Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Elisabeta Ichim în Dosarul nr. 22.446/300/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 554D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.426D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi de lege, ridicată de aceeaşi autoare în Dosarul nr. 29.798/300/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în ambele dosare menţionate, partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a transmis la dosar punctul său de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, apreciind că este neîntemeiată. 6. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 1.426D/2017 la Dosarul nr. 554D/2016. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.426D/2017 la Dosarul nr. 554D/2016, care a fost primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că nu se pune problema retroactivităţii legii, întrucât nu vorbim despre reglementarea aplicată cu privire la existenţa dreptului la despăgubire, ci de cea aplicabilă executării obligaţiei, or, executarea obligaţiei este o situaţie juridică în curs, faţă de care noua reglementare e imediat aplicabilă. În ce priveşte critica prin raportare la dispoziţiile art. 44 din Constituţie, precizează că procedura de executare nu se stinge până când nu este executată obligaţia. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 8. Prin Încheierile din 4 decembrie 2015 şi 27 februarie 2015, pronunţate în dosarele nr. 22.446/300/2013 şi, respectiv, nr. 29.798/300/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost ridicată de Elisabeta Ichim în cauze având ca obiect soluţionarea unei cereri de întoarcere a executării silite, respectiv contestaţie la executare formulate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor cu privire la valorificarea unei decizii emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia, în favoarea căreia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis în anul 2011 o decizie reprezentând titlu de despăgubire în realizarea căruia aceasta a optat pentru despăgubiri băneşti în numerar, susţine că textele de lege criticate nesocotesc principiul neretroactivităţii legii, precum şi pe cel al securităţii juridice, întrucât, deşi procedura privind emiterea titlurilor de despăgubire s-a încheiat, pentru efectuarea plăţilor în dosarele aprobate este necesară reluarea procedurii privind emiterea unui titlu de despăgubire, într-o modalitate identică cu cea deja parcursă. De asemenea, susţine că se încalcă şi prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie, întrucât se înlătură efectele titlului de despăgubire emis în favoarea acesteia prin care i se recunoaşte un drept de creanţă asupra statului român. Invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, precizând că, prin Hotărârea din 12 mai 2009, pronunţată în Cauza Elias împotriva României, aceasta a statuat că neexecutarea unei decizii administrative care recunoaşte dreptul la o despăgubire într-un cuantum pe care îl stabileşte reprezintă o ingerinţă în sensul art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 10. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 13. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale menţionate de autoarea excepţiei. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, prevederile art. 41 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Din analiza dosarelor cauzelor aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti rezultă că în soluţionarea litigiilor este incidentă teza întâi a art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, fiind vorba despre un dosar administrativ de despăgubire aprobat de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, iar nu despre o despăgubire bănească stabilită prin hotărâre judecătorească, rămasă definitivă şi irevocabilă la data intrării în vigoare a acestei legi, aşa cum prevede teza a doua a alin. (1) din art. 41. Prin urmare, Curtea reţine că obiect al excepţiei îl reprezintă prevederile art. 41 alin. (1) teza întâi şi alin. (3) din Legea nr. 165/2013, care au următorul conţinut: - Art. 41 alin. (1) şi (3): "(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. (...)(3) Pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite la alin. (1), Comisia Naţională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.“" 17. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale şi contravenţionale mai favorabile şi în art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor de lege supuse controlului de constituţionalitate în cauza de faţă, respingând-o ca neîntemeiată. Astfel, referitor la critica raportată la art. 15 alin. (2) din Constituţie, privind neretroactivitatea legii civile, prin Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 6 martie 2016, paragraful 21, Curtea a constatat că, prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României (paragrafele 232 şi 235), instanţa europeană a prevăzut obligaţia statului român de a implementa proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi de a adopta reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Or, textele de lege criticate reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună, în legislaţia naţională, pentru viitor, exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, lucru ce rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013, astfel încât instanţa constituţională a apreciat că nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală. Recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile legale criticate nu pot avea caracter retroactiv. Ipoteza avută în vedere de legiuitor este aceea a unei obligaţii neexecutate, deci a unei situaţii juridice în curs, faţă de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Faţă de acest aspect, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 566 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 ianuarie 2015, paragraful 14, Decizia nr. 764 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 9 martie 2015, paragraful 14, sau Decizia nr. 657 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 23 noiembrie 2015, paragraful 15). 19. Prin Decizia nr. 84 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 8 aprilie 2015, paragraful 15, Curtea a reţinut că este firesc ca, în temeiul principiului de drept tempus regit actum, modalitatea de acordare a despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data emiterii deciziei administrative, în speţă titlul de plată, care, potrivit noii legi, este emis de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în temeiul art. 41 alin. (4) din Legea nr. 165/2013. Mai mult, invocând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Decizia din 4 septembrie 2012 referitoare la Cererea nr. 57.265/08, pronunţată în Cauza Dumitru şi alţii împotriva României, paragrafele 47-52, Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, paragraful 126), Curtea a reţinut că modalitatea de valorificare a titlurilor de plată instituită de Legea nr. 165/2013, prin eşalonarea pe o perioadă de 5 ani, în tranşe anuale egale, reprezintă o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptăţite la despăgubire şi interesul general al colectivităţii. 20. Tot astfel, prin Decizia nr. 714 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 17 martie 2017, paragraful 21, Curtea a constatat că este neîntemeiată critica referitoare la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată, consacrat de art. 44 din Constituţie. În acest sens a reţinut că prin Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2016, paragraful 25, a statuat că măsura eşalonării plăţii cuvenite este menită să concretizeze dreptul de proprietate al persoanelor îndreptăţite la obţinerea de despăgubiri, conferind certitudinea realizării creanţei într-un interval de timp determinat în mod inechivoc, cu eliminarea riscului amânării sine die a plăţii datorate, pe de o parte, şi, pe de altă parte, cu evitarea problemelor pe care executarea uno ictu a obligaţiilor de plată a despăgubirilor le-ar putea genera, respectiv impactul negativ asupra bugetului naţional. În plus, stabilirea unei sume minime ce poate fi acordată pentru o tranşă, într-un cuantum rezonabil, este de natură să asigure premisele îndestulării beneficiarilor legii reparatorii, prin realizarea succesivă a creanţelor acestora. 21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a conduce la o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 22. De altfel, Curtea observă că, prin Legea nr. 251/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1055 din 28 decembrie 2016, cuantumul minim al unei tranşe a fost majorat, începând cu 1 ianuarie 2017, de la 5.000 de lei la 20.000 lei. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Elisabeta Ichim în Dosarul nr. 22.446/300/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi în Dosarul nr. 29.798/300/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că prevederile art. 41 alin. (1) teza întâi şi alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 septembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
