Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Băloi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 488^1 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Costel Talpan în Dosarul nr. 181/753/2019 al Tribunalului Militar Bucureşti - Judecătorul de drepturi şi libertăţi şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.270D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei, întrucât aceasta nu este susţinută de o veritabilă critică de neconstituţionalitate, autorul acesteia fiind nemulţumit, în realitate, de aspecte privind modalitatea de interpretare şi aplicare a textului legal atacat, ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea penală nr. 126 din Camera de consiliu din 23 iulie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 181/753/2019, Tribunalul Militar Bucureşti - Judecătorul de drepturi şi libertăţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 488^1 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de contestatorul Florin Costel Talpan într-o cauză penală având ca obiect soluţionarea unei contestaţii privind durata unui proces penal. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum aceasta este cuprinsă în încheierea de sesizare, se arată că termenul de un an, după împlinirea căruia persoana interesată poate face contestaţie privind durata procesului penal, ar trebui să se calculeze de la momentul depunerii plângerii penale, precizând că, în ciuda demersurilor făcute, acesta nu cunoaşte momentul la care s-a dispus începerea urmăririi penale, precum şi că, în cauză, organul de urmărire penală nu a procedat la audierea persoanei vătămate şi a martorilor. 6. Tribunalul Militar Bucureşti - Judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, fără să aplice însă dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în sensul respingerii ca inadmisibilă, prin încheiere motivată, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale. 7. În acest sens arată, pe de o parte, că excepţia este nemotivată şi că, pe de altă parte, intenţia autorului excepţiei, declarată în mod expres, a fost de completare a normelor criticate, cu scopul de a-şi fundamenta propria culpă în nerespectarea termenului prescris de acestea. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de sesizare, îl reprezintă sintagma „după cel puţin un an de la începerea urmăririi penale“ din cuprinsul prevederilor art. 488^1 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010. Textul de lege criticat face parte din titlul IV - Proceduri speciale, capitolul I^1 - Contestaţia privind durata procesului penal, introdus prin art. 102 pct. 293 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, şi are următorul cuprins: - Art. 488^1 - Introducerea contestaţiei: „(3) Contestaţia poate fi formulată după cum urmează: a) după cel puţin un an de la începerea urmăririi penale, pentru cauzele aflate în cursul urmăririi penale.“ 12. În motivarea excepţiei, autorul acesteia nu indică în mod expres nicio prevedere constituţională. 13. Examinând actul de sesizare a Curţii Constituţionale, se constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată oral în faţa instanţei de judecată, fără ca autorul să depună note scrise în susţinerea acesteia. Mai mult, chiar judecătorul de drepturi şi libertăţi consemnează în cuprinsul încheierii de sesizare lipsa unei motivări reale care să argumenteze excepţia de neconstituţionalitate, considerând că aceasta este, prin urmare, inadmisibilă, fără a pronunţa însă o încheiere în acest sens. Apreciază, totodată, că susţinerile contestatorului reprezintă, de fapt, aprecieri subiective cu privire la momentul de la care ar trebui să se calculeze termenul de cel puţin un an după împlinirea căruia se poate formula contestaţie privind durata rezonabilă a procesului penal, şi nu veritabile argumente de neconstituţionalitate. 14. Or, una dintre condiţiile generale de admisibilitate a sesizărilor de neconstituţionalitate este cea stabilită de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi se referă la forma scrisă şi motivarea acestora. 15. În jurisprudenţa sa, Curtea a conturat o anumită structură inerentă şi intrinsecă oricărei excepţii de neconstituţionalitate. Aceasta cuprinde 3 elemente: (i) textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii; (ii) textul de referinţă pretins încălcat; (iii) motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. Dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, fie prin simpla indicare a textului pretins neconstituţional, respectiv a normei constituţionale pretins încălcate, fie prin menţionarea conţinutului normativ al textului legal, respectiv constituţional, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepţiei nu este o condiţie sine qua non a existenţei acesteia. 16. În aceste condiţii, Curtea a constatat că în situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere, deci, că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele 3 elemente menţionate. 17. Însă, chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele 3 elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referinţă este unul general, Curtea va respinge excepţia ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Aceeaşi soluţie va fi urmată şi în cazul în care excepţia de neconstituţionalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituţional invocat nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate, fie din cauza generalităţii sale, fie din cauza lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat. Mai mult, Curtea a mai stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi»“. (a se vedea în acest sens, pe larg, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, cu trimitere la Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, şi Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, precitată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008) 18. Raportat la prezenta cauză, Curtea constată că din structura excepţiei de neconstituţionalitate invocate lipsesc atât norma constituţională de referinţă pretins încălcată, cât şi motivarea, în sensul argumentării pretinsei relaţii de contrarietate a textului legal criticat faţă de o normă sau principiu fundamental. Autorul excepţiei nu indică niciun text al Constituţiei, iar susţinerile sale orale, consemnate în încheierea de sesizare, nu vizează vicii de neconstituţionalitate conţinute intrinsec în sintagma „după cel puţin un an de la începerea urmăririi penale“ din cuprinsul prevederilor art. 488^1 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală, ci reprezintă simple aprecieri cu privire la modul de calcul al termenului după împlinirea căruia se poate formula contestaţia privind durata rezonabilă a procesului penal, în condiţiile în care afirmă că nu a cunoscut momentul de la care a început urmărirea penală în cauză. 19. Cu privire la competenţa instanţelor judecătoreşti de a se pronunţa cu privire la admisibilitatea excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, prin Decizia nr. 888 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010, Decizia nr. 1.603 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 26 ianuarie 2011 şi Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, precitată, a arătat că neindicarea de către autorul excepţiei a normei constituţionale pentru a cărei încălcare consideră că textul legal atacat este neconstituţional sau trimiterea generică la încălcarea Constituţiei constituie un motiv de respingere ca inadmisibilă a excepţiei, întrucât ea nu constituie o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, în sensul constituţional al termenului. Această consecinţă se impune, întrucât jurisdicţia constituţională nu se poate substitui părţii în privinţa invocării motivului de neconstituţionalitate, pentru că un control din oficiu este inadmisibil, având în vedere că nu se poate exercita, decât la sesizare, controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate. Prin urmare, în această cauză, instanţa de judecată trebuia să respingă excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „după cel puţin un an de la începerea urmăririi penale“ din cuprinsul prevederilor art. 488^1 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Costel Talpan în Dosarul nr. 181/753/2019 al Tribunalului Militar Bucureşti - Judecătorul de drepturi şi libertăţi. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Militar Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
