Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de municipiul Galaţi, prin primar, în Dosarul nr. 37.647/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 720D/2016. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Dragoş-Mihail Daghie, în calitate de apărător ales, cu delegaţie depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa părţii Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 2.694D/2016 şi nr. 584D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceluiaşi text de lege, ridicată de acelaşi autor în dosarele nr. 15.003/3/2016 şi nr. 27.859/3/2016 ale aceleiaşi instanţe. 4. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Dragoş-Mihail Daghie, în calitate de apărător ales, cu delegaţie depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celeilalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în cele trei dosare menţionate, partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis punctul său de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată, arătând că, în opinia sa, aceasta este neîntemeiată. 6. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 2.694D/2016 şi nr. 584D/2017 la Dosarul nr. 720D/2016. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.694D/2016 şi nr. 584D/2017 la Dosarul nr. 720D/2016, care a fost primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. Arată că situaţia premisă, care a determinat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate, o constituie invalidarea unor decizii ale primarului municipiului Galaţi referitoare la imposibilitatea restituirii în natură a unor imobile revendicate. Precizează, în esenţă, că nu pot face obiectul retrocedării imobilele care aparţin proprietăţii publice. Dacă imobilele se află în proprietatea privată a unităţii administrativ-teritoriale, trebuie avut în vedere că părţile se află pe picior de egalitate, ceea ce se transpune şi în plan procesual. Dar textul de lege criticat permite doar persoanei vătămate să conteste decizia Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, nu şi unităţii deţinătoare, ceea ce este de natură să încalce dreptul de acces liber la justiţie al acesteia. Depune la dosar şi note scrise. 8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că, prin Decizia nr. 10 din 17 ianuarie 2017, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra aceluiaşi text de lege, prin prisma unor critici similare, constatând conformitatea acestuia cu prevederile din Legea fundamentală invocate şi în cauza de faţă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 9. Prin Încheierea din 29 aprilie 2016, Sentinţa civilă nr. 1.162 din 14 octombrie 2016 şi prin Încheierea din 18 ianuarie 2017, pronunţate în dosarele nr. 37.647/3/2015, nr. 15.003/3/2016 şi, respectiv, nr. 27.859/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost ridicată, în toate cele trei dosare, de municipiul Galaţi, prin primar, în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor de anulare a unor decizii prin care Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a invalidat dispoziţiile emise de primarul municipiului Galaţi, conţinând propuneri de restituire prin echivalent a unor imobile revendicate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, identică în toate cele trei dosare conexate, autorul acesteia critică faptul că, în cauzele având ca obiect contestaţiile formulate împotriva deciziilor de invalidare emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, calitate procesuală activă au doar persoanele care se consideră îndreptăţite, astfel cum sunt definite de art. 3 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 165/2013. Or, prin eliminarea controlului judiciar al acestor decizii declanşat de entitatea învestită cu soluţionarea notificării, se aduce atingere principiului accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare, unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii justiţiei, golindu-se de conţinut prevederile art. 21 din Constituţie. Aceasta, deoarece lipsa căii de atac împotriva deciziei administrative care lipseşte de efecte o altă decizie administrativă emisă de un organ care nu se află în raport de subordonare ierarhică sau funcţională cu primul, echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv asupra unor măsuri tehnico-administrative care ar putea leza interesele legitime ale comunităţii locale şi principiul plenitudinii de competenţă cu care această entitate a fost învestită de legiuitor, dreptul de acces liber la justiţie devenind, astfel, teoretic şi iluzoriu. Precizează că, în cauză, autoritatea locală nu îşi poate susţine soluţia adoptată iniţial, invalidată ulterior de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, potrivit căreia restituirea terenului revendicat pe vechiul amplasament nu ar fi posibilă fără lezarea interesului public. 11. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 720D/2016. În celelalte două dosare consideră că textul de lege criticat asigură accesul liber la justiţie. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următorul conţinut: - Art. 35 alin. (1): „(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.“ 17. Art. 33 stabileşte termenele în care entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, iar art. 34 prevede termenele în care trebuie soluţionate dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. În speţă sunt aplicabile prevederile art. 34 din Legea nr. 165/2013, fiind vorba despre o decizie emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor. 18. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, acelaşi în toate cele trei dosare conexate (primarul municipiului Galaţi), prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4), care consacră principiul separaţiei puterilor în stat, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24, care consacră dreptul la apărare şi art. 129, care reglementează cu privire la folosirea căilor de atac. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 10 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 8 mai 2017, şi Decizia nr. 245 din 25 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 27 iulie 2017, a mai analizat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, din perspectiva unor critici similare, referitoare la faptul că legea nu conferă unităţii deţinătoare a bunului imobil solicitat/entităţii învestite cu soluţionarea notificării legitimare procesuală activă pentru contestarea în instanţă a deciziei Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de invalidare a propunerii sale de acordare de măsuri reparatorii în echivalent. 20. Prin Decizia nr. 10 din 17 ianuarie 2017, paragraful 32, Curtea a reţinut că izvorul dreptului la despăgubire al persoanei îndreptăţite îl constituie bunul imobil preluat în mod abuziv, compensarea prin echivalent fiind o măsură excepţională care se abate de la principiul restituirii în natură. În cazul compensării prin puncte, statul a ales ca el însuşi să preia sarcina despăgubirii cu privire la bunurile care fac obiectul legii; prin urmare, în lipsa acestui mecanism ar fi revenit unităţii deţinătoare obligaţia fie de a restitui bunul în natură, fie de a acorda o măsură reparatorie prin echivalent, indiferent de forma acestuia. Curtea a apreciat, de asemenea, că unitatea deţinătoare - indiferent de regimul său juridic - şi statul formează un corp procesual unitar în concepţia legiuitorului. Această realitate normativă, fiind rezultatul unei ficţiuni juridice pe care legiuitorul a creat-o, constituie, în mod indubitabil, o regulă de drept în materia restituirii reglementată de Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, iar caracteristica esenţială a acesteia este faptul că nu poate fi făcută proba contrară împotriva unei asemenea reguli, prin mijlocirea art. 21 din Constituţie. Regula de drept enunţată impune, în mod axiomatic, concluzia potrivit căreia acest corp acţionează unitar prin actul care produce efecte în circuitul juridic, şi anume: (1) decizia entităţilor învestite de lege de restituire în natură a bunului imobil sau (2) decizia Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de invalidare sau validare în tot sau în parte a deciziilor emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii. Competenţa Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor nu naşte un drept al unităţii deţinătoare la a contesta actul acesteia, ci de a concura la realizarea actului care produce efecte juridice şi este opozabil şi persoanei îndreptăţite. Răsturnarea acestei concepţii legislative poate duce la golirea de conţinut a întregii proceduri de restituire, aceasta disipându-se între diversele interese mai mult sau mai puţin îndreptăţite ale subiecţilor ce participă şi concură la realizarea întregului proces. 21. Curtea a statuat, prin aceeaşi decizie (paragraful 33), că, din moment ce atât unităţii deţinătoare, cât şi Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor le incumbă obligaţia de restituire, nu se poate reţine existenţa unei limitări a accesului liber la justiţie a uneia împotriva celeilalte. Prin urmare, legiuitorul a considerat că în cadrul procesului de restituire nu pot exista interese legitime divergente între acestea; ceea ce este actual şi primează este interesul legitim al persoanei îndreptăţite de a i se restitui bunul în natură/echivalent, aspect pe care numai aceasta îl poate contesta. 22. În consecinţă, deşi unitatea deţinătoare ar putea invoca un interes de fapt în promovarea unei căi de atac împotriva deciziei de invalidare a Comisiei Naţionale pentru Compensarea imobilelor, Curtea a apreciat că acest interes nu este unul legitim pentru a putea fi valorificat în sensul art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Caracterul legitim al interesului - în contextul cadrului normativ configurat de Legea nr. 165/2013 - aparţine doar persoanei îndreptăţite, căreia, de altfel, legea îi şi recunoaşte dreptul de a contesta actul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor. Prin urmare, Curtea a constatat că textul legal criticat nu încalcă art. 21 din Constituţie. 23. În considerarea acestor argumente, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. 24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei sale, Curtea apreciază că, în cauza de faţă, îşi menţin valabilitatea atât soluţia pronunţată prin deciziile menţionate, cât şi considerentele care au stat la baza acesteia. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de municipiul Galaţi, prin primar, în dosarele nr. 37.647/3/2015, nr. 15.003/3/2016 şi, respectiv, nr. 27.859/3/2016 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 septembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
