Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Tănase în Dosarul nr. 2.989/120/2016/a1.1 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.851D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, procedura de citare fiind legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate şi menţionează că există precedent constituţional în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 7 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.989/120/2016/a1.1, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Tănase, contestatar într-o cauză având ca obiect o contestaţie în anulare specială formulată împotriva unei decizii pronunţate de o instanţă de apel prin care a fost respinsă o contestaţie în anulare specială. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că se impune, în cadrul soluţionării contestaţiei în anulare, analizarea şi a omisiunii instanţei de apel de a se pronunţa asupra unui motiv de apel, prin luarea în considerare a principiilor de drept procedural privind asigurarea dreptului la un proces echitabil şi al egalităţii părţilor. Se arată că remedierea acestei omisiuni nu este posibilă nici prin utilizarea căii de atac a revizuirii. 6. De asemenea, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, este încălcat şi dreptul la un proces echitabil, întrucât hotărârea care nu analizează toate motivele de apel este o hotărâre în parte nemotivată. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţele interne trebuie să examineze toate problemele esenţiale supuse acestora spre analiză. În cauză, instanţa de apel nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra unor motive esenţiale de apel, de care depindea verificarea celorlalte capete de cerere, situaţia fiind similară celei reţinute prin Hotărârea din 28 aprilie 2005 a Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţată în Cauza Albina împotriva României. 7. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În motivare, instanţa arată că lipsa posibilităţii de a exercita contestaţia în anulare pentru omisiunea instanţei de apel de a cerceta „un motiv de casare“ este o consecinţă firească a caracterului ordinar şi devolutiv al apelului, fără a aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii şi al accesului liber la justiţie. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Avocatul Poporului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.“. Dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1, 2 şi 4, la care textul criticat face trimitere, au următorul cuprins: "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; […]4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză." 12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi art. 21 alin. (1)-(3) privind dreptul de acces liber la justiţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate trebuie analizată din perspectiva prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor...privind neconstituţionalitatea [...] unei dispoziţii dintr-o lege [...] care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]“. 14. În jurisprudenţa sa, de pildă în Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, Curtea a reţinut că o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă, în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. 15. Cauza în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate are ca obiect o contestaţie în anulare specială formulată împotriva unei decizii prin care a fost respinsă o altă contestaţie în anulare specială, introdusă, la rândul ei, împotriva unei decizii a unei instanţe de apel. Raţiunea principală pentru care se impune respingerea, ca inadmisibilă, a prezentei excepţii de neconstituţionalitate derivă din prevederile art. 508 alin. (4) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată“. Or, în cazul contestaţiei în anulare speciale, reglementate de prevederile art. 503 alin. (2) din Codul de procedură civilă, spre deosebire de cazul contestaţiei în anulare obişnuite, reglementate de art. 503 alin. (1) din Codul de procedură civilă, hotărârea atacată este fie o hotărâre a instanţelor de recurs, fie a instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs. 16. Soluţia inadmisibilităţii formulării unei contestaţii în anulare speciale împotriva unei decizii prin care a fost soluţionată o contestaţie în anulare specială este aplicată şi de instanţele judecătoreşti. Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia comercială, prin Decizia nr. 423 din 4 februarie 2010, a arătat că, dacă s-ar admite ipoteza în care o hotărâre pronunţată în contestaţie în anulare ar fi supusă unei noi contestaţii în anulare, în alte condiţii decât cele prevăzute în art. 321 din Codul de procedură civilă [de la 1865], situaţia în speţă, soluţiile pronunţate sub aspect procedural ar da naştere unor situaţii juridice aberante pentru ordinea de drept avută în vedere de legiuitor la stabilirea sistemului de jurisdicţie. 17. În justificarea soluţiei pronunţate în Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, Curtea a reţinut că, indiferent de soluţia pronunţată în cauză, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o cerere de revizuire ab initio inadmisibilă. Acest considerent poate fi aplicat în prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât, în ambele situaţii, este vorba de inadmisibilitatea formulării unor căi extraordinare de atac, respectiv contestaţia în anulare şi revizuirea. Astfel, indiferent de soluţia pe care Curtea urmează să o dea în soluţionarea prezentei excepţii, decizia sa nu poate produce niciun efect cu privire la o contestaţie în anulare specială ab initio inadmisibilă. O asemenea concluzie nu poate fi înfrântă de faptul că, în mod greşit, instanţa judecătorească care a sesizat Curtea a soluţionat, pe fond, contestaţia în anulare specială, în sensul respingerii acesteia. 18. Excepţia de neconstituţionalitate din prezenta cauză ar fi fost admisibilă dacă obiectul acesteia l-ar fi constituit prevederile legale care determină respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, respectiv prevederile art. 508 alin. (4) din Codul de procedură. Or, în prezenta cauză, este pusă în discuţie constituţionalitatea prevederilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în măsura în care acestea se interpretează în sensul că dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă nu pot fi invocate, aşa cum pot fi invocate dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 din Codul de procedură civilă, în susţinerea unei contestaţii în anulare speciale formulate împotriva hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate dispoziţiilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Tănase în Dosarul nr. 2.989/120/2016/a1.1 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 februarie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
