Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul protecţiei mediului, obiecţie formulată de un număr de 85 de deputaţi, aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal şi Uniunii Salvaţi România şi neafiliaţi, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. 2. Cu Adresa nr. 2/5.586 din 4 iulie 2019, secretarul general al Camerei Deputaţilor a trimis Curţii Constituţionale sesizarea formulată, care a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 5.546 din 4 iulie 2019 şi constituie obiectul Dosarului nr. 2.028A/2019. 3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate autorii obiecţiei susţin că „prin modificarea art. 16 alin. (3), art. 18, art. 20, art. 21 alin. (2) şi art. 28 alin. (10) şi (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, care preiau in corpore soluţiile cuprinse în OUG nr. 75/2018, se elimină noţiunea de custode de arie naturală protejată, precum şi organizaţiile neguvernamentale dintre entităţile care pot administra arii naturale protejate“, cu consecinţa încălcării principiului securităţii juridice şi principiului neretroactivităţii legii, prevăzute de art. 1 alin. (3) şi (5), respectiv de art. 15 alin. (2) din Constituţie. Autorii criticilor susţin că modul în care se realizează transferul de atribuţii de la custozi la Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate (A.N.A.N.P.) este lipsit de claritate, o atare soluţie normativă, care nu permite derularea contractelor de custodie până la ajungerea la termen, aducând atingere situaţiilor juridice ivite înaintea intrării în vigoare a actului normativ criticat, contrar principiilor securităţii juridice şi neretroactivităţii legii. În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea, prin considerentele Deciziei nr. 26 din 18 ianuarie 2012, aplicabile mutatis mutandis în cauza de faţă: „Desfiinţarea unui contract valabil încheiat prin aplicarea imediată a legii noi nu corespunde exigenţelor principiului constituţional al neretroactivităţii legii. În acelaşi sens, prin Decizia nr. 62 din 13 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 19 iunie 1995, Curtea a statuat că, potrivit principiului neretroactivităţii legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie, contractele valabil încheiate sub imperiul unei legi nu pot fi desfiinţate de legea nouă.“ Prin urmare, art. I pct. 2 [referitor la art. 16 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007], art. I pct. 4 [referitor la art. 18 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007], art. I pct. 5 [referitor la art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007], art. I pct. 6 [referitor la art. 21 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007] şi art. I pct. 7 [referitor la art. 28 alin. (10) şi (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007] din Legea privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul protecţiei mediului contravin art. 1 alin. (3) şi (5), respectiv art. 15 alin. (2) din Constituţie. 4. În continuare, autorii sesizării susţin că prin dispoziţiile art. I pct. 4 ale legii criticate a fost modificat art. 18 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, în sensul eliminării organizaţiilor neguvernamentale din sfera entităţilor care pot administra ariile naturale protejate, fără a exista o motivaţie obiectivă care să justifice această soluţie normativă. Astfel, cu privire la aceste entităţi care asigură administrarea ariilor naturale protejate, „statul, prin intermediul autorităţii responsabile - Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate, a făcut la sfârşitul anului 2017 o evaluare a activităţii custozilor şi a ajuns la concluzia că majoritatea lor covârşitoare au făcut şi fac treabă bună şi foarte bună“. Or, în acest context, autorii sesizării apreciază că, prin excluderea organizaţiilor neguvernamentale de la dreptul de a administra ariile naturale protejate, dispoziţiile criticate instituie o discriminare, fără ca deosebirea de tratament juridic să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional, aspect ce determină încălcarea prevederilor art. 16 din Constituţie, care consacră principiul egalităţii în faţa legii. 5. În fine, autorii sesizării susţin că modificările art. 16 alin. (3), art. 18, art. 20, art. 21 alin. (2) şi art. 28 alin. (10) şi (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, prin care se elimină noţiunea de custode de arie naturală protejată, precum şi organizaţiile neguvernamentale dintre entităţile care pot administra arii naturale protejate, sunt de natură a crea o stare de pericol asupra integrităţii ariilor naturale protejate, prin naşterea unui vid administrativ până la preluarea efectivă de către A.N.A.N.P. a ariilor protejate de la custozi. Este normal ca statul să-şi asume responsabilitatea administrării ariilor naturale protejate, însă preluarea directă a administrării trebuie să se realizeze în condiţii previzibile pentru toate părţile implicate şi cu asigurarea continuităţii administrării ariilor naturale protejate. Or, preluarea administrării ariilor naturale protejate de către A.N.A.N.P., fără adoptarea unor măsuri tranzitorii pentru asigurarea continuităţii administrării ariilor naturale protejate, este de natură a crea o stare de pericol asupra integrităţii ariilor naturale protejate. 6. Prin urmare, în opinia autorilor sesizării, art. I pct. 2 [referitor la art. 16 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007], art. I pct. 4 [referitor la art. 18 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007], art. I pct. 5 [referitor la art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007], art. I pct. 6 [referitor la art. 21 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007] şi art. I pct. 7 [referitor la art. 28 alin. (10) şi (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007] din Legea privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul protecţiei mediului contravin art. 35 şi art. 135 alin. (2) lit. e) din Constituţie, privind dreptul la un mediu sănătos, respectiv obligaţia statului de a asigura „refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic“. 7. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere. 8. Autorităţile publice menţionate nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând obiecţia de neconstituţionalitate, raportul judecătorului-raportor, dispoziţiile Legii privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul protecţiei mediului, precum şi prevederile Constituţiei, reţine următoarele: 9. Actul de sesizare are ca obiect al criticilor de neconstituţionalitate dispoziţiile art. I pct. 2 [referitor la art. 16 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007], art. I pct. 4 [referitor la art. 18 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007], art. I pct. 5 [referitor la art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007], art. I pct. 6 [referitor la art. 21 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007] şi art. I pct. 7 [referitor la art. 28 alin. (10) şi (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007] din Legea privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul protecţiei mediului. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: - Art. I pct. 2: La articolul 16, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins: „(3) Rezervaţiile ştiinţifice, rezervaţiile naturale, monumentele naturii şi, după caz, geoparcurile, siturile patrimoniului natural universal, zonele umede de importanţă internaţională, siturile de importanţă comunitară, ariile speciale de conservare şi ariile de protecţie specială avifaunistică care nu necesită structuri de administrare special constituite se administrează de către Agenţia Naţională de Arii Naturale Protejate.“; – Art. I pct. 4: La articolul 18, alineatele (1) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins: "ART. 18 (1) Administrarea ariilor naturale protejate şi a celorlalte bunuri ale patrimoniului natural aflate în reţeaua naţională de arii naturale protejate se face, potrivit legii, prin: a) structurile teritoriale din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate; b) structuri de administrare special constituite, cu personalitate juridică, aflate în coordonarea/subordinea, după caz, a unor regii autonome, companii şi societăţi naţionale, autorităţi ale administraţiei publice locale, servicii descentralizate ale administraţiei publice centrale, instituţii ştiinţifice de cercetare şi de învăţământ din sectorul public şi privat, asociaţii de dezvoltare intercomunitară, muzee, constituite potrivit legii şi aflate în relaţie contractuală cu Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate; c) Administraţia Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării», aflată în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, pentru Rezervaţia Biosferei «Delta Dunării». […] (4) Modul de atribuire a administrării ariilor naturale protejate se stabileşte printr-o metodologie care se elaborează de Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului." – Art. I pct. 5: Articolul 20 se modifică şi va avea următorul cuprins: „Art. 20. - Atribuţiile custozilor sunt preluate de către Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate prin structurile sale teritoriale.“; – Art. I pct. 6: La articolul 21, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: „(2) Pentru ariile naturale protejate care nu necesită structuri de administrare special constituite, planurile de management şi regulamentele se elaborează de către Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate, se avizează de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului/instituţiile din subordinea acesteia, după caz, şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, cu avizul autorităţii publice centrale din domeniul culturii şi consultarea autorităţilor publice centrale din domeniul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, agriculturii şi silviculturii.“; – Art. I pct. 7: La articolul 28, alineatele (10) şi (11) se modifică şi vor avea următorul cuprins: "(10) În procedura de emitere a actelor de reglementare pentru planuri, proiecte şi/sau activităţi care pot afecta semnificativ ariile naturale protejate de interes comunitar, autorităţile competente pentru protecţia mediului solicită şi ţin seama de avizul Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate/administratorilor.(11) Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate/ administratorii ariilor naturale protejate de interes naţional şi/sau comunitar, în vederea luării în considerare a tuturor aspectelor din teren, vor fi consultaţi de către autorităţile de mediu competente în cadrul etapei de încadrare de mediu a proiectelor/planurilor/activităţilor care pot afecta semnificativ ariile naturale protejate." 10. Autorii sesizării susţin că dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16, art. 35, precum şi ale art. 135 alin. (2) lit. e). 11. În vederea soluţionării prezentei obiecţii de neconstituţionalitate, Curtea va proceda la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a acesteia, prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sub aspectul titularului dreptului de sesizare, al termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi al obiectului controlului de constituţionalitate. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că primele două condiţii se referă la regularitatea sesizării instanţei constituţionale, din perspectiva legalei sale sesizări, iar cea de-a treia vizează stabilirea sferei sale de competenţă, astfel încât urmează a fi cercetate în ordinea menţionată, constatarea neîndeplinirii uneia având efecte dirimante şi făcând inutilă analiza celorlalte condiţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018, paragraful 27, sau Decizia nr. 385 din 5 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 13 iunie 2018, paragraful 32). 12. Referitor la titularul dreptului de sesizare, prezenta obiecţie de neconstituţionalitate a fost formulată de un număr de 85 de deputaţi, care, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, au dreptul de a sesiza Curtea Constituţională pentru exercitarea controlului de constituţionalitate a priori, fiind, aşadar, îndeplinită această primă condiţie de admisibilitate. 13. Cu privire la termenul în care poate fi sesizată instanţa de control constituţional, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, acesta este de 5 zile de la data depunerii legii adoptate la secretarii generali ai celor două Camere ale Parlamentului, respectiv de 2 zile, începând de la acelaşi moment, dacă legea a fost adoptată în procedură de urgenţă. Totodată, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Legea fundamentală, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, care, potrivit art. 77 alin. (1) teza a doua din Constituţie, se face în termen de cel mult 20 de zile de la primirea legii adoptate de Parlament. Cu privire la acest aspect, se constată că Legea privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul protecţiei mediului a fost adoptată, în procedură de urgenţă, de Camera Deputaţilor, Cameră decizională, în data de 3 iulie 2019, a fost depusă, în aceeaşi zi, la secretarul general pentru exercitarea dreptului de sesizare cu privire la neconstituţionalitatea legii şi apoi trimisă spre promulgare, în data de 5 iulie 2019. Prezenta sesizare a fost înregistrată la Curtea Constituţională în data de 8 iulie 2019. Într-o atare situaţie, luând act de faptul că sesizarea de neconstituţionalitate a fost formulată peste termenul de 2 zile, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, dar în interiorul termenului de 20 de zile, prevăzut de art. 77 alin. (1) teza a doua din Constituţie, legea nefiind încă promulgată la acea dată, Curtea constată că obiecţia de neconstituţionalitate este admisibilă sub aspectul respectării termenului în care poate fi sesizată instanţa de control constituţional. 14. În vederea analizării îndeplinirii de către prezenta sesizare a celei de-a treia condiţii de admisibilitate - obiectul controlului de constituţionalitate, respectiv stabilirea sferei de competenţă a Curţii cu privire la legea dedusă controlului, este necesară analiza criticilor formulate de autorii sesizării. Examinând temeiurile constituţionale invocate în susţinerea sesizării de neconstituţionalitate, precum şi motivarea obiecţiei formulate, Curtea observă că obiectul criticii în prezenta cauză îl constituie conţinutul normativ al legii adoptate de Parlament. 15. Aşadar, nefiind incident un fine de neprimire a sesizării astfel formulate, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor legale criticate. 16. Dispoziţiile legale criticate sunt cuprinse în art. I din Legea privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul protecţiei mediului care vizează modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 442 din 29 iunie 2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare. Critica vizează excluderea organizaţiilor neguvernamentale de la dreptul de a administra ariile naturale protejate. 17. Înainte de a efectua controlul de constituţionalitate asupra acestor dispoziţii, Curtea consideră utile următoarele precizări: dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 au mai fost supuse modificării, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2018 legiuitorul modificând o serie de prevederi, printre care şi cele ale art. 16 alin. (3), art. 18, art. 20, art. 21 alin. (2) şi ale art. 28 alin. (10) şi (11). Cu privire la acest act normativ, în cadrul controlului de constituţionalitate a priori efectuat asupra Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2018, prin Decizia nr. 214 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 3 iunie 2019, Curtea a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că atât legea de aprobare, cât şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2018, care a adus modificări Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, sunt neconstituţionale, în ansamblul lor, contravenind prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, care impun legiuitorului delegat motivarea urgenţei şi a situaţiei extraordinare atunci când adoptă o ordonanţă de urgenţă. Ca urmare a deciziei Curţii, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2018 care modificau Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 au fost suspendate de drept pentru un termen de 45 de zile, în temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie, începând cu data de 3 iunie 2019, dată la care a fost publicat actul jurisdicţional al Curţii. La data de 12 iunie 2019, legiuitorul primar (Parlamentul) a preluat soluţiile legislative cuprinse în actul legiuitorului delegat şi a demarat procedura legislativă de adoptare a Legii privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul protecţiei mediului, care include modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, procedură suspendată în prezent ca urmare a sesizării Curţii Constituţionale. Întrucât, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile din ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la expirarea termenului de 45 de zile, rezultă că, la data efectuării prezentului control de constituţionalitate, dispoziţiile art. 16 alin. (3), art. 18, art. 20, art. 21 alin. (2) şi ale art. 28 alin. (10) şi (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2018, nu mai sunt în vigoare, ca urmare a efectului abrogator al deciziei Curţii Constituţionale. Prin urmare, dispoziţiile art. I din legea supusă controlului de constituţionalitate care vizează modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 au ca efect, în realitate, şi acoperirea vidului legislativ generat de decizia Curţii Constituţionale. 18. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 1 alin. (3) şi (5) şi la art. 15 alin. (2) din Constituţie, respectiv la principiul securităţii juridice şi la principiul neretroactivităţii legii, Curtea reţine că noua reglementare vizează modul de administrare a rezervaţiilor ştiinţifice, a rezervaţiilor naturale, a monumentelor naturii şi, după caz, a geoparcurilor, siturilor patrimoniului natural universal, a zonelor umede de importanţă internaţională, a siturilor de importanţă comunitară, a ariilor speciale de conservare şi a ariilor de protecţie specială avifaunistică care nu necesită structuri de administrare special constituite, respectiv preluarea administrării acestor areale de către A.N.A.N.P. de la custozii - persoane juridice care aveau calificarea, instruirea şi mijloacele necesare pentru a stabili şi a aplica măsurile de protecţie şi conservare a bunurilor încredinţate, conform contractelor de custodie. A.N.A.N.P. este o instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată de la bugetul de stat şi din venituri proprii, aflată în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, apelor şi pădurilor, înfiinţată prin Legea nr. 95/2016 în scopul asigurării unei administrări unitare şi eficiente a ariilor naturale protejate reglementate prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007. 19. Potrivit expunerii de motive care a însoţit actul normativ în procedura de adoptare, iniţiatorii acestuia au justificat intervenţia legislativă prin faptul că „ariile naturale sunt gestionate în mod neunitar de către custozi, apărând proiecte blocate, avize eliberate cu întârziere, avize neconforme cu legislaţia în vigoare, interpretări excesive şi neunitare ale legislaţiei. [...] Majoritatea termenelor de realizare a proiectelor de infrastructură sunt prelungite, amânate sau chiar proiecte blocate din cauza lipsei de cooperare şi comunicare cu custozii actuali“, astfel că „este necesară stabilirea unui cadru comun privind luarea deciziilor la nivel instituţional [...] care să urmărească integrarea măsurilor de conservare din faza de proiectare şi identificarea alternativelor şi selectarea optimă a acestora, pentru evitarea blocării proiectelor finanţate din fonduri europene, dar şi a celor cu finanţare naţională“. 20. Modul de atribuire a administrării ariilor naturale protejate se stabileşte printr-o metodologie care se elaborează de A.N.A.N.P. şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, atribuţiile custozilor fiind preluate de către A.N.A.N.P. prin structurile sale teritoriale. Potrivit noii reglementări, planurile de management şi regulamentele de administrare se elaborează sau se avizează de către A.N.A.N.P., după caz, şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, cu avizul autorităţii publice centrale din domeniul culturii şi consultarea autorităţilor publice centrale din domeniul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, agriculturii şi silviculturii. Având în vedere aceste dispoziţii, nu se poate susţine critica potrivit căreia se creează „o stare de pericol asupra integrităţii ariilor naturale protejate, prin naşterea unui vid administrativ până la preluarea efectivă de către A.N.A.N.P. a ariilor protejate de la custozi“. 21. Opţiunea legiuitorului pentru gestionarea unitară a ariilor naturale protejate, în vederea eficientizării realizării proiectelor de infrastructură, prin preluarea custodiei acestor arii de către A.N.A.N.P., nu afectează securitatea raporturilor juridice şi nu se aplică retroactiv unor situaţii juridice deja consumate. Curtea a statuat, în mod constant, că „o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare“. În acest sens sunt deciziile nr. 330 din 27 noiembrie 2001 şi nr. 458 din 2 decembrie 2003. De asemenea, Curtea a statuat, în mod constant, că legea nouă se va aplica - de la intrarea ei în vigoare, atât situaţiilor juridice care se vor naşte, se vor modifica ori stinge după această dată, cât şi efectelor viitoare ale raporturilor juridice trecute. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 409 din 4 noiembrie 2003, Decizia nr. 294 din 6 iulie 2004, Decizia nr. 812 din 9 noiembrie 2006 şi Decizia nr. 201 din 13 martie 2007. 22. Având în vedere scopul modificărilor operate prin intermediul legii supuse controlului, respectiv administrarea unitară a ariilor naturale protejate de către A.N.A.N.P., instituţie publică aflată în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, apelor şi pădurilor, Curtea reţine că legiuitorul a acţionat în virtutea obligaţiei constituţionale impuse de art. 35 alin. (2) privind asigurarea cadrului legislativ pentru exercitarea dreptului persoanei la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic, respectiv a celei impuse de art. 135 alin. (2) lit. e) din Constituţie, potrivit căreia statul trebuie să asigure refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic. Având în vedere că, potrivit art. 1 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 95/2016, A.N.A.N.P. se substituie în toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din contractele, convenţiile, înţelegerile, protocoalele privitoare la administrarea ariilor natural protejate încheiate de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, apelor şi pădurilor, asigurând inclusiv administrarea ariilor naturale protejate neatribuite, Curtea constată că prin legea supusă controlului legiuitorul nu aduce niciun element de noutate sub aspectul reglementării entităţii naţionale cu atribuţii în „administrarea unitară şi eficientă a ariilor naturale protejate reglementate prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007“, dispunând doar preluarea atribuţiilor custozilor de către A.N.A.N.P. prin structurile sale teritoriale. 23. În ceea ce priveşte critica raportată la prevederile art. 16 din Constituţie, critică ce vizează dispoziţiile art. I pct. 4 care modifică art. 18 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, în sensul eliminării organizaţiilor neguvernamentale din sfera entităţilor care pot administra ariile naturale protejate, Curtea reţine că noua reglementare prevede expres la art. I pct. 3, care introduce alin. (3^1) la art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, că A.N.A.N.P. „poate încheia parteneriate pentru administrarea ariilor naturale protejate prevăzute la alin. (3), cu persoane juridice de tipul: instituţii de învăţământ şi cercetare, muzee, autorităţi publice locale, organizaţii neguvernamentale, care desfăşoară activităţi în domeniul ariilor naturale protejate“. Aceste prevederi urmează a fi coroborate cu dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 95/2016, rămase nemodificate, care prevăd că A.N.A.N.P. „asigură cadrul necesar pentru managementul ariilor naturale protejate prin: a) structuri teritoriale ale Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate, fără personalitate juridică, organizate la nivel de direcţie sau serviciu, cu rol de administrare a ariilor naturale protejate; b) structuri de administrare special constituite aflate în relaţie contractuală, în coordonarea agenţiei; c) custodii aflate în relaţie contractuală, în coordonarea agenţiei.“ Având în vedere aceste prevederi legale, Curtea apreciază că nu se susţine critica autorilor obiecţiei de neconstituţionalitate potrivit căreia operează o excludere a organizaţiilor neguvernamentale de la dreptul de a administra ariile naturale protejate, dispoziţiile criticate instituind o discriminare a acestor entităţi. Din contră, legea prevede posibilitatea încheierii de parteneriate pentru administrarea ariilor naturale protejate, inclusiv sub forma unor contracte de custodie, cu respectarea cadrului normativ în vigoare. 24. Având în vedere toate aceste argumente, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate cuprinse în art. I din Legea privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul protecţiei mediului, care vizează modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, nu contravin prevederilor art. 1 alin. (3) şi alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16, art. 35 şi ale art. 135 alin. (2) lit. e) din Constituţie. 25. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de un număr de 85 de deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal şi Uniunii Salvaţi România şi neafiliaţi şi constată că dispoziţiile Legii privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul protecţiei mediului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 octombrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
