Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Băloi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (16) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Ioan Dumitru Mironescu în Dosarul nr. 6.533/245/2019 al Judecătoriei Iaşi - Secţia penală şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.997D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a stabilit şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie. În esenţă, consideră că textul de lege criticat nu contravine dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil, întrucât, potrivit prevederilor legale în vigoare, persoana condamnată are dreptul de a fi ascultată la locul de deţinere, iar în cursul judecăţii este citată, putând formula cereri sau putând beneficia de asistenţa unui apărător, astfel fiind respectate garanţiile procesuale specifice procesului penal. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 21 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 6.533/245/2019, Judecătoria Iaşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (16) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ioan Dumitru Mironescu într-o cauză penală având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva hotărârii judecătorului delegat cu supravegherea pedepsei privării de libertate. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, întrucât prevăd aducerea pentru audiere a persoanei condamnate doar la solicitarea instanţei, dispoziţiile art. 39 alin. (16) din Legea nr. 254/2013 creează o discriminare faţă de procurorul şi reprezentantul administraţiei penitenciarului, persoane care, potrivit art. 39 alin. (17) din aceeaşi lege, pot participa la judecată şi pot pune concluzii. Prin urmare, persoanei condamnate nu îi este asigurată condiţia esenţială a prezenţei la propriul proces pentru a-şi susţine punctul de vedere oral, nemijlocit şi în contradictoriu, fiind încălcat şi principiul egalităţii de arme, principiu de bază al unui proces echitabil în scopul aflării adevărului. 6. Judecătoria Iaşi - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât nu există discriminare între persoane care sunt pe poziţii procesuale diferite, iar în această procedură condamnaţii pot solicita motivat instanţei să fie aduşi la judecată, iar instanţa îi poate aduce, fără a fi însă necesar ca această audiere să fie făcută în mod obligatoriu, în toate cauzele. 7. Precizează, de altfel, că, în cauza în care s-a invocat excepţia, persoana condamnată a fost adusă în faţa instanţei de judecată. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, sens în care s-a pronunţat şi Curtea Constituţională, de exemplu prin Decizia nr. 513 din 7 iulie 2015. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, conform încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 39 alin. (16) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013. Prevederile legale criticate fac parte din titlul III - Executarea pedepselor privative de libertate, capitolul III - Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate şi au următoarea redactare: "ART. 39 Stabilirea regimului de executare a pedepselor privative de libertate: (16) Persoana condamnată este adusă la judecată doar la solicitarea instanţei, în acest caz fiind audiată." 13. Prevederile constituţionale indicate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) referitoare la principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi ale art. 21, invocate sub aspectul accesului la justiţie şi al dreptului la un proces echitabil. 14. În esenţă, autorul excepţiei susţine că textul legal criticat contravine art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie deoarece condiţionează accesul la instanţă al condamnatului de solicitarea expresă a acesteia de aducere, astfel că, spre deosebire de procuror şi reprezentantul administraţiei penitenciarului, care pot participa la judecată şi pot pune concluzii, condamnatului nu îi este asigurată condiţia esenţială a prezenţei sale la propriul proces. 15. Analizând actul de sesizare şi criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea observă că, în prezentul dosar, dispoziţiile legale atacate nu au legătură cu circumstanţele cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, prevederile art. 39 alin. (16) din Legea nr. 254/2013 permit instanţei de judecată să dispună sau nu aducerea persoanei condamnate în faţa sa spre a fi audiată cu prilejul judecării contestaţiei formulate împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate prin care a fost respinsă plângerea formulată de persoana condamnată împotriva deciziei de stabilire a regimului de executare a pedepselor privative de libertate. 16. Or, prin chiar Încheierea de sesizare din 21 iunie 2019, instanţa de judecată precizează că a dispus citarea petentului/autorului excepţiei cu menţiunea aducerii sale la termenul de judecată, aspect consemnat şi în Încheierea din şedinţa publică din 18 iunie 2019, la care autorul excepţiei a fost prezent. Prin urmare, fiind citat spre aducere în faţa instanţei, acesta nu se afla în situaţia de a critica ipoteza - permisă de textul legal examinat - în care instanţa alege să nu dispună citarea persoanei condamnate, astfel că lipseşte interesul real al autorului de a invoca prezenta excepţie, dispoziţiile criticate neproducând în cauză efectul juridic negativ reclamat de autorul acesteia. În aceste condiţii, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora dispoziţiile legale criticate trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, instanţa de judecată ar fi trebuit să respingă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (16) din Legea nr. 254/2013. 17. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a subliniat constant că legătura reglementării primare criticate pentru neconstituţionalitate cu soluţionarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 303 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 8 iulie 2014, paragraful 24, Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15, Decizia nr. 818 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 aprilie 2018, paragraful 19). Mai mult, constatarea neconstituţionalităţii unui text de lege ca urmare a invocării unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite autorilor acesteia şi nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, întrucât şi-ar pierde caracterul concret (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 766 din 5 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sau Decizia nr. 338 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013). Invocarea neconstituţionalităţii unei dispoziţii legale nu are numai o funcţie de prevenţie, ci şi una de reparaţie, întrucât ea vizează în primul rând situaţia concretă a cetăţeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată (Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragraful 30). 18. În concluzie, Curtea constată că autorul excepţiei formulează critici de neconstituţionalitate în abstract, fără să fi fost în realitate afectat de textul legal astfel atacat, deoarece a fost citat, adus şi s-a prezentat în faţa instanţei de judecată pentru a-şi susţine contestaţia, împrejurări care, în considerarea jurisprudenţei relevante în materia condiţiilor de admisibilitate, mai sus indicată, impune respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (16) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Ioan Dumitru Mironescu în Dosarul nr. 6.533/245/2019 al Judecătoriei Iaşi - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Iaşi - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
