Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────┬───────────────────────┐
│Valer Dorneanu│- preşedinte │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marieta Safta │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
└──────────────┴───────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Maria Eleonora Centea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107 alin. (1) lit. b) şi ale art. 109 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin în Dosarul nr. 4.127/289/2018 al Judecătoriei Reghin. Cauza formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.248 D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată, în esenţă, că nu pot fi reţinute criticile formulate, întrucât nu există suprapunere totală între contravenţia şi infracţiunea prevăzute de actele normative invocate în motivarea excepţiei. Pentru aprecierea incidenţei principiului ne bis in idem trebuie analizate cele trei criterii definite în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume natura procedurii în cauză, dacă procedura vizează aceeaşi faptă, dublarea procedurilor. În cauză aceste criterii nu sunt îndeplinite, pentru că procedura nu vizează aceeaşi faptă, legiuitorul sancţionând penal persistenţa comportamentului de încălcare a legii, prin stabilirea unor condiţii referitoare la numărul actelor săvârşite, intervalul temporar, prejudiciu. În ceea ce priveşte cel de-al treilea criteriu, se referă la Hotărârea din 15 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza A şi B contra Norvegiei, arătând, în esenţă, că este permisă o dublare a procedurilor atunci când există o „relaţie materială şi temporală suficient de strânsă“, că acestea au fost combinate pentru a fi integrate într-un ansamblu coerent ca o consecinţă previzibilă a aceluiaşi comportament, vizând scopuri complementare. Şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene admite că în anumite materii, pentru fapte grave, pot fi prevăzute sancţiuni penale şi contravenţionale. Se referă la importanţa asigurării integrităţii fondului forestier ca obiectiv de interes general. Invocă şi opinia reprezentanţilor instanţelor de judecată, exprimată la întâlnirea preşedinţilor secţiilor penale ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel organizată în perioada 16-17 mai 2019, şi dezvoltă aspecte de interpretare şi aplicare a legislaţiei incidente şi a instrumentelor legale existente pentru evitarea suprapunerii nejustificate a sancţiunilor. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 24 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 4.127/289/2018, Judecătoria Reghin a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107 alin. (1) lit. b) şi ale art. 109 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin într-o cauză penală privind comiterea infracţiunilor de tăiere şi furt de arbori. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că acţiunile de tăiere ilegală şi sustragere de arbori sunt considerate de lege concomitent infracţiuni şi contravenţii, în ipoteza în care valoarea prejudiciului produs nu depăşeşte limita prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. a) şi art. 109 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic. Se arată, în acest sens, în esenţă, că elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 107 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic este identic cu elementul material al contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, iar elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 109 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic este identic cu elementul material al contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 171/2010. Singura deosebire dintre infracţiunile şi contravenţiile amintite constă în „ideea de repetabilitate a activităţii ce constituie verbum regens al textelor de incriminare“. 6. Ca urmare, aplicarea acestor texte de lege poate conduce la dubla sancţionare a unei persoane - penală şi contravenţională - pentru una şi aceeaşi activitate, iar „însăşi existenţa unei atare posibilităţi aduce atingere dreptului la libertate individuală prevăzut de art. 23 alin. (1), (12) şi (13) din Constituţia României“. Mai mult decât atât, dacă, pe calea unei interpretări a acestor texte de lege, în sensul că o persoană deja sancţionată contravenţional pentru una din faptele descrise în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 171/2010 nu ar mai putea fi trasă la răspundere penală pentru infracţiunile prevăzute de art. 107 alin. (1) lit. b) şi art. 109 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, s-ar ajunge practic la situaţia în care un agent de constatare a contravenţiilor silvice exonerează de răspundere penală o persoană (prin aplicarea unor sancţiuni contravenţionale). 7. În continuare se susţine contrarietatea dintre normele criticate şi art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dezvoltându-se criteriile pe baza cărora se poate verifica dacă o anumită faptă (şi sancţiunea aferentă) intră sau nu în sfera noţiunii de materie penală. Se apreciază că, deşi consecinţele răspunderii contravenţionale şi penale sunt diferite, faptele prevăzute de art. 8 din Legea nr. 171/2010 se încadrează în noţiunea de „materie penală“ avută în vedere de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Ca atare, o persoană sancţionată contravenţional în temeiul art. 8 din Legea nr. 171/2010 nu ar mai putea fi judecată şi nici cercetată pentru aceeaşi activitate (cu referire la garanţiile prevăzute de art. 4 din Protocolul nr. 7 în Cauza Sergey Zolotukhin împotriva Rusiei, pct. 110). Se mai arată că şi reciproca este valabilă: o persoană condamnată definitiv pentru una dintre infracţiunile prevăzute de art. 107 alin. (1) lit. b) şi art. 109 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 nu ar mai putea fi sancţionată contravenţional pentru vreuna din acţiunile ce intră în componenţa elementelor materiale ale infracţiunilor. Se precizează că, în privinţa acestei probleme de drept, instanţele judecătoreşti din România au adoptat puncte de vedere diferite: în unele cazuri s-a dispus încetarea procesului penal, conform art. 16 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală, pentru actele materiale pentru care inculpaţii au fost anterior sancţionaţi contravenţional, iar în alte cazuri s-a dispus condamnarea inculpaţilor, deşi aceştia au fost anterior sancţionaţi contravenţional pentru acţiunile ce intrau în conţinutul elementelor materiale ale faptelor, sens în care se face trimitere la diverse hotărâri judecătoreşti. 8. Se mai arată că, în contextul majorării preţului mediu al metrului cub de masă lemnoasă pe picior de-a lungul timpului, s-au conturat două puncte de vedere în privinţa aprecierii întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de tăiere ilegală de arbori, prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată [chestiunea fiind în egală măsură aplicabilă şi în privinţa infracţiunii prevăzute de art. 107 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008]: unele instanţe au considerat că paguba cauzată prin săvârşirea infracţiunii ar trebui recalculată (prin raportare la noul preţ mediu al metrului cub de masă lemnoasă pe picior - preţ mai mare), după care comparată cu noul prag de la care fapta constituie infracţiune; în măsura în care prejudiciul se „menţine“ peste acest prag, fapta constituie infracţiune; alte instanţe au considerat că paguba calculată sub imperiul legii care prevedea un preţ mai mic al metrului cub de masă lemnoasă pe picior trebuie comparată cu noul prag al prejudiciului de la care fapta constituie infracţiune (5 x noul preţ mediu al metrului cub de masă lemnoasă pe picior) - în foarte multe cazuri prejudiciul nu se „menţinea“ peste noul prag, consecinţa fiind dispunerea achitării. Se consideră că această din urmă interpretare conferă textului de lege valenţe neconstituţionale, întrucât, prin combinarea unor dispoziţii din mai multe legi, se ajunge la aplicarea în concret a unei lex tertia, încălcându-se dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi ale art. 61 alin. (1) din Constituţie. 9. Se susţine că, în concordanţă cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014, pentru aprecierea legii penale mai favorabile (şi, implicit, a întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii), trebuie luate în considerare consecinţele pe care le-ar suferi în prezent o persoană care comite o faptă identică cu una din trecut, aplicând în mod consecvent toate normele relevante. Dacă, făcând această operaţiune, s-ar ajunge la concluzia că în prezent fapta nu ar constitui infracţiune (din cauza neîntrunirii unuia dintre elementele constitutive), soluţia va trebui să fie achitarea, pe motiv că a intervenit o dezincriminare în concret a faptei. 10. Interpretarea criticată este aptă, de asemenea, să creeze discriminări între persoane aflate în situaţii identice. Astfel, dacă două persoane taie în aceeaşi zi aceeaşi cantitate de material lemnos (a cărui valoare depăşeşte cu puţin de 5 ori preţul mediu al metrului cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei), cea judecată anterior majorării preţului mediu al metrului cub de masă lemnoasă pe picior va fi găsită vinovată, în timp ce cea judecată ulterior acestui moment va fi achitată (pe motiv că „vechiul“ prejudiciu nu se mai încadrează în „noul“ prag al infracţiunii). Sunt generate astfel soluţii fundamental diferite, pentru situaţii faptice identice, neexistând vreo motivare obiectivă şi rezonabilă. 11. Judecătoria Reghin opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Se referă, în acest sens, la conţinutul normelor criticate şi ale art. 8 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, apreciind că acţiunile de tăiere ilegală şi sustragere de arbori sunt considerate de lege concomitent infracţiuni şi contravenţii, în ipoteza în care valoarea prejudiciului produs nu depăşeşte de cel puţin 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. Se arată că singura deosebire dintre infracţiunile şi contravenţiile amintite constă în repetarea activităţii, infracţiunile prevăzute de art. 107 alin. (1) lit. b), respectiv art. 109 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, republicată, existând în situaţia în care fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a prejudiciului depăşeşte de cel puţin 5 ori preţul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. 12. Chiar dacă, aparent, între conţinutul constitutiv al contravenţiilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 171/2010 şi al infracţiunilor prevăzute de art. 107 şi 109 din Legea nr. 46/2008 există o diferenţă determinată de repetarea acţiunii incriminate, instanţa constată că aplicarea acestor texte de lege poate conduce la dubla sancţionare a unei persoane, atât penală, cât şi contravenţională - pentru una şi aceeaşi activitate. 13. Mai mult, dacă o persoană deja sancţionată contravenţional pentru una din faptele descrise în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 171/2010 nu ar mai putea fi trasă la răspundere penală pentru infracţiunile prevăzute de art. 107 alin. (1) lit. b) şi art. 109 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, s-ar ajunge practic la situaţia în care un agent de constatare a contravenţiilor silvice să exonereze de răspundere penală o persoană, prin aplicarea unor sancţiuni contravenţionale, delimitarea dintre infracţiune şi contravenţie fiind lăsată astfel la latitudinea agentului constatator. 14. Instanţa mai reţine faptul că agentul constatator are obligaţia de a constata săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 171/2010, astfel că, prin sancţionarea penală a inculpatului pentru aceeaşi faptă, s-ar aduce atingere drepturilor conferite de art. 4 din Protocolul 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, respectiv împiedicarea repetării procedurilor penale închise în mod definitiv. 15. Cât priveşte criticile referitoare la art. 107 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, prin raportare la art. 1 alin. (4) privind statul român; art. 61 alin. (1) privind rolul şi structura Parlamentului României; art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi interzicerea discriminării, instanţa le apreciază ca neîntemeiate, întrucât „acestea se raportează la modul de interpretare şi aplicare a normelor legale de către instanţele de judecată, aspecte care nu pot face obiectul controlului pe calea soluţionării unei excepţii de neconstituţionalitate.“ 16. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 107 alin. (1) lit. b) şi ale art. 109 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 12 august 2015, cu modificările şi completările ulterioare, având, la data sesizării Curţii Constituţionale, următorul cuprins: - Art. 107 alin. (1) lit. b) "" (1) Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracţiune silvică şi se pedepseşte după cum urmează: (...) b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs nu depăşeşte limita prevăzută la lit. a), dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a prejudiciului produs depăşeşte limita prevăzută la lit. a);“; – Art. 109 alin. (1) lit. b): "(1) Furtul de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori, puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional, precum şi al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier naţional constituie infracţiune şi se pedepseşte după cum urmează: (...) b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a materialului lemnos depăşeşte valoarea prevăzută la lit. a);" 20. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, prevederile art. 107 şi ale art. 109 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic au fost modificate şi completate prin art. I pct. 34 şi 38 din Legea nr. 197/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 46/2008 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 8 septembrie 2020. Cum însă prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, s-a statuat că sintagma „în vigoare“, din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea reţine ca obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate dispoziţiile din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic în forma acestora mai sus enunţată, anterioară celei rezultate în urma operaţiunilor legislative anterior menţionate. 21. În susţinerea neconstituţionalităţii normelor criticate se invocă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 23 alin. (1), (12) şi (13) referitoare la libertatea individuală, ale art. 61 alin. (1) privind rolul şi structura Parlamentului, ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, cu raportare la art. 4 - Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în esenţă, în susţinerea criticilor de la primul punct al motivării excepţiei este invocat principiul ne bis in idem, consacrat de art. 4 - Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, având următorul cuprins: "1. Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă, conform legii şi procedurii penale ale acestui stat.2. Dispoziţiile paragrafului precedent nu împiedică redeschiderea procesului, conform legii şi procedurii penale a statului respectiv, dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunţată.3. Nicio derogare de la prezentul articol nu este îngăduită în temeiul art. 15 din Convenţie." 23. În legislaţia naţională, acelaşi principiu este consacrat în art. 6 - Ne bis in idem din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „Nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică.“ 24. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, primul paragraf al art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţie enunţă cele trei componente-cheie ale principiului ne bis in idem [Hotărârea din 8 iulie 2019, pronunţată în Cauza Mihalache împotriva României (MC), pct. 49], şi anume: - cele două proceduri trebuie să fie de natură „penală“; – acestea trebuie să aibă ca obiect aceleaşi fapte; – trebuie să existe o repetare a urmăririi penale. 25. În prezenta cauză se susţine că ar fi încălcat principiul menţionat întrucât elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 107 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic ar fi identic cu elementul material al contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, iar elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 109 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic ar fi identic cu elementul material al contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 171/2010. 26. Examinând normele invocate, se observă că dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea infracţiunilor silvice, cu modificările şi completările ulterioare, au următorul cuprins: "Constituie contravenţii silvice următoarele fapte: a) tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini a arborilor, fără drept, precum şi distrugerea ori vătămarea de arbori, puieţi, pomi de Crăciun ori lăstari din fondul forestier naţional sau tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini a arborilor, fără drept, precum şi distrugerea ori vătămarea de arbori de pe terenurile cu vegetaţie forestieră din afara fondului forestier naţional, dacă valoarea prejudiciului, stabilită potrivit legii, este de până la de 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. Se exceptează prejudiciile rezultate prin lucrările de exploatare forestieră, aşa cum sunt definite de Legea nr. 46/2008, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care nu reprezintă tăieri ilegale; b) furtul ori însuşirea arborilor tăiaţi cu drept sau fără drept, a puieţilor, pomilor de Crăciun ori a lăstarilor din fondul forestier naţional sau a pomilor de Crăciun din culturi specializate sau furtul ori însuşirea arborilor tăiaţi cu drept sau fără drept de pe terenurile cu vegetaţie forestieră din afara fondului forestier naţional, dacă valoarea prejudiciului, stabilită conform legii, este de până la de 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior." 27. Comparând aceste dispoziţii cu cele ale art. 107 alin. (1) lit. b) şi ale art. 109 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, criticate în prezenta cauză, se constată că, chiar dacă elementul material al laturii obiective al infracţiunilor reglementate de aceste texte se referă, în parte, la fapte ce pot constitui contravenţii, întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor respective impune o dublă condiţionare: repetabilitatea faptei („fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an“) şi cuantumul prejudiciului, superior celui pentru care fapta constituie contravenţie („cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior“). Astfel fiind, nu poate fi reţinută „identitatea de obiect“, drept componentă-cheie a principiului ne bis in idem, în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului invocate. Cu alte cuvinte, incriminarea nu intervine pentru „aceeaşi faptă“, sancţionată contravenţional, ci numai dacă fapta respectivă are caracter de repetabilitate şi prejudiciul produs este superior celui reţinut în cazul contravenţiei. Nefiind întrunită această identitate, nu se poate reţine încălcarea, prin normele criticate, a principiului ne bis in idem. 28. Cât priveşte criticile referitoare la aceleaşi texte de lege prin raportare la art. 1 alin. (4) privind statul român, art. 61 alin. (1) privind rolul şi structura Parlamentului României, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi interzicerea discriminării, şi care pun în discuţie, în principal, punctele de vedere constituite în timp cu privire la aplicarea acestor texte şi incidenţa principiului aplicării legii penale mai favorabile, acestea se raportează exclusiv la modul de interpretare şi aplicare a normelor legale şi, prin urmare, nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. 29. Astfel, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate problematica punctelor de vedere care s-au constituit de-a lungul timpului, în contextul majorării preţului mediu al metrului cub de masă lemnoasă pe picior, în privinţa aprecierii întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de tăiere ilegală de arbori, prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată [chestiunea fiind în egală măsură aplicabilă şi în privinţa infracţiunii prevăzute de art. 107 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008]. Faptul că unele instanţe au considerat că paguba cauzată prin săvârşirea infracţiunii ar trebui recalculată, după care comparată cu noul prag de la care fapta constituie infracţiune, iar alte instanţe au considerat că paguba calculată sub imperiul legii care prevedea un preţ mai mic al metrului cub de masă lemnoasă pe picior trebuie comparată cu noul prag al prejudiciului de la care fapta constituie infracţiune reprezintă strict probleme de interpretare şi aplicare a legii care pot fi eventual supuse aprecierii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe calea hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept sau a recursului în interesul legii, după caz. 30. Curtea observă în acest sens şi jurisprudenţa sa în materie, respectiv Decizia Curţii Constituţionale nr. 776 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 8 februarie 2016, prin care s-a arătat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având de pronunţat o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept dacă succesiunea de acte normative cu privire la preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior a avut sau nu ca efect imposibilitatea stabilirii acestui preţ, cu consecinţa dezincriminării în concret a infracţiunilor prevăzute de art. 108 şi art. 110 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, a statuat, prin Decizia nr. 6 din 20 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2015, că, „având în vedere că prin Legea nr. 4/2015 pentru aprobarea preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2015, s-a modificat valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, de la 85 lei la 115 lei, suntem în ipoteza intervenirii mai multor dispoziţii cu caracter normativ, prin care s-a modificat criteriul de stabilire a valorii pagubei, ce determină prin cuantum incriminarea faptei sau agravarea încadrării juridice, astfel că pentru faptele aflate în curs de judecată, se pune problema aplicării legii penale mai favorabile. Ca atare, majorarea valorii acestuia poate atrage, pentru cauzele aflate în curs de judecată, ce au ca obiect infracţiunile prevăzute de art. 110 din Legea nr. 46/2008, fie incidenţa dispoziţiilor art. 4 din Codul penal şi ale art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, fie incidenţa dispoziţiilor art. 5 din Codul penal, după caz“. 31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin în Dosarul nr. 4.127/289/2018 al Judecătoriei Reghin şi constată că dispoziţiile art. 107 alin. (1) lit. b) şi ale art. 109 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Reghin şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 septembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
