Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Cosmin Necula în Dosarul nr. 1.652/110/2019 al Tribunalului Neamţ - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.415D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar prin care autorul excepţiei solicită admiterea acesteia şi sesizarea Curţii Europene a Drepturilor Omului în vederea pronunţării unui aviz consultativ, potrivit Protocolului nr. 16 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând referire la Decizia nr. 286 din 7 mai 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 26 august 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.652/110/2019, Tribunalul Neamţ - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Cosmin Necula cu ocazia soluţionării unei cauze penale în care autorul excepţiei a fost trimis în judecată pentru săvârşirea „infracţiunii de participaţie improprie (sub forma determinării) la infracţiunea de abuz în serviciu“. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că interpretarea dată de Curtea Constituţională sintagmei „îndeplineşte în mod defectuos“, prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, nu este previzibilă, întrucât textul de lege stabileşte ca fiind infracţiune îndeplinirea oricărui act prin încălcarea oricărei legi. Apreciază că sintagma „îndeplineşte prin încălcarea legii“ nu distinge expres actele, faptele sau omisiunile care pot atrage răspunderea penală. Principiul legalităţii incriminării presupune ca destinatarul normei să cunoască din însuşi textul normei juridice aplicabile care sunt actele, faptele sau omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală. 6. Apreciază că sintagma „îndeplineşte prin încălcarea legii“ este redactată într-o tehnică legislativă deficitară, lipsită de claritate şi previzibilitate şi impune o obligaţie generală de a respecta un număr nedefinit de legi, nefiind incriminate fapte concrete, astfel că se încalcă principiul legalităţii şi proporţionalităţii, care guvernează dreptul penal. Stabilirea faptelor a căror săvârşire constituie infracţiune este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a organului de urmărire penală, fără ca legiuitorul să stabilească criteriile şi condiţiile necesare operaţiunii de constatare şi sancţionare a infracţiunilor. Totodată, în lipsa unei reprezentări clare a elementelor care constituie infracţiune, judecătorul însuşi nu dispune de reperele necesare în aplicarea şi interpretarea legii, cu prilejul soluţionării cauzei. 7. Aşa fiind, susţine că sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“, interpretată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016, în sensul în care se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii“, este incompatibilă cu principiile fundamentale cuprinse în art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3), art. 24 şi art. 53 alin. (2) din Constituţie. 8. Tribunalul Neamţ - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Arată că în cauză s-a dispus trimiterea în judecată a autorului excepţiei pentru „îndeplinirea în mod defectuos“ a atribuţiilor de serviciu ce constă în încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, deci o lege ordinară. Face referire la Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018 şi la Decizia nr. 619 din 11 octombrie 2016, paragraful 43. Aşadar, din perspectiva considerentelor Deciziei nr. 650 din 25 octombrie 2018, sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“ din cuprinsul art. 297 alin. (1) din Codul penal este constituţională în măsura în care prin aceasta se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii organice“. În caz contrar, s-ar ajunge la configurarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu şi printr-o lege ordinară, ceea ce ar fi contrar dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, potrivit cărora „Prin lege organică se reglementează: (...) h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora“. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul apreciază că susţinerile autorului excepţiei se fundamentează pe aprecierea că art. 297 alin. (1) din Codul penal este o normă incompletă care, în scopul completării elementului material, face trimitere, implicit, la alte acte normative care stabilesc obligaţiile a căror nerespectare atrage incidenţa legii de incriminare. Astfel, din cauza impreciziei formulării sintagmei „îndeplineşte prin încălcarea legii“, nu se poate considera că aceasta constituie şi o dispoziţie de trimitere. 11. Referitor la aceste aspecte, Guvernul invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 458 din 22 iunie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, raportate la art. 13^2 din acelaşi act normativ, cu referire la infracţiunea de abuz în serviciu, prin care se arată că „norma prevăzută de art. 297 alin. (1) din Codul penal reprezintă o normă completă, în structura sa putând fi identificate atât dispoziţia - nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte prin încălcarea legii (a se vedea Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, precitată) -, cât şi sancţiunea - pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică“. 12. Totodată, invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, prin raportare la cerinţa de previzibilitate a normei, a statuat că previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naştere unei rigidităţi excesive a reglementării (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 20 mai 1999, pronunţată în Cauza Rekvényi împotriva Ungariei, paragraful 34). Curtea de la Strasbourg a reţinut că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Este în special cazul profesioniştilor, care sunt obligaţi să dea dovadă de o mare prudenţă în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se aşteaptă din partea lor să acorde o atenţie specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă (a se vedea hotărârile pronunţate în cauzele Cantoni împotriva Franţei, paragraful 35, Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, Sud Fondi srl şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109). 13. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal este neîntemeiată sub aspectul motivelor invocate, deoarece s-a demonstrat că previzibilitatea - deşi o cerinţă de calitate inerentă oricărui act normativ - nu poate fi absolută, legile trebuind să fie de aplicare generală, astfel încât redactarea lor nu poate fi întotdeauna precisă; una dintre tehnicile obişnuite de reglementare este utilizarea clasificării generale, opusă enumerărilor exhaustive. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 297 alin. (1) din Codul penal. Acestea au fost modificate prin art. I pct. 3 din Legea nr. 200/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum şi a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 6 iulie 2023. Cu toate acestea, având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi natura dispoziţiilor criticate, Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 297 alin. (1) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 200/2023. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: „Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.“ 17. Autorul excepţiei susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la claritatea şi previzibilitatea legii, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitor la dreptul la apărare şi art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia apreciază, în esenţă, că interpretarea dată de Curtea Constituţională sintagmei „îndeplineşte în mod defectuos“, prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, nu este previzibilă, întrucât textul de lege stabileşte ca fiind infracţiune îndeplinirea oricărui act prin încălcarea oricărei legi. Autorul excepţiei consideră că sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“, interpretată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016, în sensul în care se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii“, este incompatibilă cu principiile fundamentale cuprinse în art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3), art. 24 şi art. 53 alin. (2) din Constituţie. 19. Plecând de la aceste premise, Curtea constată că autorul excepţiei contestă constituţionalitatea înţelesului constituţional al dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal, astfel cum acesta a fost stabilit de Curtea Constituţională printr-o decizie sub rezervă de interpretare, şi anume Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, precitată. Cu alte cuvinte, în realitate, autorul excepţiei, prin invocarea acesteia, urmăreşte exclusiv infirmarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 246 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“ din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii“. 20. Or, instanţa de contencios constituţional a statuat că, potrivit art. 147 lit. d) din Constituţie, o excepţie de neconstituţionalitate poate avea ca obiect numai contestarea legitimităţii constituţionale a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă, nu şi o decizie a Curţii Constituţionale. Atacarea, printr-o excepţie, a deciziei Curţii este echivalentă cu exercitarea unei căi de atac, neprevăzută de lege şi contrară prevederilor art. 147 din Constituţie. Totodată, o asemenea excepţie este contrară şi prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora deciziile Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 92 din 12 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 20 decembrie 1995). 21. Mai mult, răspunzând unei critici potrivit căreia art. 297 alin. (1) din Codul penal nu mai îndeplineşte condiţiile de calitate a legii, având în vedere că acesta este legat de cele 91 de considerente cuprinse în Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată. Pronunţarea unei decizii sub rezervă de interpretare de către Curtea Constituţională nu conduce la imprevizibilitatea normei asupra căreia poartă decizia; din contră, decizia Curţii clarifică aspectele de constituţionalitate din cuprinsul acesteia. Desigur, este de dorit ca legiuitorul să intervină şi să adopte actul de punere de acord a textului care a făcut obiectul deciziei de admitere a Curţii Constituţionale, însă, chiar în lipsa adoptării unui asemenea act, textul de incriminare rămâne în vigoare din punct de vedere normativ, cu corectivul adus prin decizia sub rezervă de interpretare antereferită, şi, în consecinţă, poate fi aplicat. Prin urmare, nu se poate reţine încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie (Decizia nr. 217 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 10 septembrie 2019, paragraful 71; Decizia 283 din 17 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 6 iunie 2023, paragraful 42). 22. Aşa fiind, având în vedere că se tinde la înfrângerea efectului general obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 200/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum şi a altor acte normative, excepţie ridicată de Cosmin Necula în Dosarul nr. 1.652/110/2019 al Tribunalului Neamţ - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Neamţ - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
