Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 383 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cătălin Tiberiu Mercheş în Dosarul nr. 4.254/314/2017 al Judecătoriei Suceava. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 206D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 383 alin. (4) din Codul de procedură penală. Arată că autorul excepţiei formulează critici de neconstituţionalitate referitoare la valoarea probei administrate în urmărire penală şi la înlăturarea, ca inutilă, a acestei probe. Susţine că autorul excepţiei confundă declaraţia dată de persoana vătămată cu plângerea formulată de către aceasta, ca act de sesizare a instanţei. În continuare, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 383 alin. (3) din Codul de procedură penală. Arată că proba nu mai este utilă cauzei atunci când împrejurarea a fost dovedită prin alte probe. Constatarea inutilităţii administrării probei poate fi solicitată doar de către procuror, persoana vătămată, părţi sau instanţă, din oficiu, şi trebuie dovedită, indiferent de cel care solicită constatarea acestui fapt, iar instanţa trebuie să motiveze admiterea acestei cereri. Arată că instanţa în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate a constatat că sunt îndeplinite condiţiile privind imposibilitatea obiectivă a audierii, motiv pentru care a dispus nemijlocit şi cu convingere, în aflarea adevărului, ca proba să nu mai fie administrată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 17 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 4.254/314/2017, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 383 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cătălin Tiberiu Mercheş cu ocazia soluţionării unei cauze penale. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că, deşi persoana vătămată a fost prezentă la două termene de judecată, aceasta nu a putut fi audiată. Ulterior, instanţa judecătorească a constatat că, deşi persoana vătămată „are cunoştinţă de proces, i s-a pus în vedere să se prezinte la judecată, având în vedere că cercetarea judecătorească a suferit amânări din cauza lipsei acesteia, (...) că aceasta se sustrage cu rea-credinţă, nu se prezintă la judecată pentru a fi audiată“, motiv pentru care a dispus amendarea acesteia. Arată că la următorul termen de judecată, întrucât persoana vătămată nu s-a prezentat pentru a fi audiată, s-a dispus renunţarea la administrarea acestei probe, constatându-se imposibilitatea aducerii acesteia în faţa instanţei. Invocă Decizia nr. 836 din 8 decembrie 2015. Autorul excepţiei apreciază că, raportat la aceste împrejurări, renunţarea la audierea persoanei vătămate în cursul cercetării judecătoreşti, în condiţiile în care instanţa constată că audierea este posibilă, însă din cauza conduitei procesuale a persoanei vătămate nu poate fi adusă spre a fi ascultată, încalcă dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil. Forma în vigoare a textului criticat este neclară, interpretabilă, legiuitorul neindicând care sunt împrejurările în care o probă devine imposibil de administrat. Atitudinea culpabilă a persoanei vătămate care nu răspunde chemărilor instanţei de judecată nu poate echivala cu „imposibilitatea de administrare a unei probe“ şi nu poate să se răsfrângă asupra situaţiei juridice a inculpatului. 6. Judecătoria Suceava consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că legiuitorul face referire la „imposibilitatea de administrare“, lăsând la aprecierea instanţei să determine, în funcţie de particularităţile cauzei, dacă temeiul constatat este suficient pentru a se aprecia că a intervenit o imposibilitate obiectivă de administrare. Având în vedere ipotezele multiple de imposibilitate a administrării probei care se pot imagina în cursul procesului, o limitare a acestora prin lege nu şi-ar găsi utilitatea. Chiar în condiţiile unei mai largi aplicabilităţi a dispoziţiilor menţionate, instanţa judecătorească consideră că nu este încălcată nevoia de claritate şi predictibilitate a normei, având în vedere că această imposibilitate de administrare trebuie raportată de fiecare dată, evident, la posibilităţile date de căile procesuale în administrarea probei. Astfel, se poate aprecia că administrarea probei nu mai este posibilă, în mod obiectiv, în situaţia în care s-au făcut toate demersurile judiciare, cu mijloacele procesuale care sunt puse la dispoziţia organelor judiciare, pentru administrarea acesteia. În condiţiile în care au fost depuse toate diligenţele pentru ca proba să fie administrată în mod nemijlocit, iar administrarea nu este posibilă (inclusiv din motive care ţin de conduita procesuală a persoanei care urmează a fi audiată, care se poate sustrage de la judecată), nu se poate vorbi despre o încălcare a dreptului la apărare şi la un proces echitabil. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 383 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: "(3) Dacă în cursul cercetării judecătoreşti administrarea unei probe anterior admise apare ca inutilă sau nu mai este posibilă, instanţa, după ce ascultă procurorul, persoana vătămată şi părţile, poate dispune ca acea probă să nu mai fie administrată.(4) Dacă imposibilitatea de administrare se referă la o probă administrată în faza de urmărire penală şi încuviinţată de instanţă, aceasta este pusă în discuţia părţilor, a persoanei vătămate şi a procurorului şi se ţine seama de ea la judecarea cauzei." 11. Autorul excepţiei susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil. Totodată, invocă prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci face diverse aprecieri referitoare la interpretarea şi aplicarea de către instanţa judecătorească a dispoziţiilor art. 383 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală. Astfel, în esenţă, autorul excepţiei arată că, „deşi persoana vătămată a fost prezentă la două termene de judecată, aceasta nu a putut fi audiată. Ulterior, instanţa judecătorească a constatat că, deşi persoana vătămată are cunoştinţă de proces, i s-a pus în vedere să se prezinte la judecată, având în vedere că cercetarea judecătorească a suferit amânări din cauza lipsei acesteia, aceasta se sustrage cu rea-credinţă, nu se prezintă la judecată pentru a fi audiată, motiv pentru care a dispus amendarea acesteia. Arată că la următorul termen de judecată, întrucât persoana vătămată nu s-a prezentat pentru a fi audiată, s-a dispus renunţarea la administrarea acestei probe constatându-se imposibilitatea aducerii acesteia în faţa instanţei“. 13. Având în vedere cele susţinute în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia este nemulţumit, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor criticate. Curtea a reţinut că modul de aplicare a dispoziţiilor criticate şi soluţia pronunţată în cauză, elemente care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii acestuia, nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate şi, prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului. A răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. 14. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 383 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cătălin Tiberiu Mercheş în Dosarul nr. 4.254/314/2017 al Judecătoriei Suceava. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Suceava şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
