Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vasile Şerban în Dosarul nr. 4.359/97/2018 al Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.168D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 3.169D/2019, nr. 141D/2020 şi nr. 142D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ana Uszkai, de Nicolae Petrişor şi de Vasile Belean în dosarele nr. 4.407/97/2018, nr. 3.183/97/2018 şi nr. 3.142/97/2018 ale Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.169D/2019, nr. 141D/2020 şi nr. 142D/2020 la Dosarul nr. 3.168D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 211 din 25 martie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin încheierile din 13 noiembrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 4.359/97/2018 şi nr. 4.407/97/2018, şi prin încheierile din 18 decembrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 3.183/97/2018 şi nr. 3.142/97/2018, Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Vasile Şerban, Ana Uszkai, Nicolae Petrişor şi de Vasile Belean în cauze având ca obiect recalcularea pensiei. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că interpretarea pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a dat-o dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, în sensul că sintagma „«stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii» se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010“, a determinat o diminuare a pensiei pentru cei care şi-au desfăşurat activitatea în grupa I de muncă sau în condiţii speciale şi care s-au înscris la pensie până la 31 decembrie 2010 şi a exclus de la determinarea punctajului mediu anual stagiul complet de cotizare de 20 de ani stabilit cu prilejul ieşirii la pensie. 9. Astfel, în ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, autorii excepţiei arată că legea nu este clară şi precisă, decizia instanţei supreme neclarificând aplicarea art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 sub aspectul stagiului complet de cotizare ce urmează a fi folosit la determinarea punctajului mediul anual în urma creşterii cu 50% a punctajelor anuale. Arată că fiecare pensie are particularitatea sa, iar Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 ar fi trebuit să clarifice fiecare situaţie. 10. Cu privire la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, autorii excepţiei arată că se creează o discriminare între persoanele care au lucrat în aceleaşi condiţii, dar se pensionează la date diferite, astfel că cei pensionaţi anterior datei de 31 decembrie 2010 pierd stagiul complet de cotizare de 20 de ani, în timp ce cei pensionaţi după 1 ianuarie 2011 beneficiază, în continuare, de un mod de calcul mai favorabil. Se arată că se aplică diferenţiat art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în sensul că unii pensionari au beneficiat de un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, stabilit conform Deciziei nr. 11 din 25 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, art. 116 din Legea nr. 263/2010, art. 134 alin. (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi principiului tempus regit actum, în timp ce altora sub incidenţa aceloraşi reglementări legale li se aplică stagiul complet de cotizare de 30 de ani sau mai mare, după bunul plac al caselor judeţene de pensii. Spre exemplu, un pensionar care s-a înscris la pensie până la data de 31 decembrie 2010 are o pensie semnificativ mai mică decât un coleg de muncă ce a prestat aceeaşi activitate, în aceleaşi locuri de muncă şi care are aceeaşi vechime, dar care s-a înscris la pensie începând cu data de 1 ianuarie 2011. De asemenea, se susţine că sunt încălcate prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la convenţia mai sus amintită, sens în care sunt invocate aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale privind interzicerea discriminării. 11. Referitor la încălcarea prevederilor art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie, se arată că dispoziţiile de lege criticate, prin lipsa lor de claritate şi predictibilitate, îngrădesc accesul la justiţie. De asemenea, nu este respectat dreptul la un proces echitabil, întrucât nu se asigură acordarea majorării de punctaj prevăzută de art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, respectiv păstrarea dreptului câştigat constând în stagiul de cotizare de 20 de ani acordat cu prilejul ieşirii la pensie. 12. Invocând încălcarea art. 41 alin. (2) din Constituţie, autorii excepţiei arată că „prin modificarea stagiului complet de cotizare de la 20 de ani la 30 de ani, persoanelor care au prestat munca în grupa I de muncă sau în condiţii speciale - subteran - şi care au realizat cel puţin 20 de ani în subteran li se aduce o gravă încălcare a art. 41 alin. (2) din Constituţie, acreditându-se ideea extrem de periculoasă că legiuitorul poate oricând să afecteze dreptul la pensie obţinut pe baza unei legi anterioare sau chiar în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive eliminând anumite beneficii (stagiul complet de cotizare de 20 de ani), ce nu reprezintă altceva decât transpunerea efectivă în practică a garanţiilor prevăzute de art. 41 alin. (2) din Constituţie pentru cei care au lucrat în condiţii deosebite sau/şi speciale şi cărora le-au fost acordate datorită naturii profesiei lor care implică un risc, o uzură fizică şi morală accentuată, respectiv punerea în pericol a sănătăţii şi a vieţii lor - pensionarilor care au lucrat în industria minieră.“ 13. Referitor la încălcarea prevederilor art. 44 din Constituţie, autorii excepţiei arată că pensia constituie un „bun“ în sensul art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar „restrângerea elementului de calcul din stagiul complet de cotizare de 20 de ani echivalează cu încălcarea dreptului la garanţia pensiei care a fost stabilită prin lege la determinarea sa. Modificarea stagiului complet de cotizare avut echivalează cu o expropriere inutilă şi nedreaptă, neprevăzută de lege şi fără despăgubire. Pensia este o avere pe care am dobândit-o pe bază de lege.“ 14. Argumente similare sunt invocate şi pentru a susţine încălcarea dreptului la pensie, prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie, având în vedere că prin sumele plătite sub forma contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză şi-a câştigat dreptul de a primi o pensie, iar derogările, chiar şi temporare, referitoare la obligaţia statului de a plăti cuantumul pensiei rezultat afectează substanţa dreptului la pensie. 15. Autorii excepţiei arată că restrângerea exerciţiului drepturilor fundamentale mai sus arătate nu este justificată de niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie. 16. Autorii excepţiei invocă şi încălcarea art. 108 alin. (2) din Constituţie, deoarece dispoziţiile art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 au fost modificate, contrar normelor de tehnică legislativă, printr-un act juridic inferior, respectiv prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017. 17. Cu privire la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 129 şi 148, autorii excepţiei arată că nu poate fi exercitată o cale de atac, care trebuie să conţină motivele de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii, astfel că nu se asigură dreptul la un recurs efectiv, consacrat de art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 18. Cât priveşte dispoziţiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, autorii excepţiei susţin că acestea nu conferă predictibilitate, precizie şi claritate, deoarece sunt date în aplicarea art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 şi nu conţin nicio majorare de punctaj, ci doar conduc la un paralelism legislativ, contrar art. 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. În acelaşi timp, textul de lege criticat limitează acordarea creşterilor prevăzute de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 doar la cazul pensionarilor care au beneficiat de recalcularea pensiei în temeiul acestui articol de lege. Astfel, art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 aduce „limitări întâmplătoare beneficiarilor de creşterea de punctaje anuale, fără să modifice ori să abroge art. 169^1, şi s-a dispus după epuizarea perioadei de aplicare a creşterii punctajelor anuale (1 ianuarie 2016-31 decembrie 2017)“. 19. Autorii excepţiei consideră că art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 „nu are nicio raţiune sau logică juridică în privinţa destinatarilor cărora li s-a aplicat art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 sau în privinţa categoriilor de pensionari care au primit decizii de recalculare pe art. 169^1“ şi „nu face referiri la ce se întâmplă cu cei cărora nu li s-au aplicat prevederile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010“. Dispoziţiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 nu sunt clare nici în ceea ce priveşte stagiul complet de cotizare la care se referă, respectiv dacă este cel de la data stabilirii dreptului la pensie sau cel de la data recalculării pensiei. 20. De asemenea, nu se poate deduce la ce anume se poate raporta art. 169^2 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, de vreme ce alin. (1) al aceluiaşi articol de lege este neclar. 21. Dispoziţiile art. 169^2 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 nu sunt clare în ceea ce priveşte pensiile ce vor fi supuse recalculării şi nici cu privire la situaţia pensionarilor cărora nu li s-a aplicat deloc creşterea prevăzută de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 ori cărora li s-a respins cererea de recalculare în temeiul aceluiaşi articol de lege. 22. Totodată, dispoziţiile legale criticate sunt retroactive, deoarece prevăd noi termene de aplicare a art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, fără a abroga data dispusă de acest articol de lege, şi limitează aplicabilitatea la persoanele cărora li s-au emis decizii de recalculare prin acordarea creşterilor de punctaje anuale cu 50% şi, respectiv, 25%. 23. Autorii excepţiei susţin că este încălcat şi art. 44 din Constituţie, deoarece dispoziţiile de lege criticate permit recalcularea punctajului mediu anual cu un stagiu complet de cotizare mai mare decât cel avut în vedere la stabilirea pensiei. 24. Lipsa de predictibilitate, conciziune şi claritate a textelor de lege criticate încalcă şi art. 21 alin. (1) din Constituţie, prin aceea că blochează accesul la justiţie. De asemenea, este încălcat şi art. 129 din Constituţie, deoarece se face trimitere la hotărâri judecătoreşti al căror obiect nu este conturat şi nu pot fi supuse căilor de atac, iar Codul de procedură civilă sancţionează cu nulitatea lipsa obiectului acţiunii. 25. Autorii excepţiei susţin, totodată, că dispoziţiile art. 169^2 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 încalcă principiul securităţii juridice şi art. 78 din Constituţie, întrucât menţin două date de intrare în vigoare a recalculării pensiilor persoanelor care intră sub incidenţa art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010. 26. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 519 şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, autorii excepţiei susţin că acestea sunt contrare art. 1 alin. (3) şi (5), art. 21, art. 124 şi art. 126 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie. În acest sens, arată, în esenţă, că textele de lege criticate trebuie să asigure aplicabilitatea legii, şi nu ambiguitatea ei, respectiv obligarea judecătorilor de a se supune unor interpretări limitative şi ambigue pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin interpretările date unor texte de lege, sintagme sau chestiuni de drept sau întrebări prejudiciale. Prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate limitează dreptul de apreciere a fondului cauzei trimiţând la „lămurire“ în vederea soluţionării pe fond a cauzei şi la obligativitatea interpretărilor date de instanţa supremă, care face imixtiuni în judecarea proceselor de către celelalte instanţe de judecată în materii care nu intră în competenţa sa. Autorii critică modul în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a interpretat dispoziţiile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, invocând argumente similare celor arătate pentru a susţine neconstituţionalitatea acestui articol de lege. 27. Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate a art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 este neîntemeiată. Reţine că autorii acesteia nu au explicat în ce fel ar fi încălcat art. 1 alin. (5) din Constituţie, arătând doar că nu ar fi clară şi precisă dispoziţia referitoare la cuantumul stagiului complet de cotizare. Or, aceasta este o chestiune de interpretare a legii, care a fost lămurită prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Dispoziţiile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 nu încalcă art. 16 din Constituţie, neexistând o discriminare între persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis sub imperiul acestui act normativ. Astfel, ar exista discriminare în cazul în care se creează diferenţe de tratament juridic în cadrul aceleiaşi categorii, ceea ce nu este cazul. De altfel, art. 169^1 şi art. 169^2 au fost introduse în Legea nr. 263/2010 tocmai pentru a elimina inechităţile dintre cele două categorii de pensionari, inclusiv cu privire la stagiul complet de cotizare ce vizează nemulţumirea reclamaţilor autori ai excepţiei. Nu se poate reţine încălcarea dreptului de proprietate, consacrat de art. 44 din Constituţie. De altfel, cu privire la acest aspect, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, statuând că se constituie într-un drept câştigat cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivităţii. Or, în prezenta cauză nu a fost afectat cuantumul pensiei. Astfel, prin recalcularea pensiei în temeiul art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 nu se anulează acest drept, nefiind afectat, în urma recalculării, prin prisma reglementărilor conţinute de art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, nici cuantumul drepturilor de pensie aflate în plată la data de 1 iulie 2016. În ceea ce priveşte susţinerea că ar fi încălcate prevederile art. 21 alin. (1) şi (3) şi ale art. 129 din Constituţie, instanţa constată că aceste susţineri nu sunt conforme cu realitatea, deoarece predictibilitatea şi claritatea unei norme juridice reprezintă cerinţe pentru constituţionalitatea unei legi, neputând echivala cu o încălcare a prevederilor constituţionale invocate. 28. Instanţa mai apreciază că nu este încălcat nici principiul neretroactivităţii legii, deoarece art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 prevede numai pentru viitor - recalcularea din 1 octombrie 2018 -, şi nu retroactiv, începând cu 1 ianuarie 2016. Acelaşi argument subzistă şi în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 78 din Constituţie. 29. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească opinează că aceasta este neîntemeiată. Sesizarea instanţei supreme în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine apariţia unei practici neunitare în aplicarea şi interpretarea legii de către instanţele judecătoreşti. Având în vedere că dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru instanţele judecătoreşti, se asigură astfel o practică judiciară unitară. Or, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin analizarea chestiunilor de drept cu care este sesizată şi prin pronunţarea hotărârilor prealabile, îndeplineşte prerogativele care îi sunt acordate de art. 126 alin. (3) din Constituţie, respectiv asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti. Aşa fiind, prin recunoaşterea obligativităţii hotărârii preliminare, prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5), ale art. 21, 124 şi 126 din Constituţie, ci asigură înfăptuirea justiţiei, în mod unitar, precum şi „supremaţia legii“, fără a încălca în vreun fel accesul la justiţie ori independenţa judecătorilor. 30. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 31. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actele încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 32. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 33. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul încheierilor de sesizare, îl constituie prevederile art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, precum şi ale art. 521 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015. Din analiza notelor scrise ale autorilor excepţiei rezultă că sunt criticate şi dispoziţiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, precum şi ale art. 519 din Codul de procedură civilă, urmând a fi reţinute ca obiect al excepţiei şi aceste prevederi de lege. În acelaşi timp, din analiza motivării excepţiei rezultă însă că aceasta nu vizează, în realitate, întregul art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, ci doar sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ din cuprinsul acestui text de lege. Autorii critică art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 în interpretarea dată acestuia de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.037 din 6 decembrie 2018. Soluţia instanţei supreme este cea potrivit căreia sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010. 34. În consecinţă, Curtea reţine ca obiect al excepţiei sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ din cuprinsul art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, şi dispoziţiile art. 169^2 din aceeaşi lege, precum şi dispoziţiile art. 519 şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. 35. Dispoziţiile art. 169^1 alin. (3) au fost introduse prin Legea nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 8 iulie 2015, şi au următorul cuprins: „(3) În cazul persoanelor prevăzute la alin. (2), la numărul total de puncte realizate de acestea până la data prezentei recalculări se adaugă numărul de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1), la determinarea punctajului mediu anual utilizându-se stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii.“ 36. Prevederile art. 169^2 au fost introduse în cuprinsul Legii nr. 263/2010 prin art. I pct. 3 din Legea nr. 221/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 30 iulie 2018, şi au următorul cuprins: "(1) Pensionarii sistemului public de pensii cărora li s-au aplicat prevederile art. 169^1 beneficiază de recalcularea pensiei cu utilizarea, la determinarea punctajului mediu anual, a stagiilor complete de cotizare avute în vedere, potrivit legii sau a unor hotărâri judecătoreşti, la stabilirea/recalcularea pensiei aflate în plată sau, după caz, cuvenite la data de 31 decembrie 2015.(2) În situaţia în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1), rezultă un punctaj mediu anual mai mic decât punctajul mediu anual aflat în plată, se menţine punctajul mediu anual şi cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării.(3) Recalcularea prevăzută la alin. (1) se efectuează din oficiu, în termen de 12 luni, calculat de la data de 1 octombrie 2018.(4) Drepturile de pensie recalculate potrivit alin. (1) se cuvin de la data de 1 octombrie 2018." 37. Dispoziţiile art. 519 şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă au următorul cuprins: - Art. 519: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“; – Art. 521 alin. (3): „Dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar pentru instanţa care a solicitat dezlegarea, de la data pronunţării deciziei.“. 38. În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile legale ce formează obiectul excepţiei contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la statul de drept, principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 41 alin. (2) privind dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii, art. 44 alin. (1), (2) teza întâi, (3) şi (8) referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 53 alin. (1) şi (2) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 78 privind intrarea în vigoare a legii, art. 108 alin. (2) referitor la actele Guvernului, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (1), (2) şi (3) privind instanţele judecătoreşti, art. 129 privind folosirea căilor de atac şi art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, se invocă încălcarea prevederilor art. 13 şi 14 referitoare la dreptul la un remediu efectiv şi interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 privind dreptul la respectarea bunurilor din primul Protocol adiţional la aceeaşi convenţie. 39. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 169^1 alin. (3) şi ale art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, precum şi ale art. 519 şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă au mai format obiect al controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare celor formulate în prezenta cauză. În acest sens sunt mai multe decizii (spre exemplu, Decizia nr. 454 din 29 iunie 2021*) şi Decizia nr. 281 din 27 aprilie 2021**), nepublicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunţării prezentei decizii, Decizia nr. 230 din 6 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 24 iunie 2021, Decizia nr. 211 din 25 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 9 iulie 2021, Decizia nr. 182 din 16 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 26 mai 2021, Decizia nr. 169 din 9 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 14 iunie 2021, sau Decizia nr. 160 din 4 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 12 mai 2021), ale căror soluţie şi considerente îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în prezenta cauză. **) Decizia nr. 281 din 27 aprilie 2021 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.056 din 4 noiembrie 2021. *) Decizia nr. 454 din 29 iunie 2021 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.020 din 26 octombrie 2021. 40. Astfel, Curtea a constatat, în esenţă, că Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, clarifică modul de interpretare şi aplicare a legii, iar interpretarea dată de instanţa supremă sintagmei „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ este constituţională. Faptul că autorii excepţiei de neconstituţionalitate stăruie în a interpreta sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ în sensul dorit de ei, ca referindu-se la stagiile de cotizare stabilite la data pensionării, şi nu la cele prevăzute de legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010, opunându-se interpretării date de instanţa supremă prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, nu constituie un veritabil aspect de neconstituţionalitate care să atragă sancţionarea art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 din perspectiva prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. 41. Pentru aceleaşi considerente, Curtea a reţinut că sunt neîntemeiate şi criticile de neconstituţionalitate vizând încălcarea dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil. 42. În continuare, analizând criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 16 din Constituţie, Curtea a constatat, pe de o parte, că acestea vizează diferenţa de tratament generată de interpretarea şi aplicarea diferite de către instanţele de judecată a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010. Or, Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, invocată chiar de autorii excepţiei, a dat o interpretare unitară acestor dispoziţii de lege, astfel încât criticile apar ca fiind lipsite de susţinere. 43. Pe de altă parte, pensionarii, care, cu prilejul deschiderii dreptului la pensie, au beneficiat de stagii de cotizare reduse, prin urmare, sunt într-o situaţie obiectiv diferită de cea a categoriei de pensionari cu care se compară, şi anume persoanele excluse de la aplicarea dispoziţiilor art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 care nu au beneficiat de un stagiu de cotizare redus cu prilejul stabilirii pensiei. Or, egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituţie, îşi găseşte aplicare doar atunci când persoanele se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat. 44. Cu privire la susţinerile vizând pretinsa contrarietate dintre textul de lege criticat şi prevederile constituţionale care consacră principiul neretroactivităţii legii civile, încălcarea dreptului de proprietate, a dreptului la pensie şi a dreptului la protecţia socială a muncii, Curtea reţine că, în vederea creării unui cadru legislativ cât mai coerent şi unitar, în scop reparatoriu ori pentru a înlătura unele diferenţe majore de tratament între persoanele pensionate sub imperiul unor acte normative diferite, potrivit principiului tempus regit actum, legiuitorul poate prevedea prin actele normative în vigoare proceduri de recorelare sau recalculare a pensiilor stabilite în temeiul legislaţiei anterioare, cu utilizarea elementelor de calcul al pensiei prevăzute de legislaţia în vigoare la momentul efectuării acestor proceduri. Instituirea acestor proceduri intră în competenţa exclusivă a legiuitorului, care, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie, se bucură de atribuţia de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalităţile de calcul al cuantumului lor (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007). 45. De asemenea, acelaşi text constituţional garantează cuantumul pensiei stabilit potrivit principiului contributivităţii. Or, conform dispoziţiilor art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, „în situaţia în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(3), rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se menţine punctajul mediu anual şi cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării“. Prin urmare, Curtea a constatat că legea prevede garanţii exprese pentru păstrarea cuantumului pensiei, astfel că nu se poate aprecia că schimbarea elementelor în funcţie de care aceasta a fost calculată afectează dreptul la pensie, aşa cum a fost stabilit anterior. 46. Referitor la critica de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 contravin prevederilor art. 108 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut că verificarea eventualităţii ca o hotărâre a Guvernului să modifice legea în executarea căreia a fost emisă depăşeşte competenţele Curţii Constituţionale. 47. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 129 şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, precum şi la art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea, având în vedere obiectul de reglementare al textului de lege criticat, care nu vizează aspecte procedurale referitoare la exercitarea căilor de atac, a constatat că dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate nu sunt incidente în cauză. 48. Analizând, în continuare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, Curtea a constatat că aceasta îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sub aspectul legăturii dispoziţiilor legale supuse controlului cu soluţionarea cauzei. Curtea a reţinut, în esenţă, că, potrivit dispoziţiilor art. 169^2 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 263/2010, recalcularea pensiei în temeiul acestui articol de lege s-a efectuat, din oficiu, în termen de 12 luni, calculat de la data de 1 octombrie 2018. Procesul de recalculare a pensiilor, potrivit art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, este, prin urmare, distinct şi ulterior celui prevăzut de art. 169^1 din acelaşi act normativ, care s-a aplicat începând cu data de 1 ianuarie 2016. Prin urmare, este lipsită de susţinere critica potrivit căreia dispoziţiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 ar constitui un paralelism legislativ. 49. Cele două texte de lege la care fac referire autorii excepţiei au reglementări cu un conţinut diferit. Astfel, aşa cum a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, paragrafele 71-77, dispoziţiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 implică o schimbare a concepţiei legislative în raport cu dispoziţiile art. 169^1 din acelaşi act normativ, în sensul acordării, începând cu data de 1 octombrie 2018, atât a beneficiului majorării de punctaj, cât şi a beneficiului folosirii, la recalcularea pensiei, a unui stagiu de cotizare redus, reglementat de acte normative cu caracter special. Or, aşa cum s-a reţinut şi anterior, dispoziţiile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 au prevăzut doar creşterea punctajelor anuale, fără a fi luate în calcul la stabilirea pensiei stagiile de cotizare prevăzute de legile speciale, în vigoare la data pensionării, ci stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 263/2010. 50. Examinând în continuare critica potrivit căreia dispoziţiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 nu reglementează situaţia persoanelor care se încadrează în ipoteza art. 169^1 alin. (1) din aceeaşi lege - respectiv sunt pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 ianuarie 2011, care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite şi/sau condiţii speciale, potrivit legii -, dar ale căror pensii nu au fost recalculate în termenele prevăzute de lege, Curtea a reţinut că recalcularea pensiei în temeiul art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 a reprezentat o procedură aplicabilă, din oficiu, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. Deşi textul de lege nu se referă în mod expres la aplicabilitatea din oficiu a procedurii de recalculare, dispoziţiile art. 134 alin. (14) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011, aşa cum au fost completate prin articolul unic din Hotărârea Guvernului nr. 291/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 8 mai 2017, precizează că „recalcularea drepturilor de pensie conform prevederilor art. 169^1 din lege se efectuează din oficiu“. 51. Justificarea faptului că dispoziţiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 nu se referă la ipoteza în care recalcularea pensiilor în temeiul art. 169^1 din acelaşi act normativ nu a avut loc se găseşte în aceea că, potrivit dispoziţiilor acestui din urmă text de lege, la data de 1 octombrie 2018, procesul obligatoriu de recalculare a pensiilor în temeiul art. 169^1 se putea considera ca fiind finalizat. Împrejurarea că, din motive obiective, casele de pensii nu şi-au îndeplinit în unele cazuri obligaţia de a recalcula pensiile în termenele prevăzute de lege, potrivit art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, nu poate fi interpretată ca reprezentând un impediment în aplicarea ulterioară a dispoziţiilor art. 169^2 din acelaşi act normativ, de vreme ce procesul de recalculare este obligatoriu, nerealizarea sa neputând fi imputată titularilor dreptului la pensie. Acest aspect de fapt nu este de natură să conducă la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 169^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, al cărui sens trebuie interpretat, în continuare, că se aplică tuturor persoanelor ale căror pensii trebuiau să fie recalculate, în mod obligatoriu, potrivit art. 169^1. 52. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate formulată cu privire la dispoziţiile art. 519 şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a mai examinat critici similare, constatând constituţionalitatea acestor dispoziţii de lege care reglementează competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a pronunţa hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 541 din 26 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 27 ianuarie 2020). 53. Constatând că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, Curtea a reţinut că analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie poartă exclusiv asupra problemei punctuale indicate de judecătorul cauzei, care, anticipând dificultatea chestiunii şi riscul ca aceasta să genereze interpretări diferite în momentul în care diverse instanţe ar ajunge să examineze respectiva chestiune de drept, solicită instanţei supreme să statueze într-o manieră care să clarifice şi să fixeze o optică unitară, generalizată la nivelul tuturor instanţelor din ţară. Funcţia preventivă şi unificatoare a acestei proceduri este benefică actului de justiţie, asigurând realizarea premiselor pentru întrunirea caracteristicilor unui proces echitabil, ca exigenţă a statului de drept izvorâtă din prevederile art. 21 din Legea fundamentală, dar şi din cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Aceasta, deoarece se evită interpretările diferite pe care diverse instanţe le-ar putea da aceleiaşi problematici, iar părţile din proces beneficiază de certitudinea previzibilităţii dispoziţiilor legale aplicabile situaţiei de fapt conflictuale în care se află. Totodată, prin această procedură se asigură şi respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, procesele urmând să fie soluţionate în baza unor prevederi legale interpretate unitar, astfel încât persoanele implicate în litigii aflate pe rolul unor instanţe diferite vor beneficia de un tratament juridic egal. Faptul că, potrivit textului de lege criticat în cauza de faţă, soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se impune cu forţă obligatorie tuturor judecătorilor nu aduce atingere independenţei acestora, întrucât, în cadrul proceselor pe care le soluţionează, judecătorul îşi menţine prerogativa decizională neştirbită, în sensul că va aprecia întregul ansamblu probatoriu în mod obiectiv, în absenţa oricăror influenţe exterioare care să îi afecteze libertatea de a ajunge la o soluţie bazată exclusiv pe propria argumentare raţională. Interpretarea obligatorie dată de instanţa supremă se integrează în esenţa textului de lege interpretat, explicând înţelesul acestuia, clarificând modul său de aplicare şi evidenţiind semnificaţia corectă a conţinutului său normativ, fără să impună însă judecătorilor care urmează să îl aplice soluţii prestabilite pentru situaţii date, ci permiţând coroborarea acestuia, în cadrul procesului de interpretare şi aplicare a legii la speţă, cu toate celelalte elemente de fapt şi de drept pe care judecătorul îşi va fonda raţionamentul care va conduce la soluţionarea litigiului. (a se vedea Decizia nr. 281 din 27 aprilie 2021, precitată). 54. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în prezenta cauză. 55. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Şerban în Dosarul nr. 4.359/97/2018, de Ana Uszkai în Dosarul nr. 4.407/97/2018, de Nicolae Petrişor în Dosarul nr. 3.183/97/2018 şi de Vasile Belean în Dosarul nr. 3.142/97/2018, dosare ale Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă, şi constată că sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ din cuprinsul art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, şi dispoziţiile art. 169^2 din aceeaşi lege, precum şi dispoziţiile art. 519 şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 septembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
