Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, excepţie ridicată de Laurenţiu Niki Turcă Dăscălescu în Dosarul nr. 4.412/90/2013* al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 748D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care invocă Decizia nr. 852 din 26 noiembrie 2020 şi solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Decizia penală nr. 174/A din 14 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 4.412/90/2013*, Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, excepţie ridicată de Laurenţiu Niki Turcă Dăscălescu cu ocazia soluţionării apelurilor formulate în cauză. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că, potrivit expunerii de motive la Legea nr. 682/2002, legiuitorul a urmărit să instituie un sistem de măsuri pentru asigurarea protecţiei şi securităţii martorilor care denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni grave. În acest sens, pe lângă măsurile de includere a martorilor într-un program special de protecţie, legiuitorul a prevăzut şi o cauză de reducere a pedepsei instituită de textul legal criticat care constituie, la rândul său, un instrument eficient pentru combaterea infracţiunilor grave, prin determinarea persoanelor care deţin informaţii decisive cu privire la săvârşirea unei astfel de infracţiuni să furnizeze acele informaţii organelor judiciare. 6. Astfel, potrivit dispoziţiilor contestate, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002, persoana care are calitatea de martor, potrivit Codului de procedură penală, şi care prin declaraţiile sale furnizează informaţii şi date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracţiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. 7. Arată că a solicitat aplicarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, dar prima instanţă nu a aplicat aceste dispoziţii, considerând că acestea nu îşi găsesc aplicare prin raportare la definiţia legală dată martorului în lege [art. 2 lit. a) pct. 1] şi la împrejurările cauzei. Dispoziţiile legale criticate consacră posibilitatea reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege numai pentru martorul definit conform art. 2 lit. a) pct. 1 din lege, nefăcându-se referire la ce se va întâmpla cu martorul colaborator. Astfel, deşi contribuie la furnizarea unor informaţii esenţiale organelor judiciare, martorului colaborator îi este aplicat un tratament juridic diferit, respectiv nu beneficiază de reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege, pentru simplul motiv că definiţia dată martorului este una neclară. 8. Această situaţie nu-şi găseşte justificare în exigenţele constituţionale consacrate de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Invocă, în acest sens, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014. 9. Susţine că determinantă şi suficientă pentru acordarea beneficiului reducerii limitelor pedepsei este acţiunea martorului de a denunţa şi facilita tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni grave, indiferent că acesta este numit martor, martor colaborator sau colaborator. Aşa fiind, denumirea dată celui care facilitează şi ajută organele de cercetare penală, respectiv martor, martor colaborator sau colaborator, nu poate fi un element care să îl excludă pe acesta de la beneficiul cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă. Apreciază că diferenţa operată de norma supusă controlului de constituţionalitate nu se bazează pe un criteriu raţional şi nu justifică un tratament juridic diferenţiat, întrucât, indiferent că vorbim de martori sau de colaboratori, aceştia se află în situaţii juridice identice din perspectiva incidenţei normei supuse controlului de constituţionalitate. 10. Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală apreciază că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale în raport cu art. 16 din Constituţie, deoarece colaboratorul sau martorul colaborator ar trebuie să beneficieze de acelaşi tratament juridic ca martorul definit de art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 18 aprilie 2014, cu următorul conţinut: „În prezenta lege termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles: a) martorul este persoana care se află în una dintre următoarele situaţii: 1. are calitatea de martor, potrivit Codului de procedură penală, şi prin declaraţiile sale furnizează informaţii şi date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracţiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni.“ 15. Autorul excepţiei susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale deoarece împiedică aplicarea reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru o anumită infracţiune colaboratorului/martorului colaborator. În acest context, din perspectiva antamată de autorul excepţiei, Curtea observă că dispoziţiile de lege criticate nu pot fi disociate de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002. 17. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, Curtea a observat că instituţia reglementată de această normă legală are natura juridică a unei cauze legale speciale de reducere a pedepsei, cu caracter personal, a cărei aplicabilitate este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a unor cerinţe referitoare la: calitatea persoanei care o invocă, conduita procesuală pe care trebuie să o adopte aceasta şi stadiul cauzei în care se urmăreşte producerea efectelor atenuante de pedeapsă. Astfel, din perspectiva exigenţelor relative la persoana beneficiarului, cauza de atenuare analizată poate fi invocată de către persoana care are, cumulativ, atât calitatea de martor, furnizor al unor informaţii şi date cu caracter determinant în soluţionarea cauzelor privind infracţiuni grave, în înţelesul dat acestei din urmă noţiuni de art. 2 lit. h) din legea criticată, cât şi calitatea de persoană care, la rândul său, a săvârşit o infracţiune. Categoria cerinţelor ce ţin de conduita beneficiarului efectelor cauzei legale de reducere a pedepsei subsumează, pe de o parte, formularea de către martorul participant la o infracţiune a unui denunţ împotriva altor persoane care au săvârşit infracţiuni grave şi, pe de altă parte, facilitarea de către acelaşi martor denunţător a identificării şi tragerii la răspundere penală a persoanelor denunţate. Ambele cerinţe au caracter cumulativ, simplul denunţ formulat de persoana prevăzută la art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002, neurmat de o atitudine activă de facilitare a identificării persoanelor denunţate şi tragerii lor la răspundere penală, fiind insuficient pentru valorificarea beneficiului consacrat de art. 19 din Legea nr. 682/2002. Totodată, recunoaşterea efectelor cauzei de atenuare analizate reclamă intervenirea unei atitudini active a martorului, concretizată atât în denunţarea, cât şi în facilitarea tragerii la răspundere penală a altor persoane, cel mai târziu până la data judecării definitive a cauzei având ca obiect infracţiunea comisă de martorul însuşi. Legea stabileşte, astfel, un reper temporal maximal, denunţul şi colaborarea celui interesat putând interveni în orice alt moment anterior, fără a avea relevanţă dacă el este plasat „înaintea urmăririi penale“, „în timpul urmăririi penale“ sau „în timpul judecăţii“ (Decizia nr. 441 din 6 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 17 ianuarie 2023, paragrafele 12-14). 18. Curtea a reţinut că, în cadrul politicii penale, legiuitorul a reglementat, atât în Codul penal şi în Codul de procedură penală, cât şi în alte legi speciale, norme penale în temeiul cărora operează o reducere a pedepselor stabilite de legiuitor în normele de incriminare. Astfel, art. 19 din Legea nr. 682/2002 reglementează o cauză legală specială de reducere a pedepsei, care are aplicabilitate până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Curtea a constatat că nu se poate primi critica privind încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, deoarece cauza de impunitate prevăzută de textul de lege atacat se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de art. 19 din Legea nr. 682/2002, adică persoanelor care au calitate de martor potrivit Codului de procedură penală, inculpaţilor într-o altă cauză ori persoanelor care nu au niciun fel de calitate procesuală. După cum se poate observa, aceste trei categorii de persoane au un numitor comun, şi anume sunt persoane care au comis o infracţiune şi care, până în momentul condamnării, denunţă ori facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane. Or, orice inculpat care are cunoştinţă despre săvârşirea unor infracţiuni grave [una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, potrivit modificărilor operate prin Legea nr. 200/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum şi a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 6 iulie 2023] a avut posibilitatea să se încadreze în această categorie, dar, prin tăcerea sa, a ales să nu beneficieze de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea pentru care a fost condamnat. 19. Principiul egalităţii în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui regim sancţionator diferenţiat în funcţie de conduita persoanelor cercetate care pot contribui la aflarea adevărului în anumite cauze este expresia firească a principiului constituţional menţionat, care impune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferenţiat. 20. Totodată, Curtea a reţinut că aceasta constituie o măsură de politică penală determinată de recrudescenţa unor fenomene antisociale grave, precum criminalitatea organizată, terorismul, traficul de droguri şi traficul de persoane, respectiv de necesitatea instituirii de către stat a unui sistem de măsuri în vederea asigurării protecţiei martorilor şi nu este de natură să aducă atingere principiului egalităţii în drepturi (Decizia nr. 663 din 24 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 3 aprilie 2018, paragrafele 14-17) . 21. Distinct de cele reţinute prin decizia anterior menţionată, ale cărei considerente îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, Curtea observă că, potrivit art. 138 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură penală, utilizarea colaboratorilor reprezintă o metodă specială de cercetare şi că, potrivit alin. (10) al aceluiaşi articol, „prin utilizarea investigatorilor sub acoperire şi a colaboratorilor se înţelege folosirea unei persoane cu o altă identitate decât cea reală în scopul obţinerii de date şi informaţii cu privire la săvârşirea unei infracţiuni“. Totodată, dispoziţiile art. 148 şi 149 din acelaşi act normativ detaliază modalitatea de utilizare a investigatorilor sub acoperire sau cu identitate reală şi a colaboratorilor, respectiv măsurile de protecţie a investigatorilor sub acoperire şi a colaboratorilor. 22. Astfel, potrivit alin. (10) al art. 148 din Codul de procedură penală, în situaţii excepţionale, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1) al aceluiaşi articol, iar folosirea investigatorului sub acoperire nu este suficientă pentru obţinerea datelor sau informaţiilor ori nu este posibilă, procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală poate autoriza folosirea unui colaborator, căruia îi poate fi atribuită o altă identitate decât cea reală. Dispoziţiile art. 148 alin. (2) - (3) şi (5) - (9) din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător. Aşa fiind, Curtea constată că persoanele care se află în ipoteza art. 19 din Legea nr. 682/2002 se găsesc într-o situaţie diferită faţă de persoanele care au calitatea de colaborator, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală. 23. Având în vedere toate aceste argumente, Curtea constată că, din perspectiva considerentelor de politică penală avute în vedere de legiuitor în stabilirea cauzelor de reducere a pedepsei, nu se poate reţine încălcarea principiului egalităţii prin acordarea acestui beneficiu numai persoanelor prevăzute de dispoziţiile art. 19 coroborate cu art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor. 24. De asemenea, Curtea constată că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauză, deoarece norma constituţională invocată vizează restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi cetăţeneşti, restrângere neconstatată în prezenta cauză. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Laurenţiu Niki Turcă Dăscălescu în Dosarul nr. 4.412/90/2013* al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
