Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor anexei nr. VIII capitolul I subcapitolul A punctul II - Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale lit. a) şi b) în raport cu subcapitolul A punctul I - Salarii pentru administraţia publică centrală lit. c) şi d) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Teritorial APIA - Bistriţa-Năsăud pentru membra sa Elisabeta Maria Barta în Dosarul nr. 538/112/2018 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 202D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 203D/2019-nr. 206D/2019, nr. 1.269D/2019-nr. 1.274D/2019 şi nr. 2.204D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Sindicatul Teritorial APIA - BistriţaNăsăud pentru membrii săi Carmen Mihăianu, Viorica Oltean, Petru Taran, Livia Vlad, Sofita Cherecheş, Maria Seica, Gabriel Horaţiu, Violeta Rusu, Valer Rusu şi Lucia Ioana Ignat în dosarele nr. 557/112/2018, nr. 561/112/2018, nr. 590/112/2018, nr. 592/112/2018, nr. 543/112/2018, nr. 588/112/2018, nr. 574/112/2018, nr. 579/112/2018, nr. 578/112/2018 şi nr. 568/112/2018 ale Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, precum şi de Gheorghe Iuroaea şi alţii în Dosarul nr. 2.605/121/2018 al Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 203D/2019-nr. 206D/2019, nr. 1.269D/2019-nr. 1.274D/2019 şi nr. 2.204D/2019 la Dosarul nr. 202D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu Decizia nr. 38 din 19 ianuarie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin încheierile din 11 decembrie 2018, pronunţate în dosarele nr. 538/112/2018, nr. 557/112/2018, nr. 561/112/2018, nr. 590/112/2018 şi nr. 592/112/2018, precum şi prin încheierile din 12 februarie 2019, pronunţate în dosarele nr. 543/112/2018, nr. 588/112/2018, nr. 574/112/2018, nr. 579/112/2018, nr. 578/112/2018 şi nr. 568/112/2018, Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor anexei nr. VIII capitolul I subcapitolul A punctul II - Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale lit. a) şi b) în raport cu subcapitolul A punctul I - Salarii pentru administraţia publică centrală lit. c) şi d) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Teritorial APIA - Bistriţa-Năsăud pentru membrii săi. 8. Prin Sentinţa civilă nr. 405 din 5 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.605/121/2018, Tribunalul Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din anexa VIII capitolul I subcapitolul A pct. I lit. c şi d) şi din anexa VIII capitolul A pct. II lit. a) şi b) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Iuroaea şi alţii. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt discriminatorii, creând o diferenţă de tratament nejustificată în mod obiectiv şi rezonabil în ceea ce priveşte remunerarea între funcţionarii publici din administraţia publică centrală şi funcţionarii publici din unităţile teritoriale. În acest sens, arată că, în materie de salarizare, existenţa unor situaţii analoage sau comparabile trebuie analizată în raport cu atribuţiile de serviciu ale diferitelor categorii de personal, care sunt diferenţiate atât din punctul de vedere al funcţiei, cât şi din punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea, cu incidenţă în ceea ce priveşte condiţiile necesare pentru ocuparea unei anumite funcţii, conţinutul concret al atribuţiilor de serviciu şi complexitatea acestora. 10. Două fişe de post identice în ceea ce priveşte atribuţiile, respectiv condiţiile de încadrare (nivel de calificare, specializări, abilităţi, vechime în muncă şi în specialitate, condiţii de muncă) nu justifică salariul diferenţiat. Invocarea principiului negocierii salariului şi a principiului confidenţialităţii acestuia ar fi înlăturată tocmai de dovada acestor fişe de post, prin care s-ar constata în mod neîndoielnic încălcarea principiului egalităţii de tratament în domeniul salarizării, cu precizarea că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, aşa cum dispune art. 272 din Codul muncii. 11. Criteriile de acordare a salariului trebuie să fie legate de cantitatea şi calitatea prestării muncii, aşa cum dispune art. 159 alin. (1) din Codul muncii. 12. În susţinerea criticilor formulate, autorii excepţiei invocă cele reţinute de Curtea Constituţională cu privire la încălcarea prevederilor art. 16 din Constituţie, în sensul că „violarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă“ (Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995). De asemenea, amintesc cele reţinute de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în Hotărârea din 8 aprilie 1976, pronunţată în Cauza Gabrielle Defrenne împotriva Société anonyme belge de navigation aérienne Sabena, privind interpretarea art. 119 din Tratatul CEE (art. 141 privind Tratatul CE), în sensul că principiul remunerării egale din art. 119 este susceptibil de a fi invocat în faţa instanţelor naţionale, iar acestea au datoria de a asigura protecţia drepturilor pe care această dispoziţie le-o conferă justiţiabililor, în special în cazul discriminărilor care îşi au originea în mod direct în dispoziţii legislative sau convenţii colective de muncă, precum şi în cazul unei remunerări inegale pentru muncă egală atunci când aceasta este realizată în aceeaşi instituţie sau în acelaşi serviciu, privat sau public. 13. În critica de neconstituţionalitate formulată, autorii excepţiei susţin că sunt încălcate şi prevederile art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât funcţionarii publici din unităţile teritoriale aveau speranţa legitimă a unei remunerări nediscriminatorii, iar dreptul lor a fost încălcat fără a se menţine un just echilibru între interesul general şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale persoanei. 14. Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, aminteşte că, aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate. Astfel, dacă unor situaţii egale trebuie să le corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit, iar încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării are loc atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă. Opţiunea legiuitorului cu privire la edictarea unor norme de drept material este conformă cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie, întrucât posturile din administraţia publică centrală prezintă particularităţile lor faţă de cele din administraţia teritorială. 15. Tribunalul Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază, de asemenea, că dispoziţiile de lege criticate nu contravin principiului constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât se aplică în egală măsură tuturor celor ce se află în ipoteza normei, neputându-se reţine o pretinsă discriminare prin efectuarea unei comparaţii între funcţionarii ce ocupă funcţii publice de stat şi cei care ocupă funcţii publice teritoriale. 16. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit actelor de sesizare, îl constituie dispoziţiile anexei nr. VIII capitolul I subcapitolul A punctul II - Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale lit. a) şi b) în raport cu subcapitolul A punctul I - Salarii pentru administraţia publică centrală lit. c) şi d) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. În realitate, Curtea constată că sunt avute în vedere dispoziţiile capitolului I litera A pct. II lit. a) şi b) din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi dispoziţiile capitolului I litera A pct. I lit. c) şi d) din anexa nr. VIII la aceeaşi lege. Dispoziţiile capitolului I litera A pct. II lit. a şi b) din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează salarizarea funcţionarilor publici din unităţile teritoriale pentru funcţiile publice de conducere, respectiv funcţiile publice generale de execuţie, în timp ce dispoziţiile capitolului I litera A pct. I lit. c) şi d) din anexa nr. VIII la aceeaşi lege reglementează salarizarea funcţionarilor publici din administraţia centrală pentru funcţiile publice de conducere, respectiv funcţiile publice de execuţie. 20. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor. De asemenea, invocă încălcarea prevederilor privind proprietatea cuprinse în art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu prevederile art. 16 din Constituţie şi potrivit unor critici similare celor invocate în prezenta cauză. Prin Decizia nr. 850 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020, Decizia nr. 526 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 974 din 22 octombrie 2020, şi Decizia nr. 714 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 1 februarie 2021, Curtea a respins ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate reţinând, în esenţă, că instituirea prin prevederile de lege criticate a unor reguli diferite aplicabile diferitelor categorii de personal plătit din fonduri publice nu constituie o discriminare. Opţiunea legiuitorului pentru stabilirea unui tratament juridic diferenţiat sub aspectul salarizării între funcţionarii publici din administraţia publică centrală şi cei din unităţile teritoriale este justificată, având în vedere că atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate pot fi diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii similare. Prin urmare, existenţa unor diferenţe în ceea ce priveşte salarizarea este în mod obiectiv justificată, legiuitorul urmărind eliminarea dezechilibrelor şi a disfuncţionalităţilor existente în sistemul public de salarizare. Astfel, a arătat Curtea, prevederile art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie principiul ierarhizării sistemului de salarizare, atât pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, iar cele ale art. 6 lit. h) din legea-cadru consacră principiul sustenabilităţii financiare, în sensul stabilirii nivelului de salarizare pentru personalul bugetar, astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat. În concluzie, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate reprezintă expresia opţiunii legiuitorului în materia personalului plătit din fonduri publice, justificată în raport cu situaţia diferită a celor două categorii de personal vizate de ipotezele normelor juridice, fără a încălca principiul egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 din Constituţie. 22. Curtea constată că nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, astfel că soluţiile şi considerentele deciziilor Curţii Constituţionale mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 23. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care nu a mai fost analizată anterior de Curtea Constituţională, Curtea reţine că autorii excepţiei, care sunt funcţionari publici în cadrul unei unităţi administrativ-teritoriale, invocă încălcarea speranţei legitime de a obţine o remunerare egală cu cea a funcţionarilor publici din administraţia centrală. 24. Faţă de aceste critici, Curtea constată că, potrivit celor statuate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în aplicarea prevederilor art. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, pentru ca o „aşteptare“ să fie „legitimă“, aceasta trebuie să aibă o natură mai concretă decât o simplă speranţă şi să se bazeze pe o prevedere legală sau pe un act juridic, precum o hotărâre judecătorească, care să aibă legătură cu dreptul patrimonial în cauză (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 28 septembrie 2004, pronunţată în Cauza Kopeck\'fd împotriva Slovaciei). 25. Curtea observă însă că speranţa invocată de autorii excepţiei în prezenta cauză nu se întemeiază pe dispoziţiile de lege criticate, ci pe aşteptarea lor ca reglementarea să fi avut un conţinut diferit, care să prevadă o remunerare diferită. 26. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale, precum şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că dreptul de proprietate al angajatului în privinţa salariului vizează numai sumele certe, lichide şi exigibile, dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale neimplicând un drept la dobândirea proprietăţii. De asemenea, nu pot fi considerate un bun, în sensul Convenţiei, câştigurile viitoare, decât la momentul la care sunt percepute ori există deja o creanţă executorie (în acest sens, sunt, spre exemplu, deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.144 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 12 octombrie 2011, şi nr. 816 din 21 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, şi hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 31 mai 2011, pronunţată în Cauza Maggio şi alţii contra Italiei, şi din 26 septembrie 2020, pronunţată în Cauza King şi alţii contra Regatului Unit). 27. Prin urmare, Curtea constată că aşteptările autorilor excepţiei nu pot fi apreciate ca reprezentând o „speranţă legitimă“ în sensul art. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, acestea nefiind întemeiate pe existenţa unei dispoziţii legale, a unei hotărâri judecătoreşti ori a unui alt temei juridic, astfel că susţinerile privind încălcarea prevederilor convenţionale care consacră dreptul de proprietate sunt neîntemeiate. 28. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Teritorial APIA - Bistriţa-Năsăud pentru membrii săi Elisabeta Maria Barta, Carmen Mihăianu, Viorica Oltean, Petru Taran, Livia Vlad, Sofita Cherecheş, Maria Seica, Gabriel Horaţiu, Violeta Rusu, Valer Rusu şi Lucia Ioana Ignat în dosarele nr. 538/112/2018, nr. 557/112/2018, nr. 561/112/2018, nr. 590/112/2018, nr. 592/112/2018, nr. 543/112/2018, nr. 588/112/2018, nr. 574/112/2018, nr. 579/112/2018, nr. 578/112/2018 şi nr. 568/112/2018 ale Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, precum şi de Gheorghe Iuroaea şi alţii în Dosarul nr. 2.605/121/2018 al Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile capitolului I litera A pct. II lit. a) şi b) din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale capitolului I litera A pct. I lit. c) şi d) din anexa nr. VIII la aceeaşi lege sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 septembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
