Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Ecaterina Herea şi Vasile Herea în Dosarul nr. 15.746/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.369D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei. Critica raportată la art. 16 din Constituţie este neîntemeiată, deoarece, în realitate, situaţiile care, din punctul de vedere al autorilor, ar trebui tratate în mod similar sunt situaţii juridice diferite, garanţii nefiind împiedicaţi să plătească de bunăvoie în locul debitorului principal şi să stingă litigiul. Cu referire la critica raportată la art. 26 din Constituţie privind viaţa privată, prin care s-a arătat că imobilul care face obiectul ipotecii este şi locuinţă, arată că acest drept fundamental se exercită cu respectarea ordinii juridice şi că garanţii au acceptat să constituie ipotecă asupra locuinţei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Sentinţa civilă nr. 10.023 din 8 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 15.746/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Ecaterina Herea şi Vasile Herea, intervenienţi în nume propriu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate în temeiul art. 7 din Legea nr. 77/2016. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, autorii, garanţi ipotecari ai consumatorului din cadrul litigiului în care au ridicat prezenta excepţie, arată că acestea îi împiedică, atât pe ei, cât şi pe consumatorul pe care îl garantează, să stingă datoria faţă de bancă, câtă vreme nu este soluţionată contestaţia acesteia. Se consideră trataţi în mod inechitabil faţă de debitorii supuşi executării silite, care au dreptul, pe parcursul derulării acesteia, să încheie un acord cu banca în vederea stingerii datoriei. Autorii semnalează şi o contradicţie între, pe de o parte, art. 3 din Legea nr. 77/2016, care dă posibilitatea creditorului şi debitorului să ajungă la un acord, şi, pe de altă parte, art. 7 alin. (4) din aceeaşi lege. Din acest motiv, debitorii care se prevalează de mecanismul dării în plată prevăzut de Legea nr. 77/2016 sunt dezavantajaţi faţă de cei care nu îndeplinesc cerinţele acesteia şi care nu se prevalează de acest mecanism. 6. Prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 77/2016 încalcă dreptul constituţional la viaţă familială al debitorului. Astfel, ipoteza normativă a acestui articol constă în situaţia în care executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri. Autorii excepţiei menţionează că unul dintre imobilele cu care s-a garantat executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit are destinaţia de locuinţă, în care locuiesc şi 2 copii minori. Prin urmare, debitorul care se prevalează de mecanismul dării în plată nu poate să „sustragă“ de la darea în plată şi imobilul cu destinaţie de locuinţă, cu posibilitatea ca, în schimb, să încheie cu banca o convenţie în sensul acoperirii părţii din datorie ce este garantată prin ipoteca corespunzătoare. În acest fel, conchid autorii excepţiei, se ajunge la încălcarea dreptului la viaţa privată. 7. Se încalcă şi dreptul de proprietate al consumatorului, deoarece, întrucât cele trei contracte de credit au fost garantate în mod nediferenţiat cu patru imobile, banca poate să le execute silit pe toate, pentru oricare contract şi indiferent de valoarea acestuia, şi, în acest fel, să execute întregul patrimoniu al consumatorului. Măsura este, în plus, lipsită de proporţionalitate, din cauza obligaţiei de a da în plată toate imobilele, fără să se circumstanţieze situaţiile în care consumatorul doreşte să păstreze vreunul şi dispune şi de resursele financiare în acest sens. Remediul acestei situaţii îl reprezintă constatarea neconstituţionalităţii art. 4 alin. (2) din Legea nr. 77/2016, deoarece legea trebuie să îi apere nu doar pe creditori, ci şi pe debitorii care nu se pot apăra, dar pot să achite creditul şi optează pentru păstrarea unuia dintre imobilele ipotecate. O asemenea măsură se impune cu atât mai mult cu cât Legea nr. 77/2016 a fost adoptată pentru protecţia consumatorilor şi în vederea alinierii la Directiva 2014/17/UE a Parlamentului şi Consiliului, care nu permite favorizarea creditorului în dauna consumatorului. 8. Autorii mai apreciază că se încalcă şi dreptul consumatorului la predictibilitatea derulării procedurii dării în plată câtă vreme banca are posibilitatea de a opta între executarea silită a imobilelor ipotecate şi luarea lor în plată. 9. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, nu se încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 nu împiedică derularea unor negocieri între părţi, iar în lipsa acestei suspendări debitorii nu ar fi avut libertatea de a vinde bunul pentru a achita, ulterior, suma de bani în cadrul procedurii de executare silită, fără a avea nevoie de acordul băncii. De asemenea, nu sunt discriminaţi autorii excepţiei faţă de persoanele executate silit. 10. Dreptul la viaţa privată garantat de art. 26 din Constituţie nu este încălcat, deoarece Legea nr. 77/2016 vizează efectele unei modalităţi de stingere a creanţei instituţiei creditoare împotriva consumatorului debitor, şi nu substanţa acestui drept, măsura fiind proporţională cu scopul urmărit. În plus, mecanismul dării în plată este justificat de interesul general al restabilirii echilibrului dintre consumatori şi instituţiile de credit, fiind aplicat în mod proporţional şi nediscriminatoriu. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit dispozitivului actului de sesizare a Curţii, îl reprezintă dispoziţiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, care, la data sesizării Curţii, aveau următorul conţinut: „Până la soluţionarea definitivă a contestaţiei formulate de creditor se menţine suspendarea oricărei plăţi către acesta, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.“. Acest text a fost modificat prin Legea nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 13 mai 2020, având, în prezent următorul conţinut: „Până la soluţionarea definitivă a contestaţiei formulate de creditor se menţine suspendarea oricărei plăţi către acesta, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului. De la data comunicării notificării de dare în plată, executările silite aflate în derulare, inclusiv popririle, se suspendă automat“. Ţinând seama că, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sunt supuse controlului de constituţionalitate şi dispoziţiile din legi ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea este legal sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 în forma anterioară modificării. 15. Cu toate acestea, din conţinutul motivării rezultă că autorii excepţiei critică şi prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 77/2016, potrivit cărora „În situaţia în care executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului“, astfel încât, în condiţiile în care instanţa judecătorească nu a examinat admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate şi a acestui articol, Curtea este învestită cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) şi ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, cu circumstanţierile anterior precizate (pentru situaţii în care Curtea a circumscris în mod similar obiectul controlului de constituţionalitate a se vedea, exemplificativ, deciziile nr. 527 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 8 noiembrie 2005, nr. 350 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 22 noiembrie 2013, sau nr. 680 din 6 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 13 mai 2019). 16. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 4 alin. (2) referitor la egalitatea între cetăţeni, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 26 alin. (1) privind dreptul la viaţa privată. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că litigiul în care a fost ridicată excepţia are ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate în baza art. 7 al Legii nr. 77/2016, potrivit căruia creditorul poate contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată. În cauză, procedura de dare în plată vizează trei contracte de credite acordate în 19 august 2014, garantate cu patru imobile, şi a fost iniţiată de către debitoarea principală. Doi dintre garanţii ipotecari ai debitoarei principale au intervenit în proces, solicitând, potrivit celor reţinute de către instanţa de judecată, readaptarea contractelor, respectiv ca fiecare contract să fie grevat de imobilul cu o valoare apropiată de cea a creditului, astfel încât ratele să fie mai reduse. Ulterior admiterii în principiu a cererii de intervenţie voluntară, aceştia au ridicat excepţia de neconstituţionalitate. Prin sentinţa de sesizare a Curţii Constituţionale, instanţa judecătorească a soluţionat şi litigiul, în sensul admiterii contestaţiei creditoarei şi al respingerii cererii de intervenţie voluntară principale a autorilor excepţiei. În motivarea acestei soluţii, instanţa judecătorească a reţinut că nu au fost respectate prevederile art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 77/2016, care stabileşte ca suma împrumutată, la momentul acordării, să nu depăşească echivalentul în lei a 250.000 euro, precum şi faptul că nu a existat acordul tuturor garanţilor ipotecari cu privire la darea în plată. Cu alte cuvinte, notificarea transmisă de către debitoarea principală creditoarei nu respectă toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 4 din Legea nr. 77/2016. 18. Curtea Constituţională a mai soluţionat excepţii de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr. 77/2016 şi care au fost ridicate în faţa instanţei de judecată în împrejurări care sunt în mod relevant similare celor în care a fost invocată şi prezenta excepţie. Astfel, în Decizia nr. 282 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 21 septembrie 2018, paragrafele 20 şi 21, Curtea a reţinut că, în condiţiile în care valoarea creditului acordat de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, în speţă instituţia financiar-bancară, este de 1.850.000 euro, instanţa de judecată a constatat că aceasta depăşeşte suma de 250.000 euro fixată de legiuitor ca maximă pentru darea în plată, iar debitorul nu se încadrează în noţiunea de consumator, definită potrivit Legii nr. 296/2004 privind Codul consumului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 24 martie 2008. În mod similar, în litigiul în care a fost ridicată prezenta excepţie, instanţa judecătorească a statuat că unul dintre cele trei credite acordate, în valoare de 547.532,05 euro, depăşeşte plafonul legal, precum şi că, în aceste condiţii, nici notificările care au vizat celelalte două contracte de credit nu respectă condiţiile de admisibilitate legale, deoarece, dacă s-ar admite soluţia opusă, cel mai oneros dintre credite ar fi lăsat fără garanţii, situaţie care nu poate fi însă acceptată. 19. Pe baza constatărilor evocate, Curtea Constituţională a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate care, în cauza respectivă, a vizat prevederile art. 1 alin. (3), ale art. 3, 4, 6-8 şi 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi legea în ansamblul său. Curtea şi-a întemeiat soluţia pe dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, reţinând că legătura cu soluţionarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ. Mai mult decât atât, printr-o decizie ulterioară, respectiv Decizia nr. 36 din 17 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 19 iunie 2019, paragrafele 39-41, Curtea, raportându-se şi la Decizia nr. 282 din 26 aprilie 2018, a statuat că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti a quo în condiţiile în care notificarea formulată de debitori nu respectă condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 77/2016. Or, a conchis Curtea, dacă o excepţie de neconstituţionalitate este ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă, este de asemenea inadmisibilă, în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. 20. În sfârşit, ţinând seama de situaţia particulară a debitorului principal şi a garanţilor săi, care a generat respingerea, ca inadmisibilă, atât a acţiunii cu care au învestit instanţa de judecată, cât şi a prezentei excepţii de neconstituţionalitate, Curtea reaminteşte că, într-o atare situaţie, acei debitori care au împrumutat sume al căror cuantum, la momentul acordării, depăşeşte echivalentul în lei a 250.000 euro se pot prevala de remediile judiciare instituite de dreptul comun, respectiv prevederile art. 969 şi 970 din Codul civil din 1864 ori, după caz, cele ale art. 1.271 din actualul Cod civil (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 20 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 13 aprilie 2018, paragraful 14). 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) şi ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Ecaterina Herea şi Vasile Herea în Dosarul nr. 15.746/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 septembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
