Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 595 din 21 noiembrie 2023  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) şi (3) şi ale art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 595 din 21 noiembrie 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) şi (3) şi ale art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 104 din 5 februarie 2024

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) şi (3) şi ale art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Societatea Torrent Pharma - S.R.L. din Bucureşti şi de Societatea Torrent Pharmaceuticals Limited din Cujarat, India, în calitate de succesoare în drepturi litigioase a Societăţii Torrent Pharma - S.R.L. din Bucureşti, în dosarele nr. 7.290/2/2014*/a1, nr. 8.326/2/2016/a1, nr. 783/2/2017/a1 şi nr. 2.119/2/2018/a1 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 2.417D/2021, nr. 3.759D/2021, nr. 3.794D/2021 şi nr. 2.878D/2022.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarele se află la al doilea termen de judecată, primul termen de judecată fiind în data de 31 octombrie 2023, dată la care, având în vedere obiectul cauzelor, Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus conexarea dosarelor nr. 3.759D/2021, nr. 3.794D/2021 şi nr. 2.878D/2022 la Dosarul nr. 2.417D/2021, care este primul înregistrat. De asemenea, la acea dată, Societatea Torrent Pharmaceuticals Limited din Cujarat, India, a depus cereri prin care a solicitat (i) introducerea sa în aceste cauze, având în vedere calitatea sa de succesoare în drepturi litigioase a autoarei excepţiei, Societatea Torrent Pharma - S.R.L. din Bucureşti, înlocuirea fiind operată din punct de vedere administrativ potrivit legii, precum şi (ii) comunicarea tuturor actelor de procedură la o nouă adresă şi judecarea cauzei în lipsă. Având în vedere cererea formulată, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, privind compatibilitatea procedurii jurisdicţionale în faţa Curţii Constituţionale cu regulile procedurii civile, coroborate cu cele ale art. 224 din Codul de procedură civilă, Curtea a dispus amânarea judecării cauzei pentru data de 21 noiembrie 2023, cu înştiinţarea părţilor.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, având în vedere că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi dispoziţii constituţionale similare, sens în care menţionează jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    5. Prin încheierile din 13 mai 2021, 11 noiembrie 2021, 12 octombrie 2021 şi 8 noiembrie 2022, pronunţate în dosarele nr. 7.290/2/2014*/a1, nr. 8.326/2/2016/a1, nr. 783/2/2017/a1 şi nr. 2.119/2/2018/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) şi (3) şi ale art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Societatea Torrent Pharma - S.R.L. din Bucureşti şi de Societatea Torrent Pharmaceuticals Limited din Cujarat, India, în calitate de succesoare în drepturi litigioase a Societăţii Torrent Pharma - S.R.L. din Bucureşti, în cauze întemeiate pe dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 2.417D/2021, nr. 3.759D/2021, nr. 3.794D/2021 şi nr. 2.878D/2022.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă (DAPP) a medicamentelor au obligaţia de a plăti, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, o contribuţie trimestrială, fără însă ca modalitatea de calcul să fie una transparentă şi previzibilă, deoarece se bazează pe informaţiile centralizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), care, la rândul lor, se sprijină pe raportările primite de la casele de asigurări de sănătate. Prin urmare, elementele de calcul al acestei obligaţii de plată se fundamentează pe anumite date comunicate în reţeaua caselor de asigurări de sănătate către CNAS, fără a exista o posibilitate reală de verificare a validităţii acestor date, cu excepţia contestării în justiţie a adreselor CNAS. De asemenea, în aplicarea legii, prin emiterea ordinelor preşedintelui CNAS de stabilire a valorii consumului total trimestrial (CTt) şi a procentului „p“, această instituţie îşi arogă atribuţia de reglementare a unei taxe parafiscale, care, în realitate, trebuie realizată numai prin lege, ca act al Parlamentului, iar nu prin acte infralegale sau pe calea delegării legislative. Astfel, opera de interpretare a legii intervine în procesul de stabilire a sensului exact al unei norme juridice aplicabile unei situaţii date, interpretarea oficială putând fi legală şi administrativă, neputându-se transforma în acte de legiferare, aşa cum este cazul dispoziţiilor criticate, care aduc atingere art. 139 alin. (1), coroborat cu art. 16 alin. (2), art. 61 alin. (1) şi art. 115 alin. (6) din Constituţie, în componenta privind interdicţia reglementării pe calea delegării legislative dacă se afectează drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie.
    7. De asemenea, se învederează că textele de lege criticate contravin şi unor norme legale referitoare la reglementarea atribuţiilor de administrare şi stabilire a creanţelor fiscale [cum ar fi art. 1 şi art. 2 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, art. 1 pct. 2 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, art. 281 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii], dar şi unor principii ale fiscalităţii consacrate în Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală, cum sunt principiul certitudinii impunerii, principiul eficienţei impunerii şi principiul predictibilităţii impunerii.
    8. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile criticate, cu modificările şi completările ulterioare, sunt constituţionale, în raport cu criticile formulate şi cu prevederile din Legea fundamentală invocate în susţinerea excepţiei, sens în care este şi jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014.
    9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (2) şi (3) şi ale art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 26 septembrie 2011. În dinamica legislativă, aceste prevederi au fost modificate, fiind menţinută soluţia legislativă criticată, iar în prezent au următorul cuprins:
    - Art. 3 alin. (2) şi (3):
    "(2) Procentul «p» se calculează astfel:
    p = [ (CTt – BAt)/CTt] x 100,
    unde:
    CTt = valoarea consumului total trimestrial de medicamente pentru care există obligaţia de plată prevăzută la art. 1, suportată din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, raportată Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate, din care se exclude consumul pentru medicamentele prevăzute la art. 12 pentru care se încheie contracte cost-volum/cost-volum-rezultat din sume suplimentare alocate în bugetul Fondului raţional unic de asigurări sociale de sănătate;
    BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii,
    unde CTt şi BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane lei.
(3) Valoarea procentului «p» se comunică persoanelor prevăzute la art. 1 de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7).“;"

    – Art. 5 alin. (7): „(7) Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuţia, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include şi TVA suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate.“

    13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (2) referitoare la principiul egalităţii în drepturi, ale art. 61 alin. (1) cu privire la rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării, ale art. 115 alin. (6) referitoare la delegarea legislativă şi interdicţiile legiferării pe această cale şi ale art. 139 alin. (1) privind stabilirea prin lege a impozitelor, a taxelor şi a altor contribuţii.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, concretizat, spre exemplu, prin Decizia nr. 89 din 2 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 8 iunie 2023, Decizia nr. 394 din 4 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 942 din 18 octombrie 2023, precum şi prin Decizia nr. 485 din 28 septembrie 2023*) (nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunţării prezentei decizii), fiind păstrată jurisprudenţa sa anterioară prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.
    *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 485 din 28 septembrie 2023 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 29 noiembrie 2023.

    15. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 instituie o contribuţie trimestrială ce revine deţinătorilor autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor (taxa de clawback), fiind stabilită de legiuitor exclusiv în considerarea faptului că acestora li se decontează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilităţi). Modul de calcul al contribuţiei stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor. Curtea Constituţională a definit aşa-numita taxă de clawback ca taxă parafiscală, stabilită potrivit prevederilor art. 139 din Constituţie, în virtutea cărora „Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege“. Taxele parafiscale reprezintă o categorie distinctă, specială, de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituţiilor şi/sau al organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare (Decizia nr. 92 din 25 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 4 iunie 2020, paragraful 17).
    16. De asemenea, Curtea a învederat că datele comunicate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, pot fi contestate de către deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor, iar depunerea contestaţiilor nu suspendă obligaţia de plată a contribuţiei trimestriale datorate. Contestaţiile vor avea ca obiect datele aferente trimestrului pentru care au fost comunicate, potrivit art. 5 alin. (7), şi vor fi soluţionate prin emiterea unui act administrativ, comunicat contestatarilor în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora (Decizia nr. 475 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 12 noiembrie 2019, paragraful 23). Totodată, Curtea a observat că dispoziţiile criticate prevăd într-un mod lipsit de echivoc faptul că deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor sunt încunoştinţaţi de cuantumul tuturor elementelor care stau la baza calculării procentului „p“, reglementat prin art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, şi, prin urmare, nu a reţinut pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi ale art. 31 din Constituţie (Decizia nr. 92 din 25 februarie 2020, precitată, paragrafele 20 şi 22).
    17. Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuţiei trimestriale reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, întrucât, potrivit Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, Ministerul Sănătăţii stabileşte, avizează şi aprobă, prin ordin al ministrului sănătăţii, preţurile maximale ale medicamentelor de uz uman, cu autorizaţie de punere pe piaţă în România, cu excepţia medicamentelor care se eliberează fără prescripţie medicală (OTC). În aplicarea prevederilor legale de referinţă este stabilit, aşadar, modul de calcul al preţurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al preţului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuţie şi cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuţia, cunoscând preţurile maximale ale medicamentelor, precum şi influenţa maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecţii care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că şi-au asumat că vor plăti o contribuţie raportată nu doar la preţul de producător. În acest cadru legal, este la aprecierea deţinătorilor autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecinţa plăţii unei contribuţii într-un cuantum cât mai redus (Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 14 noiembrie 2014, paragraful 37).
    18. Referitor la susţinerea potrivit căreia a fost încălcat rolul Parlamentului, iar CNAS s-a situat mai presus de lege, aceasta fiind cea care stabileşte, în realitate, contribuţia trimestrială ce revine deţinătorilor autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, prin Decizia nr. 89 din 2 martie 2023, precitată, paragraful 22, Curtea a arătat că aceste critici nu sunt întemeiate, întrucât, aşa cum s-a reţinut constant în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, contribuţia, inclusiv formula de calcul al cuantumului acesteia, se instituie prin lege. Fără a avea vreo competenţă legală de reglementare, nici în drept şi nici în fapt, CNAS este instituţia cu atribuţii de aplicare a prevederilor legii, sens în care efectuează operaţiuni de gestionare a unor date necesare aplicării în concret a formulei de calcul al cuantumului contribuţiei, stabilită prin lege. Aceste date sunt fluctuante de la un trimestru la altul, se publică pe site-ul instituţiei şi se comunică destinatarilor obligaţiei de plată, prin adrese care sunt supuse căilor de atac prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, asemenea ordinelor pe care preşedintele CNAS le emite în aplicarea dispoziţiilor legale. Prin urmare, nu se poate susţine un conflict pozitiv de competenţă în privinţa legiferării între, pe de o parte, legiuitorul primar sau delegat, în acest caz, şi, pe de altă parte, CNAS, care este o instituţie publică, autonomă, de interes naţional, printre principalele sale atribuţii numărându-se gestionarea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, sens în care are obligaţia asigurării logisticii funcţionării unitare şi coordonate a sistemului asigurărilor sociale de sănătate.
    19. Cu privire la critica de neconstituţionalitate extrinsecă raportată la dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, prin Decizia nr. 268 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 1 iulie 2014, paragrafele 29-33, referitor la sfera noţiunii de „îndatoriri prevăzute de Constituţie“, Curtea a constatat că această noţiune se circumscrie oricărei îndatoriri specificate de dispoziţiile constituţionale, iar nu doar acelor îndatoriri prevăzute la titlul II capitolul III - Îndatoririle fundamentale din Constituţie. Cu privire la noţiunea „a afecta“, prevăzută de dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (6), Curtea a reţinut că aceasta este susceptibilă de interpretări diferite, însă din punct de vedere juridic semnifică: „a suprima“, „a aduce atingere“, „a prejudicia“, „a vătăma“, „a leza“, „a antrena consecinţe negative“, sens în care este Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008. Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea a apreciat că legiuitorul delegat nu a afectat prin actul normativ criticat vreuna dintre îndatoririle prevăzute de Constituţie, ci, din contră, a reglementat plata unei contribuţii, care este venit la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. În consecinţă, Curtea a constatat că prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 nu a avut loc o încălcare a normei constituţionale a art. 115 alin. (6) în ceea ce priveşte afectarea unei îndatoriri fundamentale, subiecţii de drept vizaţi putându-şi adapta conduita în funcţie de ipoteza normei juridice criticate.
    20. De altfel, prin Decizia nr. 475 din 17 septembrie 2019, paragraful 23, Curtea a reţinut că măsurile instituite prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 sunt tocmai o transpunere a celor statuate în conţinutul Legii fundamentale cu privire la garantarea dreptului la ocrotirea sănătăţii, astfel că legitimitatea măsurilor instituite prin actul normativ criticat îşi are fundamentul în prevederile constituţionale.
    21. Curtea constată că jurisprudenţa mai sus menţionată este aplicabilă mutatis mutandis şi în prezenta cauză, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate, în raport cu prevederile art. 16 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (6) şi art. 139 alin. (1) din Constituţie, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
    22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Torrent Pharma - S.R.L. din Bucureşti şi de Societatea Torrent Pharmaceuticals Limited din Cujarat, India, în calitate de succesoare în drepturi litigioase a Societăţii Torrent Pharma - S.R.L. din Bucureşti, în dosarele nr. 7.290/2/2014*/a1, nr. 8.326/2/2016/a1, nr. 783/2/2017/a1 şi nr. 2.119/2/2018/a1 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 3 alin. (2) şi (3) şi ale art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 21 noiembrie 2023.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016