Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185 alin. (7) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Emanuel Kadar în Dosarul nr. 72/83/2020/a1 al Tribunalului Satu-Mare - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 465D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că autorul acesteia urmăreşte completarea textului de lege criticat. Arată că autopsia se face de anumite persoane specializate şi constatările acestora se vor regăsi într-un raport ce devine raportul de expertiză, mijloc de probă în dosarul penal. Dispoziţiile criticate sunt clare şi previzibile, acestea trebuind a fi coroborate cu dispoziţiile art. 172 alin. (8) şi ale art. 173 alin. (4) din Codul de procedură penală, numai în acest mod instanţele judecătoreşti putând ajunge la aflarea adevărului. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea finală de cameră preliminară din 13 martie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 72/83/2020/a1, Tribunalul Satu-Mare - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185 alin. (7) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Emanuel Kadar în etapa procesuală a camerei preliminare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că încunoştinţarea doar a membrilor familiei victimei despre data autopsiei şi posibilitatea acordată doar acestora de a-şi desemna un expert independent parte prezintă valenţe clare de imparţialitate şi inechitate în raport cu persoana suspectului/inculpatului. Se aduce atingere dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât se permite doar familiei victimei sau părţilor civile exercitarea acestui drept, în pofida drepturilor suspectului sau inculpatului. Neacordarea aceloraşi drepturi suspectului/inculpatului contravine prevederilor referitoare la egalitatea în faţa legii, la principiul legalităţii şi la dreptul la un proces echitabil cuprinse în Legea fundamentală şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Dreptul la un proces echitabil trebuie să se regăsească pe toată durata derulării procesului penal, inclusiv în cursul urmăririi penale, ca o sumă de garanţii procedurale acordate persoanelor implicate, indiferent de calitatea avută (inculpat, persoană vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente). Principiul egalităţii armelor trebuie să asigure un just echilibru între părţi, între mijloacele de care dispune apărarea şi cele de care dispune acuzarea. Or, câtă vreme autopsia medico-legală se dispune în fază de urmărire penală de către procuror, iar singurele persoane care pot propune un expert independent sunt părţile civile în raport cu ceilalţi participanţi la procesul penal se aduce atingere principiilor fundamentale anterior invocate. 6. Tribunalul Satu-Mare - Secţia penală, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece autorul acesteia solicită, în realitate, completarea reglementării art. 185 alin. (7) din Codul de procedură penală cu posibilitatea informării de către organul de urmărire penală nu doar a membrilor de familie, ci şi a suspectului/inculpatului cu privire la posibilitatea desemnării unui expert-parte. 9. În subsidiar, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 172 alin. (1) din Codul de procedură penală, expertiza este procedeul probatoriu prin care este folosită în procesul penal opinia unui expert pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte sau împrejurări ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului. Totodată, autopsia medico-legală reprezintă procedeul probatoriu dispus de către organul judiciar şi efectuat de către medicul legist prin examinarea completă, externă şi internă, a cadavrului uman. În urma examinării, este întocmit un raport de expertiză care cuprinde constatările şi concluziile expertului şi care va conţine obligatoriu elementele prevăzute de art. 185 alin. (8) din Codul de procedură penală. Acest raport, denumit uneori şi raport necropsic, va constitui mijlocul de probă în cadrul procesului penal, răspunzând, la fel ca orice altă expertiză, numai la obiectivele stabilite de organul judiciar cu privire la situaţia de fapt. Dispoziţiile noului Cod de procedură penală stabilesc, într-o primă etapă, în cuprinsul art. 172-181, condiţiile generale în care poate fi dispusă efectuarea unei expertize, procedura de efectuare a acesteia, cuprinsul raportului de expertiză, modul de numire a expertului, drepturile şi obligaţiile acestuia, precum şi cazurile de incompatibilitate, iar, într-o a doua etapă, prin dispoziţiile art. 182-191, sunt reglementate în mod particular cele zece tipuri de expertiză, cu anumite specificităţi din perspectiva legii procesual penale şi a legii penale. Aşadar, la începutul capitolului privind expertiza se stabileşte cadrul general în materie de expertiză, urmând ca aceste dispoziţii să fie completate ulterior cu cele speciale, care particularizează fiecare expertiză în parte. În cazul desemnării unui expert-parte în situaţia dispunerii efectuării unei autopsii medico-legale, conform prevederilor art. 173 alin. (4) din Codul de procedură penală, părţile şi subiecţii procesuali principali au dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe un expert recomandat de acestea. În cazul în care expertiza este dispusă de instanţă, procurorul poate solicita ca un expert recomandat de acesta să participe la efectuarea expertizei. O dispoziţie similară se regăseşte şi în cuprinsul art. 172 alin. (8) din Codul de procedură penală, în care se menţionează că la efectuarea expertizei pot participa experţi independenţi autorizaţi, numiţi la solicitarea părţilor sau a subiecţilor procesuali principali. 10. Astfel, menţionarea în cuprinsul normei criticate a dreptului membrilor de familie de a fi încunoştinţaţi de către organul de urmărire penală cu privire la data autopsiei şi a dreptului de a desemna un expert independent autorizat care să asiste la efectuarea autopsiei nu echivalează cu o excludere de către legiuitor a aplicării prevederilor art. 172 alin. (8) şi ale art. 173 alin. (4) din Codul de procedură penală, în ipoteza efectuării autopsiei medico-legale. Aşadar, în lipsa reglementării dreptului suspectului sau inculpatului de a putea desemna un expert-parte în cuprinsul art. 185 alin. (7) din Codul de procedură penală, prevederile acestui articol se vor completa cu cele ale art. 172 alin. (8) şi ale art. 173 alin. (4) din acelaşi act normativ, care prevăd, în mod expres, acest drept. 11. Aşa fiind, instituirea în cuprinsul art. 185 alin. (7) din Codul de procedură penală a dreptului membrilor de familie ai victimei de a fi informaţi cu privire la data autopsiei şi a dreptului de a desemna un expert independent autorizat care să asiste la efectuarea autopsiei nu are rolul de a înlătura de la aplicare dreptul general conferit tuturor părţilor ori subiecţilor procesuali de a solicita desemnarea unor experţi-parte, în baza prevederilor art. 172 alin. (8) şi ale art. 173 alin. (4) din Codul de procedură penală. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 185 alin. (7) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: „Organul de urmărire penală trebuie să încunoştinţeze un membru de familie despre data autopsiei şi despre dreptul de a desemna un expert independent autorizat care să asiste la efectuarea autopsiei.“ 15. Autorul excepţiei susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la claritatea şi previzibilitatea legii, art. 11 alin. (1) referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiţie şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică, în esenţă, faptul că inculpatul nu are dreptul de a solicita ca la efectuarea autopsiei medico-legale să participe un expert independent din partea sa. Plecând de la aceste premise, Curtea observă că, prin Decizia nr. 787 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 17 martie 2017, paragrafele 18 şi 19, a reţinut că efectuarea unei expertize se dispune când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză este necesară şi opinia unui expert [art. 172 alin. (1) din Codul de procedură penală], având în vedere că procesul penal este acea activitate reglementată de lege şi desfăşurată de organele judiciare, de părţi şi de celelalte persoane care participă într-o cauză penală la înfăptuirea de către instanţele judecătoreşti a justiţiei, în scopul constatării la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni şi al pedepsirii făptuitorilor potrivit vinovăţiei lor. Expertiza reprezintă un mijloc de probă reglementat de Codul de procedură penală, fiind realizată de experţi calificaţi drept subiecţi procesuali care participă la înfăptuirea de către instanţele judecătoreşti a justiţiei în cauzele penale. În aceste condiţii, Curtea a constatat că legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili sfera persoanelor care participă la înfăptuirea justiţiei prin efectuarea de expertize, precum şi condiţiile de dobândire a calităţii de expert, condiţii care trebuie să asigure întocmirea rapoartelor de expertiză în mod imparţial şi la un standard profesional ridicat. 17. Totodată, prin Decizia nr. 171 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 12 mai 2016, paragrafele 19-21, Curtea a constatat că soluţiile legislative prevăzute la art. 172 alin. (5) şi art. 173 alin. (3) din Codul de procedură penală, potrivit cărora examinările medico-legale se efectuează în mod exclusiv în cadrul instituţiilor medico-legale, iar desemnarea unuia sau mai multor experţi, în aceste cazuri, se face doar de către aceste instituţii, sunt justificate de caracterul strict specializat al expertizelor medico-legale şi al activităţilor tehnice pe care realizarea acestora le presupune. 18. Curtea Constituţională a reţinut că activitatea medico-legală constă în efectuarea de expertize, examinări, constatări, examene de laborator şi alte lucrări medico-legale asupra persoanelor în viaţă, cadavrelor, produselor biologice şi corpurilor delicte, în vederea stabilirii adevărului în cauzele privind infracţiunile contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii persoanelor ori în alte situaţii prevăzute de lege, precum şi în efectuarea de expertize medico-legale psihiatrice şi de cercetare a filiaţiei. De altfel, tocmai acest caracter strict specializat a determinat reglementarea acestei activităţi printr-un act normativ distinct, respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 25 ianuarie 2000. 19. Totodată, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 172 alin. (5) şi ale art. 173 alin. (3) din Codul de procedură penală constituie norme speciale în domeniul expertizelor, ce reglementează, în mod distinct, cu privire la expertizele medico-legale. Acestea se completează cu prevederile generale în materia expertizelor, cuprinse la art. 172-191 din Codul de procedură penală, în privinţa aspectelor pe care dispoziţiile Codului de procedură penală şi legislaţia specială în domeniul activităţii de expertiză medico-legală nu le reglementează în mod expres. Astfel, dispoziţiile art. 173 alin. (3) din Codul de procedură penală, referitoare la numirea de către instituţia medico-legală a expertului sau a experţilor şi în cazul expertizelor medico-legale, nu exclud aplicarea în cazul acestor expertize a prevederilor art. 173 alin. (4) din Codul de procedură penală, potrivit cărora părţile şi subiecţii procesuali principali, procurorul şi instanţa de judecată au dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe un expert recomandat de acestea. 20. În acelaşi context, Curtea, prin Decizia nr. 787 din 15 decembrie 2016, precitată, paragraful 14, a reţinut că organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, când dispune efectuarea unei expertize, fixează un termen la care sunt chemate părţile, subiecţii procesuali principali, precum şi expertul, dacă acesta a fost desemnat, pentru a le aduce la cunoştinţă obiectul expertizei şi întrebările la care expertul trebuie să răspundă, întrebări cu privire la care au dreptul să facă observaţii şi să ceară modificarea sau completarea lor [art. 177 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală]. Totodată, expertul este înştiinţat cu privire la faptul că are obligaţia de a analiza obiectul expertizei, de a indica exact orice observaţie sau constatare şi de a expune o opinie imparţială cu privire la faptele sau împrejurările evaluate, în conformitate cu regulile ştiinţei şi ale expertizei profesionale [art. 177 alin. (3) din Codul de procedură penală]. De asemenea, părţile şi subiecţii procesuali principali au dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe experţi independenţi autorizaţi [art. 172 alin. (8) din Codul de procedură penală]. În situaţia în care expertiza a fost efectuată în lipsa părţilor ori a subiecţilor procesuali principali, aceştia sau avocatul lor sunt încunoştinţaţi cu privire la întocmirea raportului de expertiză şi cu privire la dreptul la studierea raportului [art. 178 alin. (5) din Codul de procedură penală]. De asemenea, raportul de expertiză va cuprinde, pe lângă menţiunile formale, prevăzute de dispoziţiile art. 178 alin. (4) din Codul de procedură penală, şi descrierea în amănunt a operaţiilor de efectuare a expertizei, obiecţiile sau explicaţiile părţilor, analiza acestor obiecţii sau explicaţii, metodele, programele şi echipamentele utilizate, iar, în final, concluziile care trebuie să fie clare şi neechivoce. Totodată, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, expertul poate fi audiat de organul de urmărire penală sau de instanţă, la cererea procurorului, a părţilor, a subiecţilor procesuali principali sau din oficiu, dacă organul judiciar apreciază că audierea este necesară pentru lămurirea constatărilor sau concluziilor expertului [art. 179 alin. (1) din Codul de procedură penală]. Când organul de urmărire penală sau instanţa constată, la cerere sau din oficiu, că expertiza nu este completă, iar această deficienţă nu poate fi suplinită prin audierea expertului, dispune efectuarea unui supliment de expertiză de către acelaşi expert, iar, când nu este posibilă desemnarea aceluiaşi expert, se dispune efectuarea unei alte expertize de către un alt expert [art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală]. Organul de urmărire penală sau instanţa dispune efectuarea unei noi expertize atunci când concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii ori între conţinutul şi concluziile raportului de expertiză există contradicţii, iar aceste deficienţe nu pot fi înlăturate prin audierea expertului [art. 181 alin. (1) din Codul de procedură penală]. 21. Prin Decizia nr. 171 din 24 martie 2016, precitată, paragrafele 23 şi 24, Curtea a reţinut că, în scopul asigurării garanţiilor procesuale, în cazul în care expertiza medico-legală se realizează asupra unui cadavru, prin autopsie medico-legală, reglementată la art. 185 din Codul de procedură penală, legiuitorul a prevăzut la art. 173 alin. (5) din Codul de procedură penală că expertul, instituţia medico-legală, institutul sau laboratorul de specialitate, la cererea expertului, poate solicita, atunci când consideră necesar, participarea specialiştilor de la alte instituţii sau avizul acestora. În mod similar, prevederile alin. (5) ale art. 185 din Codul de procedură penală prevăd că la efectuarea autopsiei medico-legale pot fi cooptaţi şi specialişti din alte domenii medicale, în vederea stabilirii cauzei decesului, la solicitarea medicului legist, cu excepţia medicului care a tratat persoana decedată. De asemenea, aplicarea normelor procesual penale referitoare la expertizele medico-legale nu exclude aplicabilitatea prevederilor art. 176, 180 şi 181 referitoare la înlocuirea expertului, la suplimentul de expertiză şi la efectuarea unei noi expertize. 22. Totodată, prin Decizia nr. 787 din 15 decembrie 2016, precitată, paragraful 20, Curtea a constatat că imparţialitatea, transparenţa şi corectitudinea expertizei sunt garantate de îndeplinirea condiţiilor cerute de normele procesual penale în vigoare în activitatea de întocmire a raportului de expertiză. Astfel, legiuitorul a reglementat o serie de incompatibilităţi referitoare la expert în cuprinsul art. 174 din Codul de procedură penală, potrivit căruia persoana aflată în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 64 din acelaşi cod nu poate fi desemnată ca expert, iar, în cazul în care a fost desemnată, hotărârea judecătorească nu se poate întemeia pe constatările şi concluziile acesteia. O persoană nu poate avea, în aceeaşi cauză, atât calitatea de expert desemnat de organul judiciar, cât şi pe aceea de expert recomandat de unul dintre subiecţii procesuali. De asemenea, în aceeaşi cauză, nu poate fi desemnată ca expert recomandat de părţi o persoană care funcţionează în cadrul aceleiaşi instituţii medico-legale sau aceluiaşi institut/laborator de specialitate cu expertul desemnat de conducerea instituţiei respective la solicitarea organului judiciar. 23. Mai mult, în vederea asigurării corectitudinii şi a imparţialităţii expertizei medico-legale, dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 996 din 10 noiembrie 2005, prevăd că „în cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege experţii medico-legali sunt obligaţi să depună, în scris, declaraţie de abţinere. În lipsa acesteia experţii medico-legali pot fi recuzaţi, potrivit legii“. Cum însă Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 nu prevede cazuri exprese de incompatibilitate ale experţilor medico-legali, Curtea a reţinut că şi în această privinţă sunt aplicabile regulile procesual penale cu caracter general, respectiv prevederile art. 174 din Codul de procedură penală (Decizia nr. 171 din 24 martie 2016, precitată, paragraful 25). 24. Nu în ultimul rând, Curtea a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (1) din Codul de procedură penală, referitor la aprecierea probelor, acestea nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. Prin urmare, instanţa are în vedere la soluţionarea cauzei penale întregul material probator administrat, inclusiv existenţa unor eventuale neconcordanţe între opiniile experţilor, expertiza medico-legală neavând un caracter absolut (Decizia nr. 171 din 24 martie 2016, precitată, paragraful 26). 25. Totodată, Curtea a reţinut că organul de urmărire penală şi instanţa de judecată nu au obligaţia de a adopta concluziile raportului de expertiză, iar valoarea probantă a expertizelor nu este prestabilită de Codul de procedură penală, aceasta fiind supusă, conform prevederilor art. 103 alin. (1) din Codul de procedură penală, liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. Aşadar, toate probele, inclusiv expertizele, trebuie raportate la ansamblul probator, acestea nefiind suficiente să asigure condamnarea unei persoane. Astfel, Curtea a reţinut că dispunerea condamnării are loc doar atunci când acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, aspect de natură a conferi procesului penal un caracter echitabil, în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Codul de procedură penală, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului. Prin urmare, Curtea a constatat că normele procesual penale precitate reprezintă garanţii ale drepturilor fundamentale consacrate de prevederile art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 din Constituţie, fiind menite să asigure atât dreptul la un proces echitabil, cât şi posibilitatea părţilor de a se apăra în cadrul procesului penal în care organele judiciare dispun efectuarea de expertize (Decizia nr. 262 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 7 septembrie 2022). 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Emanuel Kadar în Dosarul nr. 72/83/2020/a1 al Tribunalului Satu-Mare - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 185 alin. (7) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Satu-Mare - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
