Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Băloi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Lorincz Emil în Dosarul nr. 1.785/258/2018/a1 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc - Judecătorul de cameră preliminară şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.271D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, în principal, ca inadmisibilă, susţinând că argumentele autorului nu au legătură cu textul legal criticat. În subsidiar, solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei, arătând că reglementarea diferită a competenţei Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru efectuarea urmăririi penale în cazul infracţiunilor de corupţie săvârşite de ofiţerul de poliţie, nu şi de agentul de poliţie, se justifică în mod obiectiv prin aplicarea unor criterii juste şi rezonabile, cum ar fi pregătirea şi evoluţia profesională specifică fiecăreia dintre cele două subcategorii profesionale, astfel că nu se poate susţine caracterul discriminatoriu al textului legal criticat. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea finală din Camera de Consiliu din 12 iulie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.785/258/2018/a1, Judecătoria Miercurea-Ciuc - Judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Lorincz Emil în faza de cameră preliminară, într-o cauză penală în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. 297 alin. (1) din Codul penal, raportat la art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost integrată în cuprinsul încheierii de sesizare, se susţine că textul de lege criticat instituie un tratament discriminatoriu nejustificat între agentul de poliţie şi ofiţerul de poliţie sub aspectul determinării instanţei de judecată competente. Dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate menţionează în mod expres ofiţerii de poliţie printre acei subiecţi de drept faţă de care efectuarea urmăririi penale pentru fapte prevăzute de Legea nr. 78/2000 intră în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), însă art. 14 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului încadrează poliţiştii în două categorii, în funcţie de nivelul studiilor necesare, astfel că ofiţerul de poliţie este superior în grad agentului de poliţie, calitate în care inculpatul a invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate, solicitând posibilitatea de a se adresa unei instanţe egale pentru toţi poliţiştii. 6. Judecătoria Miercurea-Ciuc - Judecătorul de cameră preliminară apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Tratamentul diferit din punctul de vedere al competenţei instanţei de judecată în funcţie de calitatea persoanei - agent de poliţie, în speţă - pentru judecarea cauzelor privind săvârşirea faptelor de corupţie este justificat chiar de Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, care, la art. 9 şi 14, în considerarea principiului organizării ierarhice a funcţiilor din cadrul poliţiei (gradualităţii), grupează poliţiştii în două categorii, în funcţie de nivelul studiilor necesare, respectiv corpul ofiţerilor de poliţie şi corpul agenţilor de poliţie. Totodată, statutul poliţiştilor este acela de funcţionari publici cu statut special, reglementat la nivelul legii organice, astfel că legiuitorul este îndreptăţit să stabilească diferenţieri în cadrul acestei categorii de funcţionari publici în raport cu complexitatea atribuţiilor de serviciu şi cu studiile necesare exercitării acestora, criterii care nu sunt stabilite în mod aleatoriu, ci obiectiv, acestea stând şi la baza avansării în grade sau a trecerii din categoria agenţilor de poliţie în cea a ofiţerilor de poliţie. Aşa fiind, se justifică includerea ofiţerilor de poliţie în cuprinsul art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, fără ca şi agenţii de poliţie să fie cuprinşi în aceeaşi enumerare a subiecţilor activi ai unor fapte de corupţie ce intră în competenţa DNA, deoarece există o diferenţă sub aspectul rezonanţei în societate a faptelor penale săvârşite de funcţionari publici, nevoia de soluţionare cu celeritate, prin structura specializată a DNA, fiind mai accentuată în funcţie de poziţia în ierarhia specialităţii a subiectului activ special al infracţiunii de corupţie. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, astfel cum au fost modificate prin art. 58 pct. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „(1) Sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite în una dintre următoarele condiţii: (...) b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie, sunt comise de către: (...) ofiţeri de poliţie; (...).“ 11. Prevederile constituţionale indicate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (5), referitor la principiul respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, precum şi ale art. 11 alin. (2), cu referire la art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, deşi autorul nu indică formal sau expres, din argumentele formulate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă în mod rezonabil şi raportarea la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, privind principiul egalităţii în faţa legii şi al nediscriminării. 12. Examinând actul de sesizare a Curţii Constituţionale şi dosarul cauzei, Curtea constată că, în fapt, autorul excepţiei, având funcţia de agent de poliţie, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din Codul penal, raportat la art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000. Întrucât reprezentantul Ministerului Public prezent la judecarea cauzei nu aparţinea structurii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), ci parchetului corespunzător instanţei competente (Judecătoria Miercurea-Ciuc), inculpatul a invocat în faţa judecătorului de cameră preliminară excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată, excepţia fiind respinsă. În consecinţă, a invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate. 13. Prin critica de neconstituţionalitate formulată, autorul excepţiei reclamă, în esenţă, diferenţierea pe care dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 o operează în rândul poliţiştilor sub aspectul stabilirii parchetului competent să efectueze urmărirea penală pentru infracţiunile ce intră în competenţa materială a DNA, în sensul că numai ofiţerii de poliţie, nu şi agenţii de poliţie, cad sub incidenţa acestor prevederi. Practic, autorul excepţiei critică o omisiune de reglementare care afectează, în opinia sa, echitabilitatea procesului penal, comparând, totodată, normele procedurale aplicabile agenţilor de poliţie cu cele aplicabile ofiţerilor de poliţie şi pretinzând, în final, egalitate de tratament juridic sub acest aspect, astfel încât şi faptele de corupţie comise de agenţii de poliţie să intre în competenţa DNA. 14. Examinând dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, Curtea Constituţională constată că acestea delimitează competenţa DNA după calitatea persoanei, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie. În acest sens, sunt enumerate limitativ persoanele care, prin prisma funcţiei deţinute şi a calităţii de subiect activ al infracţiunii de corupţie, intră în competenţa DNA sub aspectul instrumentării cauzei. Printre aceste persoane se află şi ofiţerii de poliţie, alături de: deputaţi; senatori; membrii din România ai Parlamentului European; membrul desemnat de România în Comisia Europeană; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat şi asimilaţii acestora; consilieri ai miniştrilor; judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ai Curţii Constituţionale; ceilalţi judecători şi procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; preşedintele Consiliului Legislativ şi locţiitorul acestuia; Avocatul Poporului şi adjuncţii săi; consilierii prezidenţiali şi consilierii de stat din cadrul Administraţiei Prezidenţiale; consilierii de stat ai prim-ministrului; membrii şi auditorii publici externi din cadrul Curţii de Conturi a României şi ai camerelor judeţene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul şi viceguvernatorii Băncii Naţionale a României; preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Concurenţei; ofiţeri, amirali, generali şi mareşali; preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene; primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti; primarii şi viceprimarii sectoarelor municipiului Bucureşti; primarii şi viceprimarii municipiilor; consilieri judeţeni; prefecţi şi subprefecţi; conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale şi persoanele cu funcţii de control din cadrul acestora, cu excepţia conducătorilor autorităţilor şi instituţiilor publice de la nivelul oraşelor şi comunelor şi a persoanelor cu funcţii de control din cadrul acestora; avocaţi; comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele care deţin funcţii de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes naţional, al companiilor şi societăţilor naţionale, al băncilor şi al societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar, al instituţiilor publice care au atribuţii în procesul de privatizare şi al unităţilor centrale financiar-bancare; persoanele prevăzute la art. 293 şi 294 din Codul penal. 15. Potrivit art. 14 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, poliţiştii se încadrează în două categorii, definite în raport cu nivelul studiilor necesare: categoria A - Corpul ofiţerilor de poliţie, care cuprinde ofiţeri de poliţie cu studii superioare, şi categoria B - Corpul agenţilor de poliţie, care cuprinde agenţi de poliţie cu studii liceale sau postliceale cu diplomă. În continuare, legea stabileşte pentru fiecare categorie în parte gradele profesionale corespunzătoare şi ordinea lor ierarhică, ceea ce exprimă clar intenţia legiuitorului organic de a stabili un tratament juridic diferenţiat, în considerarea unei justificări obiective şi rezonabile constând în nivelul studiilor absolvite şi necesare pentru îndeplinirea diverselor atribuţii stabilite prin lege pentru Poliţia Română, ca instituţie specializată a statului. Această diferenţiere stabilită prin chiar statutul legal al poliţiştilor se justifică, aşadar, prin gradul diferit de complexitate a atribuţiilor ce revin Poliţiei Române şi se întemeiază pe un criteriu obiectiv şi rezonabil, astfel că nu poate fi reţinută drept o încălcare a principiului egalităţii şi al nediscriminării, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie. În acest sens, relevantă este jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia principiul nediscriminării impune, în egală măsură, atât tratament egal pentru situaţii egale sau comparabile, cât şi tratament diferit pentru situaţii care se deosebesc în mod obiectiv (în acest sens, a se vedea, de exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 657 din 17 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 1 noiembrie 2019). Potrivit Curţii Europene a Drepturilor Omului, există o „discriminare“, în sensul art. 14 din Convenţie, atunci când statul, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, tratează în mod diferit persoane aflate în situaţii similare (a se vedea Hotărârea din 25 ianuarie 2022, pronunţată în Cauza Dănoiu împotriva României, paragraful 91). Dreptul de a nu fi discriminat de la beneficiul drepturilor garantate de Convenţie este de asemenea încălcat atunci când statul nu poate justifica în mod obiectiv şi rezonabil lipsa unui tratament diferit pentru persoanele care se află în situaţii semnificativ diferite (Hotărârea din 6 aprilie 2000, pronunţată în Cauza Thlimmenos împotriva Greciei, paragraful 44). 16. Revenind la actul normativ criticat în cauză, Curtea observă că, potrivit expunerii de motive a Legii nr. 503/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, legiuitorul a atribuit DNA un rol aparte, acela de a realiza „politica globală anticorupţie“, iar la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 a stabilit atribuţiile DNA referitoare la efectuarea urmăririi penale în cazul infracţiunilor de corupţie prevăzute, în mod distinct, în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Acest act normativ cu caracter special stabileşte, la rândul său, faptele de corupţie în considerarea calităţii subiectului activ al infracţiunii, care trebuie să exercite o funcţie publică de autoritate, o funcţie de conducere, de control sau de decizie sau care, prin natura atribuţiilor corespunzătoare, să aibă un impact deosebit în sfera relaţiilor sociale şi în viaţa socioeconomică. 17. În enumerarea cuprinsă la art. 1 din Legea nr. 78/2000 în acest sens sunt incluse, la lit. a), şi persoanele „care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice“, astfel că, sub acest aspect, funcţionarii publici - categorie din care fac parte şi poliţiştii, cu precizarea statutului lor special - pot avea calitate de subiect activ al infracţiunilor de corupţie prevăzute de Legea nr. 78/2000. 18. Este adevărat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 stabileşte competenţa DNA cu privire la infracţiunile de corupţie prevăzute de Legea nr. 78/2000, însă art. 13 prevede două criterii alternative pentru exercitarea acestei competenţe: a) fie criteriul material, în sensul că, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 euro; b) fie criteriul funcţiei persoanei, care se aplică indiferent de valoarea pagubei materiale ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie şi vizează strict persoanele enumerate la art. 13 alin. (1) lit. b) din ordonanţa de urgenţă. Fiecare dintre cele două criterii justifică, prin însăşi natura lor, intervenţia DNA ca structură de parchet organizată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, specializată în combaterea infracţiunilor de corupţie. 19. Prin urmare, fapta de corupţie comisă de un agent de poliţie - funcţionar public cu statut special - ar intra în competenţa DNA numai dacă se încadrează în primul criteriu, cel material, potrivit căruia paguba materială cauzată este mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 euro. Lipsa includerii agentului de poliţie în cadrul celui de-al doilea criteriu, spre deosebire de ofiţerul de poliţie, nu face altceva decât să reflecte distincţia privind încadrarea poliţiştilor operată chiar de Legea nr. 360/2002, pe care îi clasifică în două categorii distincte - ofiţeri de poliţie şi agenţi de poliţie -, justificat de gradul diferit al complexităţii atribuţiilor corespunzătoare fiecărei categorii şi bazat pe nivelul diferit al studiilor necesare exercitării respectivelor atribuţii. 20. Aşadar, dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 nu conţin norme discriminatorii şi nu instituie un tratament inechitabil sub aspectul incidenţei competenţei DNA de a efectua urmărirea penală pentru infracţiunile de corupţie. Pentru aceleaşi motive, Curtea constată că nu sunt încălcate nici prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, invocate de autorul excepţiei. 21. În ceea ce priveşte invocarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea constată că autorul excepţiei se limitează la indicarea acestuia, fără a prezenta şi argumente în sensul relevării relaţiei de contrarietate a textului legal criticat faţă de aceste norme fundamentale, astfel că, din perspectiva acestei critici, excepţia este nemotivată. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Lorincz Emil în Dosarul nr. 1.785/258/2018/a1 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc şi constată că dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Miercurea-Ciuc şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
