Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 58 din 28 septembrie 2020 referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 198 şi 200 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 58 din 28 septembrie 2020 referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 198 şi 200 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1254 din 18 decembrie 2020

Comenteaza legea

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT
Dosar nr. 1.519/1/2020


┌─────────────┬────────────────────────┐
│             │- vicepreşedintele      │
│Gabriela     │Înaltei Curţi de Casaţie│
│Elena Bogasiu│şi Justiţie -           │
│             │preşedintele completului│
├─────────────┼────────────────────────┤
│Laura-Mihaela│- preşedintele Secţiei I│
│Ivanovici    │civile                  │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Marian Budă  │- preşedintele Secţiei a│
│             │II-a civile             │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Denisa       │- preşedintele Secţiei  │
│Angelica     │de contencios           │
│Stănişor     │administrativ şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Alina Iuliana│- judecător la Secţia I │
│Ţuca         │civilă                  │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Mihaela      │- judecător la Secţia I │
│Tăbârcă      │civilă                  │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Mioara       │- judecător la Secţia I │
│Iolanda Grecu│civilă                  │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Lavinia      │- judecător la Secţia I │
│Curelea      │civilă                  │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Georgeta     │- judecător la Secţia I │
│Stegaru      │civilă                  │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Valentina    │- judecător la Secţia a │
│Vrabie       │II-a civilă             │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Ruxandra     │- judecător la Secţia a │
│Monica Duţă  │II-a civilă             │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Mărioara     │- judecător la Secţia a │
│Isailă       │II-a civilă             │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Rodica Dorin │- judecător la Secţia a │
│             │II-a civilă             │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Petronela    │- judecător la Secţia a │
│Iulia Niţu   │II-a civilă             │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Gabriel      │- judecător la Secţia de│
│Viziru       │contencios administrativ│
│             │şi fiscal               │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Adriana      │- judecător la Secţia de│
│Florina      │contencios administrativ│
│Secreţeanu   │şi fiscal               │
├─────────────┼────────────────────────┤
│             │- judecător la Secţia de│
│Adela Vintilă│contencios administrativ│
│             │şi fiscal               │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Mădălina     │- judecător la Secţia de│
│Elena Grecu  │contencios administrativ│
│             │şi fiscal               │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Decebal      │- judecător la Secţia de│
│Constantin   │contencios administrativ│
│Vlad         │şi fiscal               │
└─────────────┴────────────────────────┘

    1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 1.519/1/2020, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 37 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat (Regulamentul).
    2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    3. La şedinţa de judecată participă domnul magistrat-asistent Cristian Balacciu, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Regulament.
    4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 2.069/89/2019, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
    5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că: la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, fiind comunicat părţilor, conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părţile nu au depus puncte de vedere la raport.
    6. Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
    I. Titularul şi obiectul sesizării
    7. Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 9 iunie 2020, în Dosarul nr. 2.069/89/2019, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 198 şi art. 200 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la art. 35 din Codul de procedură civilă, acţiunea angajatorului în constatarea nelegalităţii grevei, în speţă a grevei de avertisment, este inadmisibilă atunci când a fost introdusă după momentul încetării grevei?

    II. Dispoziţiile legale ce formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile
    8. Constituţia României
    "ART. 43
    (1) Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.
    (2) Legea stabileşte condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate."

    9. Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul muncii)
    "ART. 233
    Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.
    ART. 234
    (1) Greva reprezintă încetarea voluntară şi colectivă a lucrului de către salariaţi.
    (2) Participarea salariaţilor la grevă este liberă. Niciun salariat nu poate fi constrâns să participe sau să nu participe la o grevă.
    (3) Limitarea sau interzicerea dreptului la grevă poate interveni numai în cazurile şi pentru categoriile de salariaţi prevăzute expres de lege.
    ART. 235
    Participarea la grevă, precum şi organizarea acesteia cu respectarea legii nu reprezintă o încălcare a obligaţiilor salariaţilor şi nu pot avea drept consecinţă sancţionarea disciplinară a salariaţilor grevişti sau a organizatorilor grevei.
    ART. 236
    Modul de exercitare a dreptului de grevă, organizarea, declanşarea şi desfăşurarea grevei, procedurile prealabile declanşării grevei, suspendarea şi încetarea grevei, precum şi orice alte aspecte legate de grevă se reglementează prin lege specială."

    10. Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 62/2011)
    "ART. 181
    Prin grevă se înţelege orice formă de încetare colectivă şi voluntară a lucrului într-o unitate.
    (...)
    ART. 183
    (1) Hotărârea de a declara greva se ia de către organizaţiile sindicale reprezentative participante la conflictul colectiv de muncă, cu acordul scris a cel puţin jumătate din numărul membrilor sindicatelor respective.
    (2) Pentru angajaţii unităţilor în care nu sunt organizate sindicate reprezentative, hotărârea de declarare a grevei se ia de către reprezentanţii angajaţilor, cu acordul scris a cel puţin unei pătrimi din numărul angajaţilor unităţii sau, după caz, ai subunităţii ori compartimentului.
    (3) Hotărârea de a declara greva, cu dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1), se comunică în scris angajatorului, în termenul prevăzut la art. 182.
    ART. 184
    Grevele pot fi de avertisment, de solidaritate şi propriu-zise.
    ART. 185
    Greva de avertisment nu poate avea o durată mai mare de două ore, dacă se face cu încetarea lucrului, şi trebuie, în toate cazurile, să preceadă cu cel puţin două zile lucrătoare greva propriu-zisă.
    (...)
    ART. 193
    (1) Organizatorii grevei au obligaţia ca pe durata acesteia să protejeze bunurile unităţii şi, împreună cu conducerea unităţii, să asigure funcţionarea continuă a utilajelor şi a instalaţiilor a căror oprire ar putea constitui un pericol pentru viaţa sau pentru sănătatea oamenilor.
    (2) Pentru pagubele materiale provocate de către participanţii la grevă, angajatorul se poate adresa instanţei competente pentru despăgubiri.
    ART. 194
    (1) Pe durata grevei conducerea unităţii nu poate fi împiedicată să îşi desfăşoare activitatea de către angajaţii aflaţi în grevă sau de organizatorii acesteia.
    (2) Conducerea unităţii nu poate încadra alţi angajaţi care să îi înlocuiască pe cei aflaţi în grevă.
    ART. 195
    (1) Pe toată durata participării la grevă contractul individual de muncă sau raportul de serviciu, după caz, al angajatului se suspendă de drept. Pe perioada suspendării se menţin doar drepturile de asigurări de sănătate.
    (2) În orice moment al grevei oricare parte poate solicita participarea unui reprezentant al inspectoratului teritorial de muncă pentru constatarea eventualelor contravenţii.
    ART. 196
    (1) Participarea la grevă sau organizarea acesteia, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, nu reprezintă o încălcare a obligaţiilor de serviciu ale angajaţilor şi nu atrage posibilitatea sancţionării în niciun fel a acestora.
    (2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică dacă greva este declarată ilegală, potrivit art. 200 alin. (1) lit. b).
    ART. 197
    (1) În timpul grevei organizatorii acesteia continuă negocierile cu conducerea unităţii, în vederea soluţionării revendicărilor care formează obiectul conflictului colectiv de muncă.
    (2) În cazul în care organizatorii grevei şi conducerea unităţii ajung la un acord, conflictul colectiv de muncă este închis şi greva încetează.
    (3) Pe perioada negocierilor, organizatorii grevei pot conveni cu angajatorul suspendarea temporară a grevei. Dacă negocierile eşuează, greva va fi reluată, fără a mai fi necesară parcurgerea etapelor procedurale preliminare prevăzute de lege.
    (4) Exceptând situaţia prevăzută la alin. (3), organizatorii grevei nu pot amâna declanşarea grevei la o altă dată decât cea anunţată sau să o suspende pe o anumită perioadă decât reluând toată procedura de declanşare a conflictelor colective de muncă.
    (5) Refuzul organizatorilor grevei de a îndeplini obligaţia prevăzută la alin. (1) atrage răspunderea juridică a acestora pentru pagubele cauzate unităţii.
    ART. 198
    Dacă angajatorul apreciază că greva a fost declarată sau se derulează cu nerespectarea legii, acesta se va putea adresa tribunalului în a cărui circumscripţie se află unitatea în care s-a declarat greva cu o cerere prin care se solicită instanţei încetarea grevei.
    ART. 199
    Tribunalul fixează termen pentru soluţionarea cererii de încetare a grevei, care nu poate fi mai mare de două zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia, şi dispune citarea părţilor.
    ART. 200
    (1) Tribunalul examinează cererea prin care se solicită încetarea grevei şi pronunţă de urgenţă o hotărâre prin care, după caz:
    a) respinge cererea angajatorului;
    b) admite cererea angajatorului şi dispune încetarea grevei ca fiind ilegală.
    (2) Hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse numai apelului."

    11. Codul de procedură civilă
    "ART. 35
    Cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege."

    III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept
    12. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la data de 14 octombrie 2019 cu nr. 2.069/89/2019, reclamanta A S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Sindicatul B, constatarea caracterului nelegal al grevei de avertisment din 11 octombrie 2019 şi obligarea pârâtului la plata sumei de 2.336 lei pentru repararea prejudiciului cauzat prin organizarea grevei.
    13. În motivare, reclamanta a susţinut că salariaţii săi şi-au încetat activitatea la data de 11 octombrie 2019, ora 6,00. La data declarării grevei de avertisment, reprezentanţii celor două părţi se aflau în procedura de negociere a contractului colectiv de muncă.
    14. A mai arătat că motivul declanşării grevei de avertisment se circumscrie cazului reglementat de art. 161 lit. b) din Legea nr. 62/2011, învederând că revendicările salariaţilor săi au fost analizate în cadrul şedinţelor comune desfăşurate la datele de 23 august 2018 şi 17 septembrie 2019, când reprezentanţilor sindicatului le-au fost prezentate impedimentele de ordin legal care făceau imposibilă îndeplinirea cerinţelor respective.
    15. Pentru asigurarea serviciului public de transport la nivelul unei treimi din personalul angajat, a cerut predarea unei liste a salariaţilor care şi-au manifestat voinţa de a declanşa greva, dar pârâtul a refuzat să prezinte lista respectivă şi să asigure o treime din personalul conducătorilor auto şi cel auxiliar pentru desfăşurarea serviciului de transport public, încălcând astfel dispoziţiile art. 205 din Legea nr. 62/2011.
    16. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 198 din Legea nr. 62/2011.
    17. Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că a înştiinţat-o în scris pe reclamantă cu privire la revendicările angajaţilor şi a informat inspectoratul teritorial de muncă de două ori cu privire la acestea, fără a se ajunge la o înţelegere.
    18. În acest context, a susţinut că greva de avertisment a fost declanşată cu respectarea dispoziţiilor art. 161 din Legea nr. 62/2011, reclamanta fiind înştiinţată prin Adresa din 10 octombrie 2019, la care a fost anexat tabelul nominal cu revendicările salariaţilor.
    19. Prin Sentinţa civilă nr. 1.119/2019 din 31 octombrie 2019, Tribunalul Vaslui - Secţia civilă a respins acţiunea ca neîntemeiată.
    20. Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din corespondenţa purtată între părţile în litigiu rezultă că reclamanta a fost informată cu privire la existenţa unui conflict de muncă pentru care s-a solicitat concilierea şi cu privire la hotărârea sindicatului pârât de declanşare a grevei, fiind anexat şi tabelul nominal al salariaţilor participanţi la greva de avertisment din 11 octombrie 2019.
    21. A mai apreciat că reclamanta avea dreptul de a solicita constatarea nelegalităţii grevei de la momentul luării la cunoştinţă despre hotărârea de declanşare a grevei şi până la momentul încetării acesteia. Or, la data înregistrării acţiunii pe rolul tribunalului, greva încetase deja.
    22. Totodată, a reţinut că angajatorul poate pretinde despăgubiri de la organizatorii sau participanţii la greva ilegală numai în situaţia prevăzută de art. 201 alin. (2) din Legea nr. 62/2011.
    23. Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel.
    24. În motivarea căii de atac, apelanta a susţinut că tribunalul a apreciat în mod greşit că, fiind învestit cu o acţiune în constatarea caracterului nelegal al grevei de avertisment, nu poate pronunţa decât o soluţie întemeiată pe dispoziţiile art. 198 din Legea nr. 62/2011.
    25. A mai arătat că nu a cerut încetarea grevei de avertisment, întrucât aceasta a încetat prin efectul legii, durata sa neputând depăşi două ore, ci să se constate că greva respectivă a fost organizată şi s-a desfăşurat cu încălcarea legii.
    26. Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susţinând că apelanta avea dreptul de a solicita constatarea nelegalităţii grevei de avertisment de la momentul luării la cunoştinţă despre hotărârea de declanşare a grevei şi până la momentul încetării acesteia.
    27. Totodată, a arătat că angajatorul putea pretinde despăgubiri de la organizatorii sau participanţii la greva ilegală numai în situaţia prevăzută de art. 201 alin. (2) din Legea nr. 62/2011. Or, la data înregistrării acţiunii pe rolul tribunalului, greva încetase deja.

    IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii
    28. Asupra admisibilităţii sesizării, instanţa de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.
    29. În acest sens a arătat că de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării depinde soluţionarea apelului declarat în cauză.
    30. Chestiunea de drept enunţată este nouă, deoarece Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre asupra acestei chestiuni.
    31. Deşi aplicarea îndelungată a Legii nr. 62/2011 ar conduce aparent la excluderea necesităţii interpretării unui text din cuprinsul acestui act normativ, totuşi condiţia noutăţii este îndeplinită, fiind evocate în acest sens statuările Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu privire la această condiţie de admisibilitate a sesizării (Decizia nr. 3 din 19 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 3 aprilie 2015, şi Decizia nr. 14 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 1 octombrie 2015).
    32. Instanţa de trimitere a apreciat că se impun unificarea aplicării unor instituţii fundamentale din materia conflictelor colective de muncă, precum şi preîntâmpinarea consacrării unei orientări care, deşi majoritară, interferează în mod vădit cu dreptul de acces la justiţie.
    33. S-a reţinut că este îndeplinită şi condiţia dificultăţii chestiunii de drept, având în vedere că sesizarea vizează statuarea asupra condiţiilor de exerciţiu ale unei acţiuni specifice conflictelor colective de muncă, dezlegarea chestiunii de drept fiind de o importanţă deosebită, prin consecinţele pe care le-ar putea genera în raporturile dintre partenerii sociali.
    34. Chestiunea de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, verificate la data sesizării.

    V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
    35. Apelanta a susţinut că legea recunoaşte angajatorului dreptul de a se adresa instanţei de judecată ori de câte ori apreciază că greva salariaţilor a fost declarată sau se derulează cu nerespectarea legii. Condiţiile în care salariaţii pot declanşa forma protestului prin încetarea voluntară a lucrului (greva), precum şi condiţiile în care această formă de protest se poate desfăşura sunt reglementate prin lege. Neîndeplinirea condiţiilor respective determină caracterul nelegal al grevei.
    36. Deşi art. 198-200 din Legea nr. 62/2011 reglementează procedura de soluţionare a unui tip de acţiune cu obiect specific, respectiv încetarea grevei, această procedură nu exclude formularea unei acţiuni în temeiul normelor generale aplicabile în litigiile de muncă, dacă acţiunea nu are ca obiect încetarea grevei, ci un alt obiect în legătură cu respectarea prevederilor legale privind declararea şi desfăşurarea grevei.
    37. Pentru a fi angajată răspunderea patrimonială a salariaţilor, instanţa de judecată trebuie să constate ca acţiunea acestora a fost declanşată ori s-a derulat cu încălcarea legii.
    38. A mai arătat că este greşită indicarea dispoziţiilor art. 198-200 din Legea nr. 62/2011, în condiţiile în care nu se poate formula o cerere de încetare a grevei (greva de avertisment încetând prin efectul legii), iar obiectul acţiunii este diferit.
    39. Într-o astfel de situaţie, potrivit art. 22 alin. (4) din Codul de procedură civilă, temeiul juridic poate fi pus în discuţie de instanţa de judecată care, în exercitarea rolului său activ, este îndreptăţită şi chiar obligată să dea calificarea juridică corectă actelor şi faptelor deduse judecăţii.
    40. Întrucât acţiunea în constatarea nelegalităţii grevei este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 62/2011, fără a se face distincţie între greva de avertisment şi greva generală, se impune sesizarea instanţei supreme în vederea dezlegării chestiunii de drept anterior evocate.
    41. Totodată, apelanta a apreciat că este necesară identificarea procedurii aplicabile grevei de avertisment, întrucât această formă de grevă presupune încetarea activităţii, fiind o etapă premergătoare şi obligatorie pentru declanşarea grevei generale.
    42. Intimatul nu a prezentat un punct de vedere cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

    VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
    43. Instanţa de trimitere a apreciat că nici în legislaţia anterioară, nici în Legea nr. 62/2011 nu este reglementată in terminis acţiunea în constatarea nelegalităţii grevei, calificarea acestei acţiuni a angajatorului fiind realizată pe cale jurisprudenţială. Astfel, art. 200 din Legea nr. 62/2011 prevede doar soluţia ce poate fi pronunţată de instanţa de judecată în cazul admiterii cererii angajatorului, respectiv încetarea grevei, cauza acestei încetări fiind caracterul nelegal al grevei.
    44. În încheierea de sesizare s-a reţinut că, în cadrul întâlnirii de practică neunitară din 18-19 aprilie 2019, de la ClujNapoca, s-a decis, în opinie majoritară, că nu mai este posibilă constatarea caracterului nelegal al grevei ulterior încetării acesteia, protecţia drepturilor angajatorului putând fi asigurată jurisdicţional prin alte mijloace. În acest sens s-a stabilit că inadmisibilitatea acţiunii în constatarea nelegalităţii grevei derivă din faptul că partea are deschisă calea acţiunii în realizare, în cadrul căreia nelegalitatea grevei poate fi constatată pe cale incidentală.
    45. Completul de judecată care a formulat sesizarea a arătat că această teză nu îşi găseşte suportul legal în prevederile art. 35 din Codul de procedură civilă şi nici în cele ale art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau ale art. 40 şi 43 din Constituţie.
    46. Din analiza art. 35 din Codul de procedură civilă rezultă că inadmisibilitatea, ca sancţiune procesuală, intervine doar dacă partea interesată are la dispoziţie o acţiune în realizare pentru protecţia aceluiaşi drept, nu şi în situaţia în care respectiva parte are la dispoziţie o acţiune în realizare care antamează doar, pe cale incidentală, dreptul a cărui constatare se solicită.
    47. În acest context, a apreciat că art. 200 din Legea nr. 62/2011, aplicabil indiferent de forma grevei, reglementează acţiunea în realizare prin care angajatorul urmăreşte valorificarea dreptului său de a obţine încetarea grevei nelegale.
    48. Norma anterior evocată reglementează ipoteza conform căreia interesul angajatorului constă în realizarea dreptului său, în sensul reluării activităţii şi obţinerii unui titlu executoriu care să consfinţească caracterul nelegal al grevei, hotărârea judecătorească cuprinzând dispoziţia executorie de încetare a grevei.
    49. Un argument de text, în sensul acestei calificări a acţiunii reglementate de art. 200 din Legea nr. 62/2011, este reprezentat de art. 196 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, care prevede că dispoziţiile primului alineat nu se aplică dacă greva este declarată ilegală, în temeiul art. 200 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ.
    50. În măsura în care condiţiile de exerciţiu ale acţiunii în realizare nu mai sunt întrunite, greva fiind deja finalizată la momentul sesizării instanţei, în aplicarea art. 35 din Codul de procedură civilă, devine admisibilă acţiunea în constatare.
    51. În baza clasificării dihotomice la care face trimitere art. 35 din Codul de procedură civilă, acţiunea în încetarea grevei este una în realizare, iar acţiunea în constatarea nelegalităţii grevei este una în constatare negatorie, prin care se solicită instanţei să statueze că salariaţii nu au exercitat dreptul la grevă în limitele şi condiţiile legii.
    52. Or, tocmai această calificare procesuală relevă că trebuie să se distingă între dreptul protejat prin dispoziţiile art. 198 şi 200 din Legea nr. 62/2011 şi acţiunea în despăgubiri a angajatorului sau contestaţia salariatului împotriva sancţiunii disciplinare aplicate de angajator.
    53. Chiar dacă aceste acţiuni sunt grefate sau antamează caracterul nelegal ori legal al grevei, prin acţiunea în constatare formulată de angajator este dedusă judecăţii examinarea condiţiilor de exercitare a dreptului la grevă.
    54. Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că: interdicţia legală a acţiunii de protest (...) constituie o ingerinţă în drepturile reclamantului protejate de această dispoziţie. Pentru a fi compatibilă cu paragraful 2 al articolului 11, o astfel de ingerinţă trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim şi să fie necesară într-o societate democratică.
    55. Prin urmare, completul de judecată al instanţei de sesizare a conchis că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 198 şi 200 din Legea nr. 62/2011, cu referire la art. 35 din Codul de procedură civilă, este admisibilă acţiunea în constatarea nelegalităţii grevei, în speţă a grevei de avertisment, introdusă după încetarea grevei.

    VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie
    56. Curţile de apel Alba Iulia, Bacău, Braşov, Cluj, Constanţa, Iaşi, Piteşti, Ploieşti, Suceava, Târgu Mureş şi Timişoara au comunicat că nu au identificat practică judiciară relevantă cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.
    57. Curţile de apel Bucureşti, Craiova, Galaţi şi Oradea au comunicat că au identificat practică judiciară relevantă cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.
    58. Curţile de apel Bucureşti, Braşov, Cluj, Craiova şi Iaşi au comunicat punctele de vedere ale judecătorilor, din care au rezultat două opinii cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.
    59. Într-o primă opinie s-a apreciat că acţiunea în constatarea caracterului nelegal al grevei nu poate fi introdusă după momentul încetării grevei, o astfel de acţiune fiind inadmisibilă (Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia I civilă - în opinie majoritară, Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă, Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă şi Curtea de Apel Braşov).
    60. Într-o a doua opinie s-a apreciat că acţiunea în constatarea caracterului nelegal al grevei poate fi introdusă şi după momentul încetării grevei, o astfel de acţiune fiind admisibilă (Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalul Ialomiţa, Tribunalul Ilfov, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă, Tribunalul Bihor, Tribunalul Satu Mare şi Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale).
    61. În sensul primei opinii au fost identificate următoarele hotărâri judecătoreşti definitive/irevocabile:
    - Sentinţa civilă nr. 1.025F din 27 noiembrie 2007 (irevocabilă prin nerecurare), pronunţată în Dosarul nr. 3.633/98/2007, prin care Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă a respins acţiunea ca rămasă fără obiect, apreciind că o cerere de încetare a grevei se poate face cât timp greva se află în desfăşurare;
    – Decizia civilă nr. 367/2019 din 6 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.456/113/2018, prin care Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinţei de respingere ca inadmisibilă a acţiunii, reţinând că art. 198 din Legea nr. 62/2011 vizează încetarea unei greve declarate sau care se derulează cu nerespectarea legii.

    62. În sensul celei de-a doua opinii au fost identificate următoarele hotărâri judecătoreşti definitive:
    - Decizia civilă nr. 394/A/2019 din 4 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 310/83/2019, prin care Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a apreciat că excepţia lipsei de interes a apelului este nefondată, întrucât, chiar dacă greva de avertisment s-a consumat, declararea ilegală a acesteia ar putea atrage răspunderea civilă delictuală a salariaţilor, în ipoteza în care greva ar fi produs un prejudiciu angajatorului;
    – Decizia civilă nr. 788/2018 din 28 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 498/121/2018, prin care Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a anulat sentinţa de respingere a acţiunii ca inadmisibilă, reţinând că reglementarea unei proceduri speciale pentru o grevă în derulare nu exclude posibilitatea angajatorului de a sesiza instanţa cu o acţiune având ca obiect soluţionarea unui conflict de muncă încheiat, prin care să se stabilească caracterul nelegal al unei greve;
    – Decizia civilă nr. 473 din 25 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.527/95/2018, prin care Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat împotriva Sentinţei nr. 1.189/2019 din 10 decembrie 2019 a Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost soluţionată pe fond acţiunea având ca obiect constatarea caracterului nelegal al grevei finalizate înainte de declanşarea litigiului.

    63. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în chestiunea de drept care formează obiectul prezentei sesizări.

    VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale
    64. Prin Decizia nr. 639 din 28 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 din 2 decembrie 2005, Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile art. 58, art. 60 alin. (1) lit. b) şi art. 61 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă (texte legale în prezent abrogate) sunt constituţionale, reţinând următoarele: „Declanşarea şi continuarea grevei într-o unitate, şi cu atât mai mult într-un întreg sector de activitate, pot aduce atingere drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale multor terţe persoane. Fără a nega dreptul salariaţilor la grevă, trebuie reţinut că şi acest drept poate fi exercitat, în spiritul prevederilor art. 57 din Constituţie «cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi». Principala premisă a exercitării dreptului la grevă în acest spirit este şi respectarea condiţiilor şi limitelor stabilite de lege. Greva poate leza în primul rând interesele angajatorului, ale unităţii ori ale autorităţii publice în ale cărei atribuţii intră conducerea sau coordonarea sectorului de activitate respectiv. Această unitate sau autoritate are dreptul, potrivit prevederilor art. 21 alin. (1) din Constituţie, să se adreseze justiţiei pentru apărarea drepturilor şi a intereselor sale legitime. Întrucât, conform alin. (2) al art. 21 din Constituţie, nicio lege nu poate îngrădi accesul liber la justiţie, a fost necesar ca Legea nr. 168/1999, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, să stabilească regulile de procedură pentru exercitarea dreptului unităţii angajatoare de a cere instanţei judecătoreşti încetarea grevei, apreciată ca fiind declanşată ori continuată ilegal, precum şi regulile pentru soluţionarea unor asemenea litigii. Aprecierea dacă angajatorul urmăreşte apărarea unor drepturi şi interesele legitime ori nu, dacă greva a fost declanşată şi continuă cu respectarea ori cu încălcarea reglementărilor legale în vigoare nu reprezintă probleme de constituţionalitate, ci intră în competenţa instanţei judecătoreşti. În situaţia în care o grevă a fost declanşată ori continuată ilegal şi prin aceasta au fost cauzate prejudicii materiale altor persoane, nu este contrar dispoziţiilor şi principiilor Constituţiei dacă instanţa judecătorească, la cererea celor păgubiţi, obligă la despăgubiri persoanele vinovate de încălcarea legii. Aşadar, invocarea încălcării prevederilor constituţionale ale art. 43 alin. (1) urmează a fi înlăturată.“

    IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    65. Nu au fost identificate decizii relevante pronunţate de instanţa supremă în cadrul mecanismelor de unificare a practicii judiciare.

    X. Raportul asupra chestiunii de drept
    66. Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.

    XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    67. Examinând admisibilitatea sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“
    68. Prin această reglementare au fost instituite o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, condiţii care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ, după cum urmează:
    - existenţa unei cauze aflate în curs de judecată;
    – instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă;
    – cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit să soluţioneze cauza;
    – ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată;
    – chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă;
    – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

    69. Primele trei condiţii formale prevăzute de legiuitor pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile sunt îndeplinite, întrucât litigiul în care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată la curtea de apel, instanţa învestită cu soluţionarea apelului urmează să judece conflictul de muncă în ultimă instanţă, conform art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prin pronunţarea unei decizii care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, este definitivă, cauza ce face obiectul judecăţii aflându-se în competenţa legală a unui complet de judecată al Curţii de Apel Iaşi.
    70. De asemenea, sunt îndeplinite şi cerinţele referitoare la noutatea chestiunii de drept a cărei lămurire se cere şi lipsa statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra chestiunii de drept invocate, aceasta neformând nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
    71. Cu privire la condiţia de admisibilitate ce vizează identificarea unei probleme de drept care ar putea forma obiectul sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că: „în sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu procedura pronunţării unei hotărâri prealabile trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanţă a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi a înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii“ (Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015; Decizia nr. 6 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017; Decizia nr. 62 din 18 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 9 octombrie 2017; Decizia nr. 90 din 4 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 1 martie 2018; Decizia nr. 20 din 20 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 6 august 2019; Decizia nr. 17 din 17 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iunie 2020).
    72. Pentru a fi justificată intervenţia instanţei supreme în scopul preîntâmpinării unei jurisprudenţe neunitare, este necesar ca respectiva chestiune de drept să releve aspecte dificile şi controversate de interpretare, date de neclaritatea normei şi de caracterul incomplet al acesteia, fiind susceptibilă de mai multe sensuri ori accepţiuni, faţă de imprecizia redactării textului legal.
    73. Raportat la exigenţele anterior menţionate, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că problema de drept identificată de titularul sesizării în conţinutul întrebării nu se circumscrie noţiunii de chestiune de drept care să determine dificultăţi de interpretare a unor texte de lege imperfecte, lacunare ori contradictorii, adică să necesite cu pregnanţă lămurirea înţelesului şi efectelor juridice ale respectivei dispoziţii.
    74. Astfel, instanţa de trimitere, învestită cu soluţionarea apelului prin care angajatorul invocă faptul că s-a apreciat în mod greşit că o acţiune în constatarea nelegalităţii grevei nu poate fi soluţionată decât prin pronunţarea unei soluţii întemeiate pe art. 198 din Legea nr. 62/2011, întreabă dacă: în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 198 şi 200 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la art. 35 din Codul de procedură civilă, acţiunea angajatorului în constatarea nelegalităţii grevei, în speţă a grevei de avertisment, este inadmisibilă atunci când a fost introdusă după momentul încetării grevei?
    75. Dispoziţiile Legii nr. 62/2011 a căror interpretare se solicită au următorul conţinut:
    "ART. 198
    Dacă angajatorul apreciază că greva a fost declarată sau se derulează cu nerespectarea legii, acesta se va putea adresa tribunalului în a cărui circumscripţie se află unitatea în care s-a declarat greva cu o cerere prin care se solicită instanţei încetarea grevei.
    (...)
    ART. 200
    (1) Tribunalul examinează cererea prin care se solicită încetarea grevei şi pronunţă de urgenţă o hotărâre prin care, după caz:
    a) respinge cererea angajatorului;
    b) admite cererea angajatorului şi dispune încetarea grevei ca fiind ilegală.
    (2) Hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse numai apelului."

    76. Însă pentru a demonstra necesitatea interpretării textelor legale anterior evocate, instanţa de trimitere nu are în vedere, în realitate, vreo dificultate decurgând din complexitatea, neclaritatea sau dualitatea acestora, completul de judecată arătând, prin punctul de vedere exprimat, că dispoziţiile art. 200 din Legea nr. 62/2011, aplicabile indiferent de forma grevei, reglementează o acţiune în realizare, prin care angajatorul urmăreşte valorificarea dreptului său de a obţine încetarea grevei nelegale.
    77. Astfel, art. 198-200 din Legea nr. 62/2011 reglementează o procedură specială, derogatorie, pentru soluţionarea unui tip de acţiune cu obiect specific - încetarea grevei -, caracterizată de termene scurte şi de celeritate, soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa fiind limitate la cele înscrise în art. 200 din Legea nr. 62/2011 (respingerea cererii angajatorului sau admiterea cererii angajatorului şi dispunerea încetării grevei ca fiind ilegală).
    78. Aşadar, verificarea premiselor sesizării, determinate de circumstanţele litigiului şi expuse în sinteză, în raport cu modalitatea de formulare a întrebării, relevă că instanţa de trimitere nu pune în discuţie o dificultate de interpretare punctuală a normelor de drept indicate în conţinutul întrebării (art. 198 şi 200 din Legea nr. 62/2011), în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme, ci solicită o confirmare a opiniei formulate cu privire la admisibilitatea acţiunii în constatarea nelegalităţii grevei de avertisment, atunci când acţiunea a fost introdusă de angajator după momentul încetării grevei.
    79. Trebuie subliniat şi faptul că natura specială a procedurii reglementate de art. 198-200 din Legea nr. 62/2011, rezultată din simpla interpretare gramaticală a acestor texte legale, reprezintă o chestiune distinctă de cea a posibilităţii formulării de către angajator a unei acţiuni având ca obiect de sine stătător constatarea nelegalităţii grevei, căreia instanţa de apel este chemată să îi răspundă.

    80. Prin urmare, chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, astfel cum a fost formulată, nu vizează interpretarea unui text de lege lacunar ori neclar, cu posibilităţi multiple de interpretare, care să necesite lămurirea sa printr-o hotărâre prealabilă şi de care să depindă însăşi soluţionarea apelului dedus judecăţii.
    81. Sub acest aspect, trebuie reamintit că scopul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile este acela de a preîntâmpina generarea unei jurisprudenţe neunitare ca urmare a interpretării şi aplicării diferite a unei dispoziţii legale.
    82. Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate impuse de art. 519 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă,
    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 2.069/89/2019, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
    În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 198 şi 200 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la art. 35 din Codul de procedură civilă, acţiunea angajatorului în constatarea nelegalităţii grevei, în speţă a grevei de avertisment, este inadmisibilă atunci când a fost introdusă după momentul încetării grevei?
    Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2020.

                    VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
                    Gabriela Elena Bogasiu
                    Magistrat-asistent,
                    Cristian Balacciu

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 58 din 28 septembrie 2020

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 58 din 28 septembrie 2020 referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 198 şi 200 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 58 din 28 septembrie 2020 referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 198 şi 200 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare