Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina-Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a treia şi art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ţoanca Popa în Dosarul nr. 14.437/3/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 106D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepţiei a depus la dosar mai multe înscrisuri, precum şi note scrise, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. În acest sens arată că procedura de stabilire a despăgubirilor a fost finalizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, autoarei excepţiei fiindu-i emise titluri de valoare nominală, acestea urmând procedura convertirii în titluri de despăgubire, emise de fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin Decizia nr. 780 din 27 mai 2006, în temeiul titlului VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, cuprins în Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi alte măsuri adiacente. Contestaţia formulată, prin care se solicita actualizarea valorii despăgubirilor, a fost respinsă prin hotărâre irevocabilă pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, tot anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, statuându-se că reclamanta avea la îndemână căile de atac cuprinse în art. 26 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel încât erau aplicabile doar dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 247/2005, referitoare la actualizarea valorii înscrise în titlurile de valoare nominală, în raport cu rata inflaţiei, iar nicidecum o reevaluare a imobilului. Prin urmare, se apreciază că situaţia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate nu se încadrează în ipoteza normativă a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, care vizează exclusiv situaţia dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi nesoluţionate la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Pe de altă parte, se apreciază că autoarea excepţiei se încadrează în ipoteza art. 4 teza a treia din Legea nr. 165/2013, autoarea excepţiei urmărind să beneficieze de o nouă cale de atac în ceea ce priveşte actualizarea valorii despăgubirilor, care însă nu este prevăzută în Legea nr. 165/2013. Se mai apreciază că, prin respingerea ca inadmisibilă a cauzei reclamantei, respectiv Cauza Popa Ţoanca împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a constatat în mod explicit o încălcare a dispoziţiilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a dispoziţiilor din art. 1 cuprins în Primul Protocol adiţional la Convenţie, ci doar a observat că Legea nr. 165/2013 instituie un mecanism eficient de rezolvare a celor 440 de cauze conexate, aflate pe rolul Curţii şi suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României. De altfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 84 din 26 februarie 2015 şi nr. 714 din 6 decembrie 2016, procedura de despăgubire prevăzută de Legea nr. 165/2013 nu retroactivează, singurele măsuri legislative instituite fiind unele care vizează o obligaţie de plată neexecutată. Prin urmare, Curtea Constituţională nu poate legifera, stabilind o nouă cale de atac, în sensul dorit de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia civilă nr. 1.195A din 20 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 14.437/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a treia şi art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost ridicată de Ţoanca Popa într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii privind obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la soluţionarea Dosarului de despăgubiri nr. 246/CC din 28 martie 2006, conform noilor dispoziţii cuprinse în Legea nr. 165/2013, dosar ce a fost soluţionat anterior de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt retroactive, prin faptul că se aplică cauzei deduse soluţionării instanţei de judecată, în care ar fi aplicabile dispoziţiile titlului VII cuprins în Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, dispoziţii legale care erau în vigoare la data naşterii raportului juridic dedus judecăţii. Se mai susţine, în acest sens, că litigiilor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului, suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, le este aplicabilă legea în vigoare la data sesizării instanţei, iar nu Legea nr. 165/2013, care reglementează alte termene şi alte condiţii referitoare la procesul de restituire. 6. Se mai susţine că prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 încalcă dreptul constituţional la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, cu consecinţa afectării şi a dreptului de proprietate, dat fiind faptul că termenele prevăzute de textul legal criticat sunt aplicabile şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, litigiilor aflate în procedură judiciară, introduse înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, le sunt aplicabile doar măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, iar nu şi dispoziţiile legale referitoare la procedura administrativă, prevăzută în art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. 7. Se mai susţine că prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul constituţional al accesului liber la justiţie, fără nicio justificare de natura celor prevăzute în art. 53 din Constituţie. De asemenea se susţine că intervenţia statului într-un litigiu în care el însuşi este implicat, ca pârât, prin emiterea unui nou act normativ, încalcă principiul egalităţii de arme. În acest sens se arată că exigenţa principiului egalităţii armelor implică posibilitatea rezonabilă a fiecărei părţi din proces de a-şi prezenta cauza, în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie de net dezavantaj, în raport cu partea adversă. 8. Se mai arată că Legea nr. 165/2013, care cuprinde dispoziţii referitoare la modalitatea de despăgubire, abrogarea prevederilor legale referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaţionale de evaluare, calcularea despăgubirilor pe baza grilei notariale valabile la intrarea în vigoare a actului normativ criticat şi lipsa posibilităţii indexării acestora în funcţie de indicele inflaţiei, încalcă drepturile câştigate ale persoanelor îndreptăţite la restituire, precum şi principiul constituţional al nediscriminării. Se arată că, prin aplicarea dispoziţiilor legale criticate, cuprinse în Legea nr. 165/2013, şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a acestui act normativ, sunt golite de conţinut decizii pronunţate de instanţele judecătoreşti, cu încălcarea principiului constituţional al independenţei judecătorilor. 9. De asemenea se susţine că durata termenelor stabilite în cadrul procedurii administrative reglementată de actul normativ criticat este „inacceptabil de îndelungată“, neputând fi considerată o durată rezonabilă, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi prevederilor art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens se arată că prin aplicarea prevederilor legale criticate în cauza dedusă soluţionării instanţei de judecată există riscul apariţiei unui dezechilibru între părţile litigante, care trebuie înlăturat de instanţa de judecată. 10. Se mai susţine că prevederile legale criticate creează o discriminare între persoanele îndreptăţite la restituire, în funcţie de data soluţionării cererilor de restituire, respectiv înainte sau după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, cu încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. 11. Se mai invocă Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, prin care s-a reţinut că Legea nr. 165/2013 prevede reguli de procedură clare şi previzibile, însoţite de termene constrângătoare şi de un control judecătoresc efectiv, oferind un cadru accesibil şi eficient pentru respectarea bunurilor, în sensul art. 1 cuprins în Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană. De asemenea se invocă statuările Curţii Europene din Decizia din 13 mai 2014, pronunţată în Cauza Constantin Rotescu împotriva României, la care au fost conexate alte 440 de cereri, între care se numără şi Cererea nr. 24.653/08, respectiv Cauza Popa Ţoanca împotriva României, prin care instanţa europeană a reţinut, în esenţă, că reclamanţii din aceste cauze se pot prevala de noua cale de atac internă, prin introducerea unei acţiuni, în temeiul Legii nr. 165/2013. 12. În final, se solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi constatarea faptului că prevederile legale criticate sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu se aplică şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului, suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a actului normativ criticat. 13. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens apreciază că titlurile de despăgubire emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, respectiv în temeiul Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, sunt supuse regimului juridic reglementat de acest din urmă act normativ, în virtutea principiului tempus regit actum. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 15. Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 20 din 2 februarie 2000, nr. 20 din 21 ianuarie 2015 şi nr. 183 din 26 martie 2015. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit actului de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 4 teza a treia şi art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Analizând motivarea excepţiei, Curtea reţine că obiect al acesteia îl constituie prevederile art. 4 teza a treia, prin raportare la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora: - Art. 4 teza a treia: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică (…) cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.“; – Art. 34 alin. (1): „(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.“ 19. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin (3) privind independenţa judecătorilor. De asemenea se invocă şi dispoziţiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil cuprins în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, astfel cum reiese din actul de sesizare al Curţii Constituţionale, autoarea excepţiei este beneficiara unui titlu de despăgubire, emis de fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin Decizia nr. 780 din 27 mai 2006, în temeiul titlului VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, cuprins în Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Contestaţia formulată de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate împotriva acestei decizii a fost respinsă prin Sentinţa civilă nr. 147 din 6 decembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, irevocabilă prin Decizia nr. 4.492 din 20 noiembrie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, prin Decizia din 13 mai 2014, pronunţată în Cauza Constantin Rotescu împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins ca inadmisibilă Cererea nr. 6.524/03, precum şi alte 440 de cereri, conform listei anexate deciziei, între care şi Cererea nr. 24 653/08, poziţia 399 din lista anexată, Cauza Popa Ţoanca împotriva României, cu motivarea neepuizării căilor de atac interne, în măsura în care noile căi de atac interne, prevăzute de Legea nr. 165/2013, nu pot fi a priori presupuse a fi ineficiente. În aceste condiţii, la data de 25 octombrie 2015, autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate a chemat în judecată Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând obligarea acesteia la recalcularea (reevaluarea) despăgubirilor acordate potrivit titlului de despăgubire emis de fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi acordarea de despăgubiri echivalente cu valoarea de piaţă a bunurilor preluate în mod abuziv de stat. 21. Prin Sentinţa civilă nr. 1.249 din 2 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă, a fost respinsă ca nefondată acţiunea, cu motivarea că procedura referitoare la stabilirea despăgubirilor, prevăzută de Legea nr. 247/2005, a fost finalizată prin emiterea Deciziei nr. 780 din 27 mai 2006 de către fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar atât timp cât actuala Comisie Naţională pentru Compensarea Imobilelor nu a preluat un dosar de reevaluare sau de reactualizare a despăgubirilor deja acordate, aceasta din urmă nu are obligaţia de a relua, din oficiu, procedura de reevaluare a despăgubirilor şi de transformare a acestora în puncte compensatorii, potrivit prevederilor Legii nr. 165/2013. Apelul declarat împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 1.195A din 20 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, care constituie actul de sesizare cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate. 22. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a treia raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, prin faptul că se aplică cauzei deduse soluţionării instanţei de judecată, în care ar fi aplicabile dispoziţiile titlului VII, cuprins în Legea nr. 247/2005, dispoziţii legale care erau în vigoare la data naşterii raportului juridic dedus judecăţii. 23. Analizând textele de lege criticate, potrivit cărora dispoziţiile Legii nr. 165/2013 sunt aplicabile cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 (art. 4 teza a treia din acest act normativ), şi, respectiv, referitoare la termenul de soluţionare, de către actuala Comisie Naţională pentru Stabilirea Despăgubirilor, a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi nesoluţionate la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 [art. 34 alin. (1) din acest din urmă act normativ], Curtea reţine că textele de lege criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, „legătura cu soluţionarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (de exemplu, Decizia nr. 289 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 10 iulie 2014). 24. Or, în speţă, Curtea reţine că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este beneficiara unui titlu de despăgubire emis de fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin Decizia nr. 780 din 27 mai 2006, în temeiul Legii nr. 247/2005, aşadar situaţia acesteia nu se încadrează în ipoteza normativă a prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, dosarul său de despăgubire fiind soluţionat la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a treia raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a treia raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ţoanca Popa în Dosarul nr. 14.437/3/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 ianuarie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina-Loredana Gulie -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
