Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Opereta din Bucureşti, în numele mai multor membri, în Dosarul nr. 17.927/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 302D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.443D/2019, nr. 2.336D/2019, nr. 2.356D/2019, nr. 2.413D/2019 şi nr. 3.234D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Călin Petru Cotor şi alţii în Dosarul nr. 5.461/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal - veche, de Cornel Gherman şi alţii în Dosarul nr. 1.036/90/2018 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Aura Ciobănel în Dosarul nr. 2.163/118/2018 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Zoe Grasu în Dosarul nr. 2.162/118/2018 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de Ionica Livia Vasile în Dosarul nr. 1.912/2/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.443D/2019, nr. 2.336D/2019, nr. 2.356D/2019, nr. 2.413D/2019 şi nr. 3.234D/2019 la Dosarul nr. 302D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 31 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 17.927/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Opereta din Bucureşti, în numele mai multor membri, într-o cauză privind drepturi băneşti, în contradictoriu cu angajatorul Teatrul Naţional de Operetă şi Musical „Ion Dacian“. 8. Prin Încheierea din 10 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 5.461/2/2018, şi prin Sentinţa civilă nr. 604 din 18 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.912/2/2019, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Petru Călin Cotor şi alţii cu prilejul soluţionării unei acţiuni având ca obiect anularea unui act administrativ formulate împotriva Curţii de Apel Cluj, respectiv de Ionica Livia Vasile cu ocazia soluţionării unei acţiuni având ca obiect anularea unui act administrativ formulate împotriva Colegiului de conducere al Curţii de Apel Galaţi. 9. Prin Încheierea din 25 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.036/90/2018, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Cornel Gherman şi alţii într-o cauză referitoare la drepturi băneşti, în contradictoriu cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vâlcea. 10. Prin Decizia civilă nr. 680/CA din 27 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.163/118/2018, şi Decizia civilă nr. 679/CA din 27 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.162/118/2018, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Aura Ciobănel şi Zoe Grasu în cadrul unui litigiu privind funcţionari publici, în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate Constanţa şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia, care fac parte din categorii socioprofesionale diferite, formulează critici similare. Astfel, susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât nu clarifică dacă se aplică şi celor care au avut deja în decembrie 2017 salariul de bază mai mare decât cel stabilit pentru anul 2022 prin grilele din anexele legii, fără să fi fost aplicată majorarea de 25% de la data de 1 ianuarie 2018, prevăzută de art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017. De asemenea, susţin că reglementarea criticată nu este clară nici din perspectiva celor afirmate de legiuitor în expunerea de motive la Legea-cadru nr. 153/2017 referitor la creşterea salariilor, în condiţiile în care are drept efect diminuarea acestora. 12. Totodată, autorii excepţiei consideră că prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie sunt încălcate şi pentru că măsura reducerii salariilor bugetarilor prin plafonare echivalează, practic, cu instituirea indirectă a unui nou impozit ce excedează sferei impozitelor reglementate de Codul fiscal. 13. Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt discriminatorii, contravenind prevederilor art. 16 din Constituţie. Criticile sunt formulate din perspectiva categoriei socioprofesionale din care autorii fac parte. Astfel, aceştia au arătat că, deşi majoritatea categoriilor de personal au beneficiat de o majorare a salariului de bază cu 25%, păstrându-şi astfel salariile nete şi/sau brute avute în luna decembrie 2017, membrilor Sindicatului Opereta le-a fost refuzată acordarea majorării salariului de bază cu 25%, sens în care, începând cu luna ianuarie 2018, aceştia au beneficiat de un salariu net/brut diminuat considerabil faţă de cel deţinut în luna decembrie 2017. De asemenea, arată că, deşi Legea-cadru nr. 153/2017 stipulează în mod clar că salariile de bază prevăzute în anexele la lege se vor aplica doar începând cu anul 2022, membrilor de sindicat le-a fost aplicat salariul de bază regăsit în anexa la lege începând cu luna ianuarie 2018. 14. Călin Petru Cotor şi ceilalţi autori ai excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.443D/2019 susţin că discriminarea constă în faptul că angajatorul, respectiv Curtea de Apel Cluj, le-a diminuat salariile începând cu luna ianuarie 2018, în timp ce altor angajaţi le-a crescut salariile, neexistând nicio justificare obiectivă şi rezonabilă pentru acest tratament arbitrar. 15. Cornel Gherman şi ceilalţi autori ai excepţiei din Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.336D/2019 consideră că sunt discriminaţi, întrucât funcţionarii publici angajaţi în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vâlcea sunt salarizaţi diferit faţă de funcţionarii publici angajaţi ai Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură de la nivel central. 16. Aura Ciobănel, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.356D/2019, susţine că aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 are în vedere reducerea salariilor numai pentru unii funcţionari din sectorul bugetar, ceea ce determină o discriminare evidentă între persoanele angajate în sectorul public şi cel privat, fără a exista o „justificare rezonabilă şi obiectivă“. Totodată, reglementarea creează un tratament diferenţiat şi între funcţionarii aceleiaşi instituţii, în sensul în care funcţionarii publici cu funcţii de conducere şi de control din cadrul caselor de asigurări de sănătate au salariile diminuate, în timp ce funcţionarii publici care ocupă funcţii de execuţie din cadrul aceleiaşi instituţii se bucură de majorarea drepturilor salariale. 17. Critici similare sunt invocate şi de Zoe Grasu în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.413D/2019. 18. Ionica Livia Vasile, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 3.234D/2019, susţine că este discriminatorie stabilirea salariilor pentru specialiştii IT din instanţe la o valoare mult sub salariile prevăzute pentru specialiştii IT din parchete, Direcţia Naţională Anticorupţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, aspect care, prin aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 asupra salariilor în plată ale specialiştilor IT din instanţe, a determinat diminuarea cu aproximativ 40% a salariilor aflate în plată doar pentru specialiştii IT din instanţe. Întrucât salariile specialiştilor IT din instanţe, care sunt consideraţi personal auxiliar al instanţelor, depăşesc salariile prevăzute în anexă pentru anul 2022, a devenit incident art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, sens în care salariile specialiştilor IT au fost stabilite la nivelul celor prevăzute pentru anul 2022 şi suplimentar acestora nu li s-a mai aplicat nicio majorare de 25% acordată tuturor bugetarilor pentru eliminarea efectelor transferului de contribuţii de la angajator la angajat. Specialiştii IT din parchete, Direcţia Naţională Anticorupţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sunt salarizaţi potrivit unor grile de salarizare diferite, salariile acestora nedepăşind nivelul prevăzut pentru anul 2022, astfel că nu le-au fost aplicate dispoziţiile de lege criticate ca neconstituţionale şi li s-a aplicat şi majorarea de 25% pentru compensarea transferului de contribuţii. 19. În opinia autorilor excepţiei, diminuarea salariilor ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 aduce atingere dreptului la muncă, dreptului de proprietate şi dreptului la un nivel de trai decent, încălcându-se prevederile constituţionale ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Consideră că situaţia economică nu justifică diminuarea drepturilor salariale. 20. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16 din Constituţie, întrucât se aplică tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei, fără privilegii sau discriminări. 21. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, în Dosarul nr. 5.461/2/2018, se pronunţă doar cu privire la admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate. În Dosarul nr. 1.912/2/2019, instanţa de judecată apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu sunt de natură să încalce prevederile constituţionale invocate de autorii excepţiei. 22. Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că funcţionarii publici de la nivel teritorial se află într-o situaţie diferită de cea a funcţionarilor publici de la nivel central, astfel că tratamentul juridic diferit este justificat. Mai arată că dispoziţiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu prevăd derogări în ceea ce îi priveşte pe funcţionarii publici, după cum aceştia funcţionează la nivel teritorial sau central, aplicabilitatea textului legal fiind determinată de plafonul salarial stabilit pentru anul 2022. Referitor la criticile privind restrângerea exerciţiului dreptului de proprietate, instanţa constată că art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 este o normă de aplicare în timp a legii. Aşadar, nu este vorba despre o restrângere adusă dreptului de proprietate constând în salariul corespunzător funcţiei publice deţinute, ci de respectarea etapelor stabilite pentru creşterile salariale acordate de lege. Prin urmare, nu este necesară analizarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 53 din Constituţie pentru restrângerea unui drept, în condiţiile în care nu este vorba de o restrângere de drepturi, ci de corecta acordare a drepturilor salariale în etapele prevăzute de lege. 23. Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 53 din Constituţie. De asemenea, arată că textul de lege criticat suferă din punctul de vedere al preciziei legislative, venind în contradicţie cu alte prevederi din Legea-cadru nr. 153/2017. Deşi politica bugetară în ceea ce priveşte cheltuielile salariale nu poate fi pusă în discuţie, Guvernul fiind îndreptăţit să limiteze creşterile salariale suportate din bugetul de stat sau bugetele locale, textul art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează doar ipoteza în care măririle de salarii acordate în tranşe începând cu anul 2018 ar duce la o majorare a salariului peste limita stabilită pentru anul 2022. Textul nu face nicio referire la situaţia în care salariul aflat în plată anterior anului 2018 era deja mai mare decât limita stabilită pentru anul 2022 sau la situaţia în care majorarea cu prima tranşă (25%), limitată însă la nivelul anului 2022, dublată de transferarea obligaţiei de plată a contribuţiilor sociale de la angajator la angajat, are ca rezultat un salariu diminuat. Aminteşte că dispoziţiile art. 38 alin. (3) vorbesc de „acordarea creşterilor salariale“ şi consideră că intenţia legiuitorului nu a fost niciun moment aceea de a diminua unele salarii ale bugetarilor, aspect care rezultă cu claritate din dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017. Arată că diminuarea salariului nu are nicio motivare economică, politică sau de altă natură, iar măsura nu respectă un raport rezonabil de proporţionalitate, în contextul în care orice ingerinţă într-un drept patrimonial câştigat - salariul de bază lunar în plată - trebuie să păstreze un echilibru just între cerinţele de interes general şi cele de protecţie a drepturilor fundamentale ale individului. 24. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 25. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 26. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 27. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, potrivit cărora: „În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.“ 28. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (5) referitor la obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 41 privind dreptul la muncă, art. 44 referitor la proprietate, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 56 alin. (2) privind contribuţiile financiare, art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) privind economia şi art. 136 alin. (5) referitor la inviolabilitatea proprietăţii. De asemenea, invocă art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la interzicerea discriminării şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie, privind interzicerea generală a discriminării. 29. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a constatat că stabilirea, prin prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, a unei limite a cuantumului salariului de bază, al soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022 are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice. Integrate regulilor privind aplicarea etapizată a legii, prevederile legale criticate vizează reglarea în timp a disfuncţionalităţilor existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin limitarea creşterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. O asemenea soluţie legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunţat în expunerea de motive la Legea-cadru nr. 153/2017, şi anume acela de „eliminare a disfuncţionalităţilor salariale existente în sistemul public de salarizare“, şi vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătite din fonduri publice (Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 29 ianuarie 2020). 30. Curtea a reiterat că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. Constituţia prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaţilor la protecţia socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe ţară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007). 31. De asemenea, Curtea a statuat că legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat şi a amintit că în acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor lor din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragraful 15. 32. Având în vedere cele mai sus arătate, Curtea a reţinut că prevederile legale criticate, prin conţinutul lor normativ, nu pun în discuţie o restrângere a exerciţiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituţie, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului (Decizia nr. 126 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 16 iunie 2020). 33. Referitor la invocarea principiului securităţii juridice, care rezultă din dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie, şi a dreptului la respectarea unui „bun“, prevăzut de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a observat că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în Convenţie nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (în acest sens, Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen şi alţii împotriva Finlandei, paragraful 94). Prin urmare, stabilirea prin lege a unei limite a salariilor de bază plătite angajaţilor din fonduri publice la nivelul prevăzut pentru anul 2022 nu are semnificaţia încălcării dispoziţiilor Legii fundamentale şi convenţionale invocate (Decizia nr. 126 din 10 martie 2020, antereferită). 34. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate formulată prin raportare la art. 47 din Constituţie privind dreptul la un nivel de trai decent, Curtea a reţinut că stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcţie de o serie de factori conjuncturali. Situaţia economică a ţării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar şi nivelul de dezvoltare al societăţii la un anumit moment şi modul de organizare a societăţii reprezintă deopotrivă coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează nivelul „decent“ al vieţii, nefiind posibilă stabilirea unui standard fix, imuabil. În acelaşi timp, obligaţia statului de a asigura un trai decent trebuie adusă la îndeplinire în mod egal, faţă de toţi cetăţenii săi, indiferent de ipostaza juridică în care se află aceştia. Or, măsura stabilită prin textele de lege criticate se integrează ansamblului de acţiuni ale statului de adaptare la resursele financiare existente, neputându-se reţine o afectare a nivelului de trai decent contrară Constituţiei (Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, antereferită, paragraful 44). 35. În ceea ce priveşte aspectele referitoare la scăderea cuantumului venitului net în luna ianuarie 2018 faţă de luna decembrie 2017, Curtea a reţinut că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează consecinţele aplicării concomitente a prevederilor de lege şi a altor prevederi legale cu incidenţă în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2018, precum: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 10 noiembrie 2017, care a prevăzut transferul contribuţiilor de la angajator la angajat, şi art. 7 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, potrivit căruia „Sumele aferente contribuţiilor de asigurări sociale sau, după caz, contribuţiilor individuale la bugetul de stat, datorate de personalul plătit din fonduri publice, astfel cum sunt stabilite în aplicarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2018 personalului plătit din fonduri publice potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017“. 36. Curtea a observat că, pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea bugetarilor, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 apare ca un proces complex, care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecţii şi corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislaţiei, aspecte de competenţa autorităţii legiuitoare (Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, antereferită). 37. Curtea a constatat că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt, prin însuşi conţinutul lor, contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie, soluţia legislativă înscriindu-se în marja de apreciere a legiuitorului cu privire la salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Faptul că, prin aplicarea regulii plafonării la nivelul anului 2022 a drepturilor salariale, anumite categorii de personal plătit din fonduri publice ajung în situaţii apreciate ca defavorabile, în raport cu alte categorii de personal ale căror venituri cresc, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea prevederilor art. 38 alin. (6) din lege, de vreme ce premisele specifice fiecărei categorii sunt diferite. Situaţia obiectiv diferită a diverselor categorii de persoane plătite din fonduri publice justifică, aşadar, un tratament juridic diferit (Decizia nr. 106 din 23 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 7 mai 2021). 38. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 39. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Opereta din Bucureşti, în numele mai multor membri, în Dosarul nr. 17.927/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Călin Petru Cotor şi alţii în Dosarul nr. 5.461/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal - veche, de Cornel Gherman şi alţii în Dosarul nr. 1.036/90/2018 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Aura Ciobănel în Dosarul nr. 2.163/118/2018 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Zoe Grasu în Dosarul nr. 2.162/118/2018 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de Ionica Livia Vasile în Dosarul nr. 1.912/2/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 septembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
