această ultimă recomandare s-a făcut apel la introducerea unor sisteme interne de asigurare a calităţii aliniate la standardele şi orientările adoptate la Bergen în contextul Procesului de la Bologna, precum şi la crearea unui registru european al agenţiilor de asigurare a calităţii (EQAR). În recomandare li se solicită statelor membre să le permită instituţiilor de învăţământ superior de pe teritoriul propriu să aleagă o agenţie de asigurare a calităţii sau de acreditare de pe lista EQAR potrivit cerinţelor şi profilului instituţiilor respective, cu condiţia ca acest lucru să fie compatibil cu legislaţia naţională sau să fie permis de către autorităţile naţionale. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate se raportează la o serie de rapoarte şi analize ale Comisiei Europene în materia calităţii educaţiei.
    65. Referitor la critica de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte interpretarea art. 148 din Constituţie, prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, şi prin Decizia nr. 921 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 21 septembrie 2011, a statuat că „folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituţionalitate ca normă interpusă celei de referinţă implică, în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, o condiţionalitate cumulativă; pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi sau înţelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare de către legea naţională a Constituţiei - unica normă directă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate. Într-o atare ipoteză demersul Curţii Constituţionale este distinct de simpla aplicare şi interpretare a legii, competenţă ce aparţine instanţelor judecătoreşti şi autorităţilor administrative, sau de eventualele chestiuni ce ţin de politica legislativă promovată de Parlament sau Guvern, după caz.“
    66. Aplicând aceste considerente de principiu la cauza de faţă, Curtea reţine, în primul rând, că normele de drept european interpuse în cadrul controlului de constituţionalitate celei de referinţă, consacrate de art. 148 alin. (4) din Constituţie, sunt reprezentate de recomandări ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi de rapoarte şi agende ale Comisiei Europene. Or, potrivit art. 148 alin. (4) din Constituţie, „Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului (2)“, iar, potrivit art. 148 alin. (2) din Constituţie, „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne“. Prin urmare, întrucât raportarea - prin prisma art. 148 din Constituţie - nu este făcută la reglementări cu caracter obligatoriu din dreptul Uniunii Europene, nu este îndeplinită prima condiţie necesară pentru folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituţionalitate, astfel cum a fost consacrată în jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
    67. În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, şi anume aceea ca norma de drept european interpusă în cadrul controlului de constituţionalitate să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare de către legea naţională a Constituţiei - unica normă directă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate, Curtea constată că nici această condiţie nu este întrunită. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017 vizează aspecte legate de procedura acreditării studiilor doctorale, aspecte care nu au în sine o relevanţă constituţională, nefiind circumscrise principiilor şi normelor fundamentale constituţionale, cum ar fi, spre exemplu, cele care consacră drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale sau cele privind autorităţile publice reglementate de textele constituţionale.
    68. Având în vedere acestea, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituţionalitate, astfel că nu poate fi primită critica de neconstituţionalitate privind încălcarea dispoziţiilor art. 148 din Constituţie.
    69. În final, Curtea subliniază obligaţia legiuitorului de a reglementa un cadru normativ care să asigure calitatea învăţământului superior, ca parte a învăţământului, acreditarea fiind acea modalitate de asigurare a calităţii prin care se certifică respectarea standardelor pentru funcţionarea organizaţiilor furnizoare de educaţie şi a programelor lor de studii. În acest scop, Curtea reţine că o nouă prelungire a menţinerii acreditării şcolilor doctorale autorizate provizoriu, fără realizarea efectivă a evaluărilor prevăzute de Legea nr. 1/2011, evaluări reglementate în acord cu normele europene, este de natură a afecta însuşi principiul calităţii învăţământului, prevăzut atât la nivel european, cât şi prin Legea nr. 1/2011 şi consacrat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 2 din 4 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 23 februarie 2011, prin care Curtea a constatat că învăţământul superior românesc se va face pe baza standardelor de calitate definite la nivel naţional şi european).
    70. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017 privind modificarea art. VIII alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile educaţiei, cercetării, formării profesionale şi sănătăţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Avocatului Poporului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 10 octombrie 2019.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana Marilena Chiorean

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 598 din 10 octombrie 2019

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"