Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în ansamblul ei, şi a Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, în ansamblul ei. Excepţia a fost ridicată de Daniel Brăilescu în Dosarul nr. 25.171/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 971D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile art. 148 din Constituţie consacră principiul aplicării cu prioritate a reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu, fără a constitui însă o obligaţie expresă de preluare a acestora în legislaţia internă. În ceea ce priveşte critica raportată la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, apreciază că reglementările criticate sunt clare. Arată că poliţistul face parte din Poliţia Română care este în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Sentinţa civilă nr. 1.496 din 6 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 25.171/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi a Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Excepţia a fost ridicată de Daniel Brăilescu într-o cauză având ca obiect obligarea Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti (DGPMB) la completarea unei dispoziţii a directorului general al DGPMB prin care au fost stabilite drepturile salariale cu elementele obligatorii prevăzute de art. 2 din Directiva Consiliului 91/533/CEE din 14 octombrie 1991 privind obligaţia angajatorului de a informa lucrătorii funcţionari publici asupra condiţiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă, art. 62 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 şi art. 17 din Codul muncii. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că Legea nr. 360/2002 şi Legea nr. 188/1999 încalcă prevederile art. 148 din Constituţie, întrucât nu conţin reguli efective de punere în aplicare a Directivei Consiliului 91/533/CEE, în special a art. 2, 3, 5 şi 8 din acest act normativ. 6. Totodată, susţine că Legea nr. 360/2002 încalcă principiul securităţii raporturilor juridice în componenţa privind previzibilitatea legii, întrucât nu precizează ce instituţie publică este angajatorul poliţistului şi cine are obligaţia de a-l informa cu privire la condiţiile aplicabile raportului de muncă. 7. Tribunalul Bucureşti -– Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că faptul că actele normative criticate nu au preluat Directiva 91/533/CEE nu constituie o încălcare a art. 148 din Constituţie, care instituie numai principiul aplicării cu prioritate a reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne. Totodată, Legea nr. 360/2002 nu încalcă principiul securităţii juridice, previzibilitatea unui act normativ nefiind condiţionată de existenţa sau lipsa unei sintagme în cuprinsul ei, în speţă fiind vorba despre sintagma „angajatorul poliţistului.“ 8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, în ansamblu. De asemenea, obiect al criticii de neconstituţionalitate îl constituie Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, în ansamblu. 12. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituţionale: art. 1 alin. (5) privind obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta a fost invocată într-o cauză prin care se solicită obligarea Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti la completarea unei dispoziţii administrative emise în data de 13 martie 2017 cu elementele obligatorii prevăzute de art. 2 din Directiva Consiliului 91/533/CEE din 14 octombrie 1991 privind obligaţia angajatorului de a informa lucrătorii funcţionari publici asupra condiţiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 288 din 18 octombrie 1991, art. 62 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 şi art. 17 din Codul muncii. Din examinarea acestui act administrativ, Curtea reţine că acesta a fost emis în temeiul art. 27^19 lit. b) din Legea nr. 360/2002, dispoziţii referitoare la mutarea, la cerere, a poliţistului în aceeaşi unitate sau într-o altă unitate din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, din aceeaşi localitate sau din altă localitate, cu acordul şefului unităţii în care este încadrat, precum şi al şefului unităţii în care urmează să se mute. Analiza de constituţionalitate are în vedere cadrul legal aplicabil la acea dată, precum şi situaţia juridică ce constituie obiectul cauzei în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. 14. Aşa fiind, Curtea constată că, la acea dată, prevederile iniţiale ale art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, potrivit cărora dispoziţiile acestei legi se completau, după caz, cu prevederile Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale altor acte normative în vigoare, nu mai erau în vigoare, fiind modificate prin art. I pct. 6 din Legea nr. 133/2011 pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 27 iunie 2011. În expunerea de motivare a acestei legi s-a arătat că, „iniţial, menirea Legii nr. 360/2002 a constituit-o demilitarizarea corpului poliţienesc în scopul apropierii sale de societatea civilă prin impunerea acestei categorii profesionale a unui statut ale cărui fundamente să se regăsească în arealul de reglementare al funcţiei şi funcţionarului public. Numai că unele dintre normele juridice împrumutate din dreptul comun nu pot fi aplicate tale-quale. Însă, odată preluate, ele trebuie aplicate. Această situaţie juridică se impune a fi corectată întrucât, în concret, într-un fel se pune problema modificării raporturilor de serviciu ale unui funcţionar public şi într-un alt fel este necesar a se pune problema modificării sau suspendării raporturilor de serviciu ale poliţistului.“ 15. Prin urmare, odată cu adoptarea Legii nr. 133/2011, legiuitorul a îndepărtat norma juridică cuprinsă în Legea nr. 360/2002 care făcea trimitere la Legea nr. 188/1999, această din urmă lege nemaifiind aplicabilă, în consecinţă, raporturilor de serviciu ale poliţiştilor. 16. De altfel, Curtea constată că Legea nr. 188/1999 nu este menţionată între temeiurile juridice ale actului administrativ contestat de autorul excepţiei. 17. Această împrejurare pune în discuţie incidenţa în prezenta speţă a cauzei de inadmisibilitate ce reiese din dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia, întrucât se constată că dispoziţiile Legii nr. 188/1999, cu care Curtea Constituţională a fost sesizată, nu au legătură cu soluţionarea cauzei. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile Legii nr. 188/1999 este inadmisibilă. 18. În continuare, analizând dispoziţiile Legii nr. 360/2002, Curtea constată că, odată cu intrarea în vigoarea a Legii nr. 133/2011, a fost înlăturată posibilitatea completării Legii nr. 360/2002 cu dispoziţiile Legii nr. 188/1999 care reglementau elementele obligatorii pe care trebuie să le conţină actul de numire în funcţie a poliţiştilor. Art. 62 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 prevedea că actul administrativ de numire are formă scrisă şi trebuie să conţină temeiul legal al numirii, numele funcţionarului public, denumirea funcţiei publice, data de la care urmează să exercite funcţia publică, drepturile salariale, precum şi locul de desfăşurare a activităţii. 19. În acelaşi timp, Curtea reţine că dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 18 mai 2011, consacră obligaţia angajatorului de a informa persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul cu privire la clauzele esenţiale pe care intenţionează să le înscrie în contract sau să le modifice, respectiv a) identitatea părţilor; b) locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să muncească în diverse locuri; c) sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului; d) funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din România sau altor acte normative, precum şi fişa postului, cu specificarea atribuţiilor postului; e) criteriile de evaluare a activităţii profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului; f) riscurile specifice postului; g) data de la care contractul urmează să îşi producă efectele; h) în cazul unui contract de muncă pe durată determinată sau al unui contract de muncă temporară, durata acestora; i) durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul; j) condiţiile de acordare a preavizului de către părţile contractante şi durata acestuia; k) salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum şi periodicitatea plăţii salariului la care salariatul are dreptul; l) durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi ore/săptămână; m) indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condiţiile de muncă ale salariatului; n) durata perioadei de probă. 20. Dispoziţiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 prevăd că obligaţia de informare a persoanei selectate în vederea angajării sau a salariatului se consideră îndeplinită de către angajator la momentul semnării contractului individual de muncă sau a actului adiţional, după caz, care va conţine elementele din informarea prevăzute în acest articol de lege. 21. Dispoziţiile Legii nr. 53/2003 au transpus, într-o formă chiar mai favorabilă, prevederile Directivei Consiliului 91/533/CEE. 22. Această directivă a fost înlocuită de Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2019/1152 din 20 iunie 2019 privind transparenţa şi previzibilitatea condiţiilor de muncă în Uniunea Europeană, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 186 din 11 iulie 2019, care a preluat dispoziţiile referitoare la informarea lucrătorilor, extinzând sfera de aplicare a acestei obligaţii şi introducând noi elemente ce trebuie comunicate, precum durata şi condiţiile perioadei de probă, dreptul la formare, acordurile privind orele suplimentare şi remuneraţia aferentă ori informaţii privind stabilirea programelor de lucru variabile. 23. În cauză, autorul excepţiei invocă faptul că Legea nr. 360/2002 nu cuprinde dispoziţii asemănătoare, referitoare la obligaţia de informare a poliţiştilor cu privire la elementele esenţiale ale raportului de serviciu. 24. Curtea apreciază însă că, în realitate, aspectele învederate pun în discuţie chestiuni ce ţin de aplicarea legii. Astfel, chiar dacă Legea nr. 360/2002 nu mai conţine prevederi exprese cu privire la completarea Statutului poliţistului cu dispoziţiile Legii nr. 188/1999, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 278 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, prevederile Codului muncii se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective. Astfel, în lipsa unor dispoziţii speciale care să reglementeze elementele obligatorii pe care actul de numire al poliţiştilor trebuie să le cuprindă, în cauză au fost incidente prevederile de drept comun ale art. 17 din Legea nr. 53/2003. 25. În sfârşit, în ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţiile Legii nr. 360/2002 ar fi neclare, întrucât nu precizează cine este angajatorul poliţistului, se reţine că, prin Decizia nr. 337 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, 696 din 29 august 2017, paragraful 29, Curtea Constituţională a răspuns unor critici similare, reţinând că subiectele raportului de serviciu al funcţionarului public poliţist sunt poliţistul şi statul, prin autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale. Identificarea acestor autorităţi şi instituţii se realizează prin interpretarea coroborată a dispoziţiilor Legii nr. 360/2002 cu Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 2 martie 2020, aspecte care excedează competenţei Curţii Constituţionale. 26. Prin urmare, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 360/2002 este neîntemeiată. 27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, în ansamblu, excepţie ridicată de Daniel Brăilescu în Dosarul nr. 25.171/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în ansamblu, este constituţională în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 februarie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
