Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, ale art. II alin. (7) din Legea nr. 152/2017 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Cătălin Aurel Ghera, Marius Aurel Mitroaica şi Dumitru Laurenţiu Tănase, prin Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“, în Dosarul nr. 16.864/3/2019 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.385D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.890D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, ale art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. II alin. (7) din Legea nr. 152/2017 şi ale art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“, în numele membrilor Adrian Dumitru Burcea, Mihail Codruţ Coman, Constantin Laurenţiu Dragnea, Bogdan Mihai Dumitrescu, Oana Cristina Marin şi Bogdan Ionuţ Rusănescu, în Dosarul nr. 16.859/3/2019* al Tribunalului Argeş - Secţia civilă - Complet specializat de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.890D/2020 la Dosarul nr. 1.385D/2020, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care subliniază că, în esenţă, critica formulată vizează o anumită interpretare a textelor de lege, de către un organ administrativ, ceea ce excedează controlului de constituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin Sentinţa nr. 951 din 24 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 16.864/3/2019, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, ale art. II alin. (7) din Legea nr. 152/2017 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Cătălin Aurel Ghera, Marius Aurel Mitroaica şi Dumitru Laurenţiu Tănase, prin Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri privind recalcularea drepturilor salariale pentru funcţionarii publici cu statut special. 8. Prin Încheierea din 16 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 16.859/3/2019*, Tribunalul Argeş - Secţia civilă - Complet specializat de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, ale art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. II alin. (7) din Legea nr. 152/2017 şi ale art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“, în numele şi pentru membrii de sindicat Adrian Dumitru Burcea, Mihail Codruţ Coman, Constantin Laurenţiu Dragnea, Bogdan Mihai Dumitrescu, Oana Cristina Marin, Bogdan Ionuţ Rusănescu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri privind recalcularea drepturilor salariale pentru funcţionarii publici cu statut special. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă art. 41 alin. (2) din Constituţie, în componenta privind dreptul la un salariu minim garantat, în măsura în care se interpretează că drepturile compensatorii tranzitorii introduse şi încă menţinute în salariul de funcţie al poliţiştilor ar fi devenit parte a cuantumului salariului de funcţie şi deci drept fundamental. Astfel, se susţine că sumele compensatorii tranzitorii din salariul de funcţie nu pot fi luate în considerare la comparaţia salariului de funcţie cu salariul minim garantat, întrucât nu au devenit niciodată parte a cuantumului salariului de funcţie şi drept fundamental, neputând fi valorificate la comparaţia cu salariul de bază minim garantat. Sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 108 din 14 februarie 2006, nr. 693 din 17 octombrie 2006 şi nr. 667 din 9 noiembrie 2016 şi se arată că există distincţie între salariul de bază şi elementele adiţionale ale acestuia, printre care şi sporurile, neputând fi acceptat, din perspectivă constituţională, ca un spor în sine, să constituie atât o parte a indemnizaţiei/salariului de bază, la care să se calculeze procentual alte sporuri prevăzute de lege, cât şi un adaos salarial pentru compensarea corespunzătoare a unor condiţii de muncă în considerarea cărora este acordat. De asemenea, este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 4 februarie 2020 şi se susţine că prin această decizie a fost constatată neconstituţionalitatea interpretării date prin Decizia nr. 21 din 21 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii - în sensul că fostul spor de doctorat, acordat după 2010 sub formă de sumă compensatorie tranzitorie, ar fi devenit parte a salariului de bază şi drept fundamental. În opinia autorilor excepţiei, Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 4 februarie 2020, precitată, orientează şi interpretarea ce trebuie făcută cu privire la toate fostele sporuri/sume compensatorii încă menţinute în salariul de funcţie al poliţiştilor. 10. Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia este neîntemeiată. Astfel, atât Legea-cadru nr. 284/2010, cât şi Legea-cadru nr. 153/2017 au ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, urmând ca aplicarea prevederilor legilor să se realizeze etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare. Invocă aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (Decizia nr. 51 din 4 februarie 2020, Decizia nr. 587 din 5 iunie 2012, Decizia nr. 594 din 5 iunie 2012, Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010) şi arată că statul este suveran în reglementarea politicii de salarizare, iar scopul declarat al legilor-cadru a fost acela de a dezvolta un sistem de fundamentare a politicilor salariale în sectorul bugetar şi de supraveghere a aplicării acestora, precum şi de dezvoltare a unui sistem de distribuire a resurselor bugetare alocate pentru cheltuielile de personal, prin stabilirea salariilor de bază, în sectorul bugetar, în vederea promovării performanţei individuale. Dispoziţiile legale criticate stabilesc criteriile de bază, în vederea unei noi salarizări a personalului bugetar, legiuitorul urmărind ca nivelul salariului să nu fie inferior celui din luna anterioară, şi, în consecinţă, dispoziţiile legale analizate în cauză nu contravin prevederilor constituţionale. 11. Tribunalul Argeş - Secţia civilă - Complet specializat de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, care, prin Decizia nr. 51 din 4 februarie 2020, au fost declarate neconstituţionale, şi neîntemeiată în ceea ce priveşte celelalte dispoziţii legale criticate. Instanţa reţine că actele normative aplicabile în cauză reflectă voinţa legiuitorului de la momentul adoptării acestora, astfel că nu pot rămâne neaplicate, o altfel de interpretare fiind de natură să contravină principiului separaţiei puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituţie, precum şi prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, conform cărora Parlamentul şi, prin delegare legislativă, Guvernul sunt singurele autorităţi publice care au competenţa de a institui, modifica şi abroga norme juridice de aplicare generală, separat de instanţele judecătoreşti, care nu au o asemenea competenţă, acestea fiind chemate să realizeze justiţia potrivit art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală, adică să soluţioneze, aplicând legea, litigiile dintre subiecţii de drept cu privire la existenţa, întinderea şi exercitarea drepturilor lor subiective. Pentru aceste motive, instanţa apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt conforme cu art. 41 alin. (2) din Constituţie. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 27 ianuarie 2010, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, ale art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017, introdus prin art. I pct. 4 din Legea nr. 115/2017 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2017, ale art. II alin. (7) din Legea nr. 152/2017 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 27 iunie 2017, şi ale art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. 16. Curtea observă că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 a fost abrogată prin art. 39 lit. x) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, iar Legea nr. 285/2010 a fost abrogată prin art. 44 alin. (1) pct. 30 din Legea-cadru nr. 153/2017. De asemenea, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, care a reglementat unele măsuri bugetare în anul 2017, a avut aplicabilitate limitată în timp. 17. Însă, având în vedere cele reţinute prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, şi faptul că dispoziţiile de lege criticate sunt incidente în cauzele în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, urmează a se exercita controlul de constituţionalitate asupra acestor dispoziţii legale, care au următorul cuprins: - Art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010: „În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 şi cu prezenta ordonanţă de urgenţă sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcţia respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa, în măsura în care persoana îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcţiei de bază sau indemnizaţia lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcţie de acestea.“; – Art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010: „În salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.“; – Art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017: „Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna aprilie 2017, pentru personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil din cadrul instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, sporurile, indemnizaţiile şi alte asemenea drepturi specifice acestui domeniu de activitate, acordate proporţional cu timpul efectiv lucrat - pe baza pontajelor, şi care nu fac parte, potrivit legii, din salariul de bază/salariul funcţiei de bază/solda funcţiei de bază, precum şi drepturile salariale acordate pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică sau, după caz, pentru risc şi pericol deosebit se determină prin raportare la salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie cuvenit, al cărei/cărui cuantum nu poate fi mai mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.“; – Art. II alin. (7) din Legea nr. 152/2017: „Majorările acordate personalului din cadrul instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, potrivit alin. (3) lit. b), alin. (5) şi (6), se aplică la salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie cuvenit/cuvenită, al cărui/cărei cuantum nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, şi se adaugă la acesta/aceasta.“ – Art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017: "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie: (...); b) solda de funcţie/salariul de funcţie reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, corespunzător funcţiei îndeplinite, stabilită/stabilit conform anexelor nr. I-IX, care nu poate fi mai mică/mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată;" 18. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 41 alin. (2) în componenta privind dreptul la instituirea unui salariu minim brut pe ţară. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate reprezintă un ansamblu de norme juridice prin care se reglementează, în diferite perioade de timp, cu privire la salarizarea personalului bugetar şi care se circumscriu opţiunii libere a legiuitorului în această materie. Astfel, stabilirea acordării anumitor sporuri sub forma unor sume compensatorii cu caracter tranzitoriu şi includerea acestora în salariul corespunzător funcţiei reprezintă expresia acestei opţiuni. Legiuitorul este cel care îşi asumă politica salarială cu privire la personalul plătit din fonduri publice, prin aceasta înţelegându-se stabilirea atât a sistemului de salarizare, cât şi a drepturilor salariale suplimentare. Curtea Constituţională nu are nici rolul şi nici competenţa de a stabili ea însăşi elementele acestei politici, ci de a verifica respectarea exigenţelor constituţionale inerente actelor normative de reglementare primară adoptate de legiuitor în acest domeniu, şi nu oportunitatea unei măsuri de politică salarială. 20. Referitor la critica de neconstituţionalitate adusă dispoziţiilor ce formează obiectul excepţiei, Curtea reţine că autorii excepţiei susţin că aceste norme încalcă prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (2), în măsura în care se interpretează că ar permite stabilirea salariului de funcţie al poliţiştilor sub nivelul salariului minim de bază garantat pe economie. Or, aceste critici nu vizează, în realitate, probleme de constituţionalitate de competenţa Curţii Constituţionale, ci modul de aplicare a legii, art. 41 alin. (2) din Constituţie consacrând în mod expres salariul minim brut pe ţară între măsurile de protecţie socială la care au dreptul angajaţii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 627 din 22 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2021, paragraful 51). 21. Curtea subliniază că identificarea şi analiza în concret a diferitelor categorii de sporuri cărora le este aplicabil regimul juridic al sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu relevă, în esenţă, aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea în timp a actelor normative succesive ce reglementează, printre altele, drepturi de natură salarială ale unei categorii de personal bugetar (poliţişti - funcţionari publici cu statut special). Aceste aspecte excedează controlului de constituţionalitate, fiind de competenţa autorităţilor publice responsabile, iar în caz de litigiu, a instanţelor judecătoreşti. În cazul în care practica judiciară vădeşte o interpretare neunitară, Constituţia, prin art. 126 alin. (3), atribuie Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale, competenţa de a stabili interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti. 22. Referitor la invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 13 martie 2020, instanţa de contencios constituţional precizează că prin decizia precitată a decis că dispoziţiile art. 30 alin. (6) şi ale art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 4 alin. (1) şi ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 8 din anexa nr. 5 la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, în interpretarea dată prin Decizia nr. 21 din 21 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, sunt neconstituţionale. 23. Curtea constată că, în raport cu criticile formulate, invocarea Deciziei nr. 51 din 4 februarie 2020, precitată, nu are incidenţă, deoarece, în prezenta cauză, prevederile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 sunt criticate din altă perspectivă, autorii excepţiei invocând neconstituţionalitatea interpretării date de autoritatea administraţiei publice angajatoare, potrivit căreia sporurile care sunt incluse în salariul de funcţie sub formă de sumă compensatorie au ca efect stabilirea unor salarii inferioare salariului minim brut pe ţară. 24. În aceste condiţii, Curtea constată că, astfel cum este formulată, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, ale art. II alin. (7) din Legea nr. 152/2017 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, precum şi ale art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Cătălin Aurel Ghera, Marius Aurel Mitroaica şi Dumitru Laurenţiu Tănase, prin Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“, în Dosarul nr. 16.864/3/2019 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi de Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“, în numele membrilor Adrian Dumitru Burcea, Mihail Codruţ Coman, Constantin Laurenţiu Dragnea, Bogdan Mihai Dumitrescu, Oana Cristina Marin şi Bogdan Ionuţ Rusănescu, în Dosarul nr. 16.859/3/2019* al Tribunalului Argeş - Secţia civilă - Complet specializat de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Argeş - Secţia civilă - Complet specializat de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
