Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi a Legii nr. 151/2010 privind serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în domeniul sănătăţii, obiecţie formulată de 53 de deputaţi, aparţinând Grupului parlamentar al Uniunii Salvaţi România şi deputaţi neafiliaţi. 2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 4.539 din 28 iunie 2023 şi constituie obiectul Dosarului nr. 1.702A/2023. 3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că legea criticată a fost adoptată cu încălcarea principiului fundamental al bicameralismului. 4. Cu titlu introductiv, este invocată expunerea de motive, potrivit căreia prin actul normativ supus controlului de constituţionalitate se creează cadrul legal pentru asigurarea accesului nediscriminatoriu la serviciile conexe actului medical pentru toate persoanele diagnosticate în spectrul autist, cu sau fără tulburări psihice, precum şi pentru stabilirea mecanismului de decontare a acestor servicii şi stabilirea răspunderii de malpraxis pentru psihologii care vor acorda aceste servicii conexe. De asemenea, este extinsă perioada pentru care studenţii beneficiază de calitatea de asigurat în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate. 5. În acest context, autorii obiecţiei susţin că există diferenţe majore de conţinut juridic între forma legii adoptată de Senat, ca primă Cameră sesizată, şi cea adoptată de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, în sensul că forma finală a legii, în redactarea adoptată de Camera decizională, se îndepărtează în mod substanţial de forma adoptată de Camera de reflecţie, ceea ce echivalează practic cu excluderea acesteia din urmă din procesul de legiferare. Raportat la prezenta cauză, fără a nega dreptul Camerei decizionale de a adopta proiecte de lege în forme uşor diferite de cele adoptate sau respinse în Camera de reflecţie, compararea celor două versiuni relevă nu doar faptul că, în Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, au fost adoptate amendamente care nu au fost puse şi în discuţia Senatului şi care au condus la o configuraţie diferită semnificativ între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului, ci chiar că au fost discutate două proiecte de lege total diferite din perspectiva conţinutului. Astfel, în timp ce la Senat se discuta cadrul legal pentru asigurarea accesului nediscriminatoriu la serviciile conexe actului medical pentru toate persoanele diagnosticate în spectrul autist, în Camera Deputaţilor au fost aduse amendamente care schimbă însăşi esenţa actului normativ, iar discuţia s-a axat pe ocuparea funcţiilor de conducere în unităţile sanitare, eliminându-se Senatul din procesul legislativ. În acest sens, sunt invocate dispoziţiile cuprinse în articolul unic pct. 1, 2, 3 şi 16 din legea criticată şi se arată că textele citate au fost analizate, dezbătute şi votate exclusiv de Camera Deputaţilor, nu şi de Senat, şi nu au nicio legătură cu obiectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi a Legii nr. 151/2010 privind serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în domeniul sănătăţii, supusă aprobării prin lege. Astfel, completările făcute în Camera Deputaţilor nu au nicio legătură nici cu forma adoptată de Senat şi nici cu obiectul de reglementare al proiectului de lege, aşa cum a fost acesta asumat prin expunerea de motive. 6. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă sunt invocate considerente din jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind principiul bicameralismului, reţinute, spre exemplu, în Decizia nr. 1.029 din 8 octombrie 2008, Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, Decizia nr. 62 din 7 februarie 2017, Decizia nr. 407 din 21 septembrie 2022, Decizia nr. 408 din 21 septembrie 2022. 7. De asemenea, autorii obiecţiei de neconstituţionalitate susţin că este încălcat art. 1 alin. (5) din Constituţie, sens în care arată că legea criticată este nejustificată şi nefundamentată, iar documentul de fundamentare (expunerea de motive) este, atât formal, cât şi substanţial, neconform din perspectiva normelor de tehnică legislativă, prevăzute în Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Expunerea de motive nu cuprinde nicio justificare/fundamentare din perspectiva necesităţii introducerii amendamentelor referitoare la ocuparea funcţiilor de conducere în unităţile sanitare. Astfel, nu sunt clar prezentate cerinţele care reclamă intervenţia normativă şi nici principiile de bază care stau la baza introducerii amendamentelor votate în Camera Deputaţilor. În susţinerea acestor critici de neconstituţionalitate este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, Decizia nr. 682 din 27 iunie 2012 sau Decizia nr. 139 din 13 martie 2019. 8. Totodată, autorii obiecţiei susţin că, prin dispoziţiile articolului unic pct. 1 şi 2 din legea criticată - referitoare la art. 118 alin. (3^3) şi la art. 185 alin. (14) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, care instituie condiţii pentru ocuparea funcţiilor de conducere la nivelul serviciilor publice de ambulanţă şi în unităţile sanitare publice -, este încălcat art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, deoarece, contrar principiului previzibilităţii şi clarităţii normelor, creează un paralelism legislativ. Aceste completări sunt de natură să genereze o lipsă de claritate care va conduce la litigii. Atât autorităţile implicate - ministru, consiliu de administraţie, manager -, cât şi justiţiabilii şi instanţele de judecată vor avea reale dificultăţi în a aprecia care dintre norme este cea aplicabilă. 9. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere. 10. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Prezintă aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la principiul bicameralismului şi arată că, din analiza comparativă a documentelor privind iniţierea şi derularea procedurii legislative, a formei legii adoptate de Senat, ca primă Cameră sesizată, şi a celei adoptate de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, rezultă că exigenţele acestui principiu au fost respectate. Astfel, prin raportare la forma adoptată de Senat, legea dedusă controlului de constituţionalitate conţine un număr similar de dispoziţii de modificare prin care se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2022, foarte bine argumentată în expunerea de motive, iar intervenţiile legislative realizate sub forma amendamentelor admise la Camera decizională nu reprezintă soluţii normative care, sub aspectul fondului reglementării, se îndepărtează considerabil de conceptele asupra cărora Senatul s-a pronunţat, ci, din contră, reprezintă o adaptare la realităţile sociale existente la momentul adoptării legii privind aprobarea ordonanţei de urgenţă, cadru social inexistent la momentul publicării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2022 în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau la derularea procedurii legislative a legii criticate la Senat, în calitate de primă Cameră sesizată. 11. Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că forma adoptată de Camera decizională nu afectează scopul urmărit de Guvern, ci aceste prevederi sunt necesare pentru asigurarea continuităţii şi pentru valorificarea la maximum a experienţei dobândite în cursul vieţii profesionale, cu atât mai mult cu cât există un deficit de cadre medicale, precum şi pentru eliminarea inechităţilor salariale şi a discriminărilor existente între aceleaşi categorii de personal medical. În vederea accesului adecvat la asistenţa medicală a persoanelor vizate de legea supusă controlului de constituţionalitate se impun o repartiţie judicioasă a resurselor umane şi materiale, precum şi un management complex care necesită o abordare multidisciplinară, ce utilizează structurile şi personalul existente în cadrul sistemului sanitar, personal care este deja deficitar şi afectat de discriminări salariale şi inechităţi care trebuie îndreptate tocmai pentru realizarea obiectului legii supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, admiterea argumentaţiei autorilor sesizării ar putea avea ca principală consecinţă eliminarea rolului de Cameră de reflecţie al Senatului, în sensul că acesta ar stabili definitiv conţinutul normativ al proiectului de lege, cu rezultatul că cea de-a doua Cameră, Camera Deputaţilor, în calitatea sa de Cameră decizională în materie, nu ar putea avea posibilitatea să modifice sau să completeze aceste norme juridice, ci doar să le aprobe sau să le respingă. Or, în aplicarea prevederilor art. 61 din Constituţie, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării, atribut suveran de reprezentare a voinţei cetăţenilor, având astfel competenţa constituţională de a transpune în lege cerinţele societăţii. 12. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, preşedintele Camerei Deputaţilor arată că legea supusă controlului de constituţionalitate respectă condiţiile statuate de Curtea Constituţională privind criteriile de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate pe care trebuie să le îndeplinească un act normativ, iar argumentele prezentate de autorii obiecţiei adaugă ipoteze circumstanţiale din perspectivă interpretativă care excedează atât intenţiei avute în vedere de Parlament prin legea adoptată, cât şi jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional, iar, în consecinţă, nu pot fi reţinute ca fiind relevante în speţă. 13. Guvernul apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Reţinând aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind principiul bicameralismului, Guvernul arată că, din analiza intervenţiilor legislative adoptate în Camera decizională cu privire la legea supusă controlului de constituţionalitate, rezultă o serie de modificări şi completări ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2022, care nu relevă o diferenţă de conţinut vizibilă, flagrantă şi de substanţă între forma adoptată de Senat şi forma adoptată de Camera Deputaţilor. Prin urmare, critica cu privire la pretinsa încălcare a principiului bicameralismului este neîntemeiată. 14. De asemenea, critica referitoare la încălcarea principiului legalităţii este, în opinia Guvernului, neîntemeiată, deoarece aceasta nu vizează aspecte intrinseci, proprii normei juridice, ci se referă la aspecte exterioare acesteia, cum ar fi conţinutul instrumentului de prezentare şi motivare, „aspecte care nu pot avea, în sine, o reală substanţă constituţională, deoarece nu pot afecta, direct sau indirect, vreun drept, libertate sau principiu fundamental“, aşa cum este reflectată valoarea constituţională a principiului legalităţii în considerentele de principiu din jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Susţinerea autorilor obiecţiei privind crearea unui paralelism legislativ între articolul unic pct. 1 din legea criticată, referitor la art. 118 alin. (3^3) din Legea nr. 95/2006 şi articolul unic pct. 2 din legea criticată, referitor la art. 185 alin. (14) din Legea nr. 95/2006 nu poate fi considerată ca fiind întemeiată, deoarece dispoziţiile criticate cuprinse în art. 118 alin. (3^3) fac referire la situaţii juridice distincte faţă de cadrul normativ reglementat de art. 185 alin. (14). 15. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi a Legii nr. 151/2010 privind serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în domeniul sănătăţii. Prevederile legale punctual vizate prin criticile de neconstituţionalitate au următorul cuprins: "ARTICOL UNIC Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150 din 9 noiembrie 2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi a Legii nr. 151/2010 privind serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1084 din 10 noiembrie 2022, cu următoarele modificări şi completări: 1. La articolul I, după punctul 4 se introduc două noi puncte, pct. 4^1 şi 4^2, cu următorul cuprins: 4^1. La articolul 118, după alineatul (3^2) se introduce un nou alineat, alin. (3^3), cu următorul cuprins: (3^3) În serviciile publice de ambulanţă, profesorii universitari, medicii membri titulari şi membri corespondenţi ai Academiei de Ştiinţe Medicale şi ai Academiei Române, medicii primari doctori în ştiinţe medicale, pot ocupa funcţii de conducere în comitetul director, cu aprobarea ministrului sănătăţii, până la împlinirea vârstei de 70 ani. 4^2. ^La articolul 165, alineatele (11^) şi (14^) se modifică şi vor avea următorul cuprins: (1^1) Personalul didactic medico-farmaceutic din universităţi care au în structură facultăţi de medicină, medicină dentară şi farmacie acreditate beneficiază de integrare clinică în unităţile şi instituţiile din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Sănătăţii, în unităţile medicale din subordinea ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, în Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, în unităţile şi instituţiile medicale din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi în spitale şi cabinete private. De aceleaşi prevederi beneficiază şi medicii specialişti/primari care au calitatea de asistenţi universitari pe perioadă determinată, pe perioada cât au această calitate. Ministerul Sănătăţii va aduce în concordanţă structurile aferente în vederea asigurării normelor de integrare clinică. ............................................................................................. (1^4) Indemnizaţia prevăzută la alin. (1^2), pentru personalul încadrat în unităţi sanitare publice care nu se află în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii, respectiv din bugetul ordonatorului principal de credite pentru instituţiile subordonate şi nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare. 2. La articolul I, după punctul 5 se introduc două noi puncte, pct. 5^1 şi 5^2, cu următorul cuprins: 5^1. La articolul 185, după alineatul (7^2) se introduc trei noi alineate, alin. (7^3)-(7^5), cu următorul cuprins: (7^3) Şefii structurilor medicale şi membrii Comitetului director din spitalele aparţinând reţelei sanitare a Ministerului Apărării Naţionale, pe perioada cât exercită funcţii de comandă/conducere pentru care se încheie contract de management/administrare îşi menţin funcţiile din care provin, prin rezervare. (7^4) Prin excepţie de la prevederile alin. (7^3), în situaţia în care personalul militar este numit într-o altă unitate militară, funcţiile nu se rezervă. (7^5) În situaţia în care, în cadrul unităţii medicale, nu sunt identificate funcţii vacante corespunzătoare gradului şi pregătirii profesionale deţinute, acestea vor fi înfiinţate de la data încetării contractului de management/administrare, iar personalul militar va fi încadrat în aceste funcţii fără susţinerea unui concurs/examen. 5^2. La articolul 185, alineatul (14) se modifică şi va avea următorul cuprins: (14) În unităţile sanitare publice, profesorii universitari, medicii membri titulari şi membri corespondenţi ai Academiei de Ştiinţe Medicale şi ai Academiei Române, medicii primari doctori în ştiinţe medicale pot ocupa funcţii de conducere care fac parte din comitetul director al spitalului public sau funcţii de şef de secţie până la vârsta de 70 de ani, cu avizul consiliului de administraţie al spitalului şi cu aprobarea managerului, după caz.“ 3. La articolul I, după punctul 9 se introduce un nou punct, pct. 9^1, cu următorul cuprins: 9^1. După articolul 387^6 se introduce un nou articol, art. 387^7, cu următorul cuprins: ART. 387^7 (1) În raport cu nevoile de personal medical specializat ale instituţiilor militare cu reţea sanitară proprie, medicii şi farmaciştii rezidenţi aflaţi în pregătire în unităţi sanitare din subordinea Ministerului Sănătăţii pot fi încadraţi, pe funcţii similare, prin chemare în activitate, în unităţi medico-militare. (2) Cadrul procedural privind chemarea în activitate, potrivit alin. (1), în corpul ofiţerilor, a medicilor şi farmaciştilor rezidenţi, se stabileşte prin ordin al ministrului apărării naţionale, cu avizul Ministerului Sănătăţii.“ (…) 16. La articolul 933, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alin. (4), cu următorul cuprins: (4) Utilizatorii trebuie să se conformeze prevederilor art. 933 alin. (1) lit. k) în termen de maximum un an de la data intrării în vigoare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 37/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum şi stabilirea unor alte măsuri în domeniul sănătăţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 328/2022." 17. Autorii obiecţiei de neconstituţionalitate susţin că legea supusă controlului încalcă dispoziţiile din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind trăsăturile statului şi principiul legalităţii, art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului şi art. 75 privind sesizarea Camerelor. 18. În vederea soluţionării prezentei obiecţii de neconstituţionalitate, Curtea va proceda la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a acesteia, prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi de art. 15 din Legea nr. 47/1992, sub aspectul titularului dreptului de sesizare, al termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi al obiectului controlului de constituţionalitate. 19. Curtea reţine că proiectul de lege a fost iniţiat de Guvern, are caracter organic şi a fost adoptat în procedură de urgenţă, mai întâi de Senat, în calitate de Cameră de reflecţie, la data de 7 decembrie 2022, şi apoi de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, la data de 28 iunie 2023. La data de 28 iunie 2023, un număr de 40 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Uniunii Salvaţi România şi 13 deputaţi neafiliaţi au depus la secretariatul general al Camerei Deputaţilor prezenta sesizare, aceasta fiind trimisă şi înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 4.539 din 28 iunie 2023, formându-se astfel Dosarul nr. 1.702A/2023. La data de 30 iunie 2023, legea a fost trimisă Preşedintelui României spre promulgare. 20. Aşadar, din perspectiva condiţiilor prealabile de admisibilitate a sesizării, Curtea reţine că acestea sunt îndeplinite, întrucât obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată de unul dintre titularii dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale prevăzuţi expres de art. 146 lit. a) din Constituţie, respectiv de cel puţin 50 de deputaţi, a fost formulată în termenul de 2 zile prevăzut de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 pentru exercitarea dreptului de sesizare privind neconstituţionalitatea unei legi adoptate în procedură de urgenţă, iar obiectul controlului de neconstituţionalitate vizează o lege adoptată de Parlament şi încă nepromulgată. 21. În consecinţă, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate. 22. Din analiza criticilor de neconstituţionalitate formulate în raport cu art. 61 şi 75 din Constituţie, Curtea reţine că acestea vizează, în esenţă, neconstituţionalitatea extrinsecă a legii, care, în opinia autorilor obiecţiei, încalcă principiul bicameralismului, deoarece legea adoptată de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, are un conţinut complet diferit faţă de cea care a fost adoptată de Senat, ca primă Cameră sesizată, îndepărtându-se, totodată, de la scopul avut în vedere de iniţiatori, constând în principal în asigurarea accesului imediat şi nediscriminatoriu la servicii conexe actului medical al pacienţilor cu tulburări din spectrul autist. 23. Examinând derularea procedurii legislative vizând legea supusă controlului de constituţionalitate, Curtea observă că în Camera decizională, după parcurgerea procedurii de avizare, prin intermediul unor amendamente, propuse prin raportul comun întocmit de Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia pentru sănătate şi familie, însuşite de plenul Camerei Deputaţilor cu ocazia dezbaterii şi votului asupra proiectului de lege, au fost introduse dispoziţii noi privind modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, cu modificările şi completările ulterioare. 24. În jurisprudenţa sa, cu privire la principiul bicameralismului, Curtea a dezvoltat o veritabilă „doctrină“ a bicameralismului şi a modului în care acest principiu este reflectat în procedura de legiferare, statuând, în esenţă, că autoritatea legiuitoare trebuie să respecte principiile constituţionale în virtutea cărora o lege nu poate fi adoptată de către o singură Cameră (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 472 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 30 aprilie 2008, Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 22 noiembrie 2016, paragraful 31, Decizia nr. 62 din 7 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 3 martie 2017, paragrafele 28 şi 32, Decizia nr. 718 din 8 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 998 din 15 decembrie 2017, paragraful 48, Decizia nr. 76 din 30 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 20 martie 2019, paragrafele 30 şi 35, Decizia nr. 404 din 6 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 16 iulie 2019, paragrafele 76 şi 79, Decizia nr. 154 din 6 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 15 mai 2020, Decizia nr. 849 din 25 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 18 ianuarie 2021, paragraful 28, Decizia nr. 492 din 2 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 7 februarie 2023, paragraful 85). 25. Curtea a reţinut că, potrivit art. 61 din Constituţie, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării, iar structura sa este bicamerală, fiind alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat. Principiul bicameralismului, astfel consacrat, se reflectă însă nu numai în dualismul instituţional în cadrul Parlamentului, ci şi în cel funcţional, deoarece art. 75 din Legea fundamentală stabileşte competenţe de legiferare potrivit cărora fiecare dintre cele două Camere are, în cazurile expres definite, fie calitatea de primă Cameră sesizată, fie de Cameră decizională. Totodată, ţinând seama de indivizibilitatea Parlamentului ca organ reprezentativ suprem al poporului român şi de unicitatea sa ca autoritate legiuitoare a ţării, Constituţia nu permite adoptarea unei legi de către o singură Cameră, fără ca proiectul de lege să fi fost dezbătut şi de cealaltă Cameră. Art. 75 din Legea fundamentală a introdus, după revizuirea şi republicarea acesteia în octombrie 2003, soluţia obligativităţii sesizării, în anumite materii, ca primă Cameră, de reflecţie, a Senatului sau, după caz, a Camerei Deputaţilor şi, pe cale de consecinţă, reglementarea rolului de Cameră decizională, pentru anumite materii, a Senatului şi, pentru alte materii, a Camerei Deputaţilor, tocmai pentru a nu exclude o Cameră sau alta din mecanismul legiferării (a se vedea Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009). 26. De asemenea, Curtea a reţinut că dezbaterea parlamentară a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative nu poate face abstracţie de evaluarea acestuia/ acesteia în plenul celor două Camere ale Parlamentului. Aşa fiind, modificările şi completările pe care Camera decizională le aduce asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative adoptat/adoptate de prima Cameră sesizată trebuie să se raporteze la materia avută în vedere de iniţiator şi la forma în care a fost reglementat/reglementată de prima Cameră. Altfel, se ajunge la situaţia ca o singură Cameră, şi anume Camera decizională, să legifereze în mod exclusiv, ceea ce contravine principiului bicameralismului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 472 din 22 aprilie 2008, precitată). Stabilind limitele principiului bicameralismului, prin Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, Curtea a observat că aplicarea acestui principiu nu poate avea ca efect deturnarea rolului de Cameră de reflecţie a primei Camere sesizate, în sensul că aceasta ar fi Camera care ar fixa în mod definitiv conţinutul proiectului sau al propunerii legislative (şi, practic, conţinutul normativ al viitoarei legi), ceea ce are drept consecinţă faptul că cea de-a doua Cameră, Camera decizională, nu va avea posibilitatea să modifice ori să completeze legea adoptată de Camera de reflecţie, ci doar posibilitatea de a o aproba sau de a o respinge. Sub aceste aspecte, este de netăgăduit că principiul bicameralismului presupune atât conlucrarea celor două Camere în procesul de elaborare a legilor, cât şi obligaţia acestora de a-şi exprima prin vot poziţia cu privire la adoptarea legilor; prin urmare, lipsirea Camerei decizionale de competenţa sa de a modifica sau completa legea astfel cum a fost adoptată de Camera de reflecţie, deci de a contribui la procesul de elaborare a legilor, ar echivala cu limitarea rolului său constituţional şi cu acordarea unui rol preponderent Camerei de reflecţie în raport cu cea decizională în procesul de elaborare a legilor. Într-o atare situaţie, Camera de reflecţie ar elimina posibilitatea Camerei decizionale de a conlucra la elaborarea actelor normative, aceasta din urmă putându-şi doar exprima prin vot poziţia cu privire la propunerea sau proiectul de lege deja adoptat de Camera de reflecţie, ceea ce este de neconceput. 27. În consecinţă, Curtea a statuat că art. 75 alin. (3) din Constituţie, atunci când foloseşte sintagma „decide definitiv“ cu privire la Camera decizională, nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune ca propunerea legislativă adoptată sau respinsă de prima Cameră sesizată să fie dezbătută în Camera decizională, unde i se pot aduce modificări şi completări. Însă, în acest caz, Camera decizională nu poate modifica substanţial obiectul de reglementare şi configuraţia iniţiativei legislative, cu consecinţa deturnării de la finalitatea urmărită de iniţiator (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 22 noiembrie 2016, paragraful 34). 28. Pe cale jurisprudenţială, Curtea a stabilit două criterii esenţiale pentru a se determina cazurile în care prin procedura legislativă se încalcă principiul bicameralismului: pe de o parte, existenţa unor deosebiri majore de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului şi, pe de altă parte, existenţa unei configuraţii semnificativ diferite între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului. Întrunirea celor două criterii este de natură să afecteze principiul constituţional care guvernează activitatea de legiferare a Parlamentului, plasând pe o poziţie privilegiată Camera decizională, cu eliminarea, în fapt, a primei Camere sesizate din procesul legislativ (Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, precitată, Decizia nr. 413 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, sau Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011). 29. Aplicând aceste considerente de principiu în prezenta cauză, din analiza comparativă a conţinutului normativ al actelor adoptate în prima Cameră sesizată (Senatul), respectiv în Camera decizională (Camera Deputaţilor), Curtea observă că prima Cameră sesizată a adoptat proiectul de lege, care conţine un articol unic, cu două puncte, prin care se modifică dispoziţiile art. 703 alin. (2^1), ale art. 875 alin. (1) lit. z) şi ac), ale art. 897, ale art. 931 alin. (1) şi ale art. 935 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 95/2006. Aceste modificări vizează, în esenţă: posibilitatea Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale din România de a autoriza temporar distribuţia unui medicament neautorizat, stabilind condiţii în acest sens; fapte care constituie contravenţii la Legea nr. 95/2006 şi sancţiunile aplicabile; reguli privind sursa de finanţare a cheltuielilor necesare pentru efectuarea inspecţiilor, în vederea acordării autorizaţiilor de distribuţie şi a altor tipuri de inspecţie în domeniul medicamentului de uz uman; reguli privind punerea în funcţiune şi utilizarea dispozitivelor medicale second-hand, furnizate gratuit sau contra cost. De asemenea, se introduce alin. (6) la art. 775 din Legea nr. 95/2006, prin care se reglementează obligaţia deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă din România, a deţinătorilor de autorizaţii de import paralel şi a titularilor de autorizaţii privind furnizarea de medicamente pentru nevoi speciale de a se conecta la Sistemul naţional de verificare a medicamentelor, şi alin. (4) la art. 933 din aceeaşi lege, prin care se reglementează obligaţia utilizatorilor de a se conforma prevederilor art. 933 alin. (1) lit. k) din lege în termen de un an de la intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 37/2022, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 328/2022. 30. Din analiza expunerii de motive, Curtea reţine că intervenţia legiuitorului este determinată în principal de „necesitatea punerii în concordanţă a dispoziţiilor Legii nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu dispoziţiile Legii nr. 151/2010, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la serviciile conexe actului medical pentru persoanele cu tulburări din spectrul autist acordate în cadrul programelor naţionale de sănătate curative“. 31. De asemenea, Curtea observă că în Camera decizională au fost sunt aduse modificări şi completări actului normativ, astfel încât, sub aspectul formei, legea adoptată este structurată într-un articol unic care cuprinde 6 puncte. 32. Sub aspectul conţinutului normativ, Curtea reţine, în esenţă, că, distinct faţă de forma iniţială, articolul unic pct. 1 din legea supusă controlului, criticat punctual în prezenta cauză, cuprinde soluţia legislativă de natură substanţială care completează art. 118 din Legea nr. 95/2006 cu alin. (3^3), reglementând posibilitatea ca, în serviciile publice de ambulanţă, profesorii universitari, medicii membri titulari şi membri corespondenţi ai Academiei de Ştiinţe Medicale şi ai Academiei Române, medicii primari doctori în ştiinţe medicale să ocupe funcţii de conducere în comitetul director, cu aprobarea ministrului sănătăţii, până la împlinirea vârstei de 70 de ani. Similar, prin articolul unic pct. 2, este modificat art. 185 alin. (14) din Legea nr. 95/2006, în sensul că, în unităţile sanitare publice, profesorii universitari, medicii membri titulari şi membri corespondenţi ai Academiei de Ştiinţe Medicale şi ai Academiei Române, medicii primari doctori în ştiinţe medicale „pot ocupa funcţii de conducere care fac parte din comitetul director al spitalului public sau funcţii de şef de secţie până la vârsta de 70 de ani, cu avizul consiliului de administraţie şi cu aprobarea managerului, după caz“. 33. De asemenea, sub aspectul conţinutului normativ, substanţială este şi completarea legii cu soluţiile legislative cuprinse în articolul unic pct. 1, referitor la art. 165 alin. (1^1) şi (1^4) din Legea nr. 95/2006, prin care se reglementează, în esenţă, dreptul personalului didactic medico-farmaceutic la integrare clinică inclusiv în cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, simultan cu stabilirea regulii de ordin financiar privind asigurarea indemnizaţiei prevăzute de lege pentru personalul încadrat în unităţi sanitare publice care nu se află în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate din bugetul ordonatorului principal de credite pentru instituţiile subordonate. 34. În acelaşi timp, prin articolul unic pct. 2, referitor la art. 185 alin. (7^3)-(7^5) din Legea nr. 95/2006, se introduc soluţii legislative de noutate cu privire la regimul juridic aplicabil funcţiilor de comandă/conducere exercitate de şefii structurilor medicale şi membrii Comitetului director din spitalele aparţinând Ministerului Apărării Naţionale. Concomitent, prin articolul unic pct. 3 din legea criticată, referitor la art. 387^7 din Legea nr. 95/2006, se reglementează posibilitatea încadrării, prin chemarea în activitate, în unităţi medico-militare, a medicilor şi farmaciştilor rezidenţi aflaţi în pregătire în unităţi sanitare din subordinea Ministerului Sănătăţii. 35. Curtea reţine că aceste soluţii normative referitoare la completarea Legii nr. 95/2006 nu au fost avute de prima Cameră sesizată atunci când s-a dezbătut proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2022. 36. În aceste condiţii, Curtea constată astfel că legea supusă controlului de constituţionalitate, în redactarea pe care a adoptat-o Camera Deputaţilor, vizează aspecte total diferite faţă de dispoziţiile legale dezbătute şi adoptate de Senat şi relevă o viziune legislativă esenţial diferită. Prin completările aduse, Camera Deputaţilor reglementează cu privire la dispoziţii care nu au fost niciodată şi în nicio formă puse în dezbaterea Senatului, ca primă Cameră sesizată. Pornind de la premisa că legea este, cu aportul specific al fiecărei Camere, opera întregului Parlament, rezultă că autoritatea legiuitoare trebuie să respecte dispoziţiile constituţionale în virtutea cărora o lege nu poate fi adoptată de o singură Cameră. Or, adoptând legea în forma supusă controlului, Camera Deputaţilor a sustras dezbaterii primei Camere sesizate soluţii legislative care ţin de substanţa şi filozofia reglementării, în sensul jurisprudenţei citate a Curţii Constituţionale. 37. Pentru toate aceste argumente, Curtea constată că legea a fost adoptată cu încălcarea principiului bicameralismului, consacrat de art. 61 alin. (2) şi de art. 75 din Constituţie, întrucât există deosebiri majore de conţinut juridic între formele supuse dezbaterii celor două Camere ale Parlamentului şi, implicit, o configuraţie semnificativ diferită a legii faţă de forma avută în vedere de Camera de reflecţie. 38. Faţă de temeinicia motivelor de neconstituţionalitate extrinsecă, reţinută prin raportare la dispoziţiile art. 61 alin. (2) şi ale art. 75 din Constituţie, care afectează legea, în ansamblul său, Curtea constată că nu mai este cazul să fie examinate celelalte critici de neconstituţionalitate intrinsecă formulate de autorii obiecţiei de neconstituţionalitate (a se vedea, în acelaşi sens, Decizia nr. 155 din 6 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 4 iunie 2020, paragraful 78, sau Decizia nr. 492 din 2 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 7 februarie 2023, paragraful 99). 39. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Admite obiecţia de neconstituţionalitate formulată de 53 de deputaţi, aparţinând Grupului parlamentar al Uniunii Salvaţi România şi deputaţi neafiliaţi şi constată că Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi a Legii nr. 151/2010 privind serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în domeniul sănătăţii este neconstituţională, în ansamblul său. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 noiembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
