Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Băloi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 154 alin. (2) şi ale art. 159 din Codul penal, excepţie ridicată de George Gâtej în Dosarul nr. 4.966/197/2019 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.140D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, în principal, ca inadmisibilă, întrucât aceasta nu este motivată, textele constituţionale sunt doar formal invocate, iar susţinerile prezentate nu au legătură cu soluţionarea cauzei. În subsidiar, solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei, arătând că textele de lege criticate răspund cerinţelor de claritate şi previzibilitate, aşa cum a arătat şi Curtea Constituţională în Decizia nr. 18 din 19 ianuarie 2016 şi Decizia nr. 473 din 12 iulie 2018. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia penală nr. 524/Ap din 27 iunie 2019, pronunţată în camera de consiliu în Dosarul nr. 4.966/197/2019, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 154 alin. (2) şi ale art. 159 din Codul penal. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de George Gâtej, aflat în stare de detenţie, într-o cauză penală privind examinarea, în camera de consiliu, a admisibilităţii în principiu a unei contestaţii în anulare formulate împotriva unei decizii penale. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate sunt lipsite de previzibilitate şi claritate, generând discriminare în rândul cetăţenilor şi afectând, astfel, drepturile constituţionale privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, libertatea individuală şi dreptul la apărare. Astfel, cu privire la art. 154 alin. (2) din Codul penal, se arată că textul are o redactare neclară şi lipsită de predictibilitate, deoarece, spre deosebire de celelalte forme ale infracţiunii, în cazul infracţiunilor în formă continuată - înşelăciune, în speţă - nu se poate stabili cu precizie care este ultima acţiune sau inacţiune pentru a se determina apoi momentul din trecut de la care începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale, în scopul aplicării art. 154 alin. (1) lit. d) din Codul penal, potrivit căruia termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani dacă legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani. Prin urmare, solicitând instanţei, în cuprinsul contestaţiei în anulare, să constate împlinirea termenului de prescripţie în cazul său, inculpatul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 154 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, în ipoteza în care instanţa ar fi respins această cerere. 6. De asemenea, consideră că la pronunţarea deciziei definitive de condamnare s-a omis să se constate împăcarea părţilor, drept cauză de încetare a răspunderii penale şi de stingere a acţiunii civile, iar în ipoteza respingerii acestei solicitări din cuprinsul contestaţiei în anulare, consideră că şi prevederile art. 159 din Codul penal, care reglementează instituţia împăcării, sunt neconstituţionale din perspectiva lipsei de claritate şi predictibilitate, deoarece nu precizează clar care sunt formalităţile, documentele sau procedurile legale prin care se poate constata sau dovedi împăcarea părţilor, cum se dovedeşte conflictul existent între părţi, ce ar implica împăcarea lor ulterioară sau momentul de la care acestea se pot considera în conflict sau împăcate. În lipsa determinării acestor elemente prin lege, textul lasă loc unor interpretări aleatorii, care creează discriminare între cetăţeni şi afectează drepturile lor procesuale. 7. Curtea de Apel Braşov - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Textele de lege criticate care, pe de o parte, stabilesc modalitatea de calcul al termenului de prescripţie şi, pe de altă parte, reglementează instituţia împăcării sunt clare şi previzibile, fără a crea un tratament discriminatoriu în rândul subiecţilor de drept şi fără a se constata, la nivelul instanţelor judecătoreşti, probleme de interpretare şi aplicare. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 154 alin. (2) şi ale art. 159 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, având următorul cuprins: - Art. 154 alin. (2) - Termenele de prescripţie a răspunderii penale: „(2) Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii. În cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii, în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, iar în cazul infracţiunilor de obicei, de la data săvârşirii ultimului act.“; – Art. 159 - Împăcarea: "(1) Împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres.(2) Împăcarea înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă.(3) Împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit şi dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei.(4) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, împăcarea se face numai de reprezentanţii lor legali, iar persoanele cu capacitate de exerciţiu restrânsă se pot împăca cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege.(5) În cazul persoanei juridice, împăcarea se realizează de reprezentantul său legal sau convenţional ori de către persoana desemnată în locul acestuia. Împăcarea intervenită între persoana juridică ce a săvârşit infracţiunea şi persoana vătămată nu produce efecte faţă de persoanele fizice care au participat la comiterea aceleiaşi fapte.(6) În cazul în care infracţiunea este săvârşită de reprezentantul persoanei juridice vătămate, dispoziţiile art. 158 alin. (4) se aplică în mod corespunzător." 12. Prevederile constituţionale indicate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 23 - Libertatea individuală şi ale art. 24 - Dreptul la apărare. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că în prezenta cauză a fost sesizată printr-o decizie penală, pronunţată în camera de consiliu într-o cauză având ca obiect admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulate de autorul excepţiei împotriva unei decizii penale definitive de condamnare. 14. Instanţa de judecată, prin aceeaşi decizie, a analizat admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate din perspectiva incidenţei asupra cauzei şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale, respingând, totodată, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare, în baza art. 431 din Codul de procedură penală, referitor la admiterea în principiu a acesteia. 15. În acest cadru procesual, Curtea observă că textele legale criticate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, al cărei obiect îl reprezintă verificarea admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare. Astfel, condamnatul, în completarea motivelor ce susţin contestaţia în anulare, invocă neconstituţionalitatea prevederilor din Codul penal cuprinse în art. 154 alin. (2), referitoare la termenele de prescripţie a răspunderii penale, şi în art. 159, care reglementează instituţia împăcării, arătând, în esenţă, că împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale şi împăcarea părţilor ar constitui, în cazul său, cauze de încetare a procesului penal ignorate de instanţa de judecată la pronunţarea sentinţei penale de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, sentinţă devenită definitivă prin decizie pronunţată în apel. 16. Prin urmare, deşi excepţia de neconstituţionalitate are caracterul unei apărări în legătură directă cu motivele formulate în susţinerea contestaţiei în anulare, aceasta a fost invocată în faza admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, fază prealabilă analizării pe fond a contestaţiei în anulare şi în care nu puteau fi invocate decât excepţii care să vizeze această etapă procedurală, şi nu una ulterioară. Aşadar, în faza admisibilităţii în principiu se pot critica pentru neconstituţionalitate texte care au legătură cu sediul materiei ce reglementează această instituţie juridică, doar astfel justificându-se interesul invocării unei asemenea excepţii prin prisma incidenţei textului criticat ca şi condiţie de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. În acest sens, relevante sunt Decizia nr. 248 din 20 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 698 din 14 iulie 2021, Decizia nr. 82 din 16 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 29 aprilie 2021, Decizia nr. 32 din 19 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 23 martie 2021, şi Decizia nr. 533 din 24 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 27 noiembrie 2019. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 154 alin. (2) şi ale art. 159 din Codul penal va fi respinsă ca inadmisibilă. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 154 alin. (2) şi ale art. 159 din Codul penal, excepţie ridicată de George Gâtej în Dosarul nr. 4.966/197/2019 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
