Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, excepţie ridicată de Cătălin Ionuţ Marin în Dosarul nr. 3.424/90/2019 al Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.189D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei a comunicat o cerere privind renunţarea la judecată. 4. Reprezentantul Ministerului Public arată că excepţia de neconstituţionalitate este de ordine publică, astfel încât nu se poate renunţa la judecată şi, în consecinţă, consideră că cererea trebuie respinsă. 5. Curtea, având în vedere prevederile art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora în faţa instanţei de contencios constituţional nu sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la stingerea procesului, deci inclusiv cele referitoare la renunţarea la judecată, dispune respingerea cererii autorului de renunţare la judecată şi, în consecinţă, reţine excepţia spre judecare. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că prevederile legale criticate nu conţin norme discriminatorii, iar aplicarea legii potrivit principiului tempus regit actum nu produce o încălcare a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 7. Prin Încheierea din 23 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 3.424/90/2019, Tribunalul Vâlcea - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. Excepţia a fost ridicată de Cătălin Ionuţ Marin într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii privind obligarea acordării gradului de căpitan. Prin Sentinţa nr. 820 din 22 septembrie 2020, Tribunalul Vâlcea - Secţia a II-a civilă a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulate de reclamant, în contradictoriu cu pârâta Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi „Grigore Alexandru Ghica“ Drăgăşani. Împotriva acestei sentinţe, autorul excepţiei a formulat recurs, iar prin Decizia nr. 609 din 4 iunie 2021, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul, a dispus casarea sentinţei şi, în rejudecare, a admis acţiunea ca întemeiată. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că interpretarea potrivit căreia dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 80/1995 se aplică doar subofiţerilor în activitate creează o situaţie de discriminare în raport cu cei care au trecut în corpul ofiţerilor anterior modificării Legii nr. 80/1995, prin Legea nr. 101/2019. Astfel, se arată că art. 52 alin. 4 din Legea nr. 80/1995, în forma modificată prin Legea nr. 101/2019, dă naştere unor diferenţieri, care creează inechitate şi în ceea ce priveşte salarizarea personalului, deoarece încadrarea în funcţii se face în concordanţă cu gradul deţinut. De asemenea, ofiţerul nu poate participa la un concurs pentru ocuparea unei funcţii unde în fişa postului este prevăzut un grad minim, îngrădindu-se astfel dreptul la muncă. Or, modificarea legislativă trebuia să conducă la recunoaşterea dreptului fără a da naştere unor alte situaţii prin care s-au produs diferenţieri în cadrul aceleiaşi categorii de lucrători, unora fiindu-le valorificată vechimea în structurile Ministerului Afacerilor Interne sau chiar vârsta drept criteriu la un moment trecut, iar altora nu. 9. Criteriul introdus este unul inegal, discriminatoriu, dezavantajând pe ofiţerii care au fost încadraţi înainte de intrarea în vigoare a modificărilor legislative, nerespectând egalitatea economică în materie de angajare şi profesie, precum şi drepturile economice, respectiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală. Această încălcare a principiului egalităţii rezultă şi din cap. I din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, care stabileşte coeficienţi de ierarhizare pentru funcţii corespunzătoare gradelor profesionale, respectiv coeficientul pentru gradul de sublocotenent este de minimum 1,63 - maximum 1,70, în timp ce coeficientul pentru gradul de căpitan este de minimum 1,83 - maximum 1,93. Se încalcă şi principiul nediscriminării şi instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeaşi activitate şi are aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie, dar şi principiul egalităţii privind asigurarea unor salarii egale pentru muncă egală, sens în care sunt invocate dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi ale art. 2 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. 10. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate, se arată că a fost emis de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării un „punct de vedere“ vizând o speţă identică, drept urmare a sesizării colective formulate de sindicatul poliţiştilor, prin care s-a reţinut că modificările legislative similare celor din prezenta cauză au efecte discriminatorii, creând un tratament diferenţiat pentru situaţii comparabile în cazul persoanelor încadrate în corpul ofiţerilor, înainte şi după intrarea în vigoare a acestor modificări. 11. Tribunalul Vâlcea - Secţia a II-a civilă consideră că textul criticat este neconstituţional, întrucât angajaţii care au trecut din corpul subofiţerilor în corpul ofiţerilor cu foarte puţin timp înainte de modificarea art. 52 din Legea nr. 80/1995, în forma actuală (3 luni, cum este situaţia reclamantului - autor al excepţiei), sunt încadraţi în grade inferioare faţă de cei care au trecut în corpul ofiţerilor după această modificare, deşi prestează aceeaşi muncă şi, teoretic, se află în aceeaşi situaţie, fiind însă salarizaţi diferit. În consecinţă, instanţa consideră că dispoziţiile legale criticate sunt în contradicţie cu prevederile art. 16 din Constituţie, întrucât reclamantului îi este creată o situaţie defavorabilă. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este reţinut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. I pct. 50 şi 51 din Legea nr. 101/2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 13 mai 2019. 16. Din analiza criticilor de neconstituţionalitate rezultă că, în realitate, acestea vizează prevederile art. 52 alin. 4 din Legea nr. 80/1995, urmând a fi reţinute ca obiect al excepţiei aceste dispoziţii de lege, care au următorul cuprins: "În Ministerul Afacerilor Interne, persoanelor prevăzute la art. 36 alin. 1 lit. e) şi h) li se acordă gradul în funcţie de vechimea în structurile Ministerului Afacerilor Interne, astfel: a) sub 5 ani - sublocotenent; b) între 5 şi 10 ani - locotenent; c) peste 10 ani - căpitan.“" Prevederile art. 36 alin. 1 lit. e) şi h) din Legea nr. 80/1995 la care fac trimitere prevederile art. 52 alin. 4 din acelaşi act normativ au următorul cuprins: "Ofiţerii în activitate provin din: (...); e) maiştri militari, subofiţeri, soldaţi şi gradaţi profesionişti, în activitate, absolvenţi cu diplomă de licenţă ai instituţiilor civile de învăţământ superior, cu profil corespunzător specialităţilor militare, care au vârsta de cel mult 45 de ani, au promovat testele de aptitudini şi îndeplinesc celelalte condiţii stabilite prin ordin al miniştrilor sau şefilor instituţiilor componente ale sistemului apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale; (...); h) maiştri militari, subofiţeri, soldaţi şi gradaţi profesionişti în activitate, absolvenţi cu diplomă de licenţă ai instituţiilor militare de învăţământ superior;." 17. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 21 privind nediscriminarea din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, referitor la criticile de neconstituţionalitate formulate în raport cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie, Curtea reţine că prevederile de lege criticate instituie reguli pentru acordarea gradelor militare de sublocotenent, locotenent şi căpitan, stabilind în acest sens criteriul vechimii în structurile Ministerului Afacerilor Interne. Stabilirea unui asemenea criteriu obiectiv se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului, care, astfel cum se reţine în expunerea de motive a propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare (devenită Legea nr. 101/2019), a urmărit „reaşezarea piramidei de grade şi funcţii“ şi crearea „posibilităţii de evoluţie în cariera militară a diferitelor categorii de personal prin măsuri proactive de motivare şi fidelizare“. 19. Referitor la principiul egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, în jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională a statuat că acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, respectarea egalităţii în drepturi, precum şi a obligaţiei de nediscriminare, stabilite prin art. 16 alin. (1) din Constituţie, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în perioada în care reglementările sale sunt în vigoare, tratament juridic care nu poate fi decât egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. 20. În raport cu aceste considerente, Curtea constată că prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate vizează în mod egal toate persoanele la care textul legal face referire, respectiv toţi ofiţerii în activitate aflaţi în ipoteza de aplicare a normei, fără a exclude vreo categorie. În consecinţă, întrucât textul de lege criticat nu conţine vreo normă discriminatorie şi nu instituie vreun privilegiu cu privire la un drept sau o libertate fundamentală, Curtea constată că dispoziţiile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi nu sunt, sub niciun aspect, încălcate. 21. De asemenea, Curtea reţine că aspectele referitoare la interpretarea şi aplicarea în timp a normelor legale criticate excedează controlului de constituţionalitate, fiind de competenţa autorităţilor publice responsabile, iar, în caz de litigiu, a instanţelor judecătoreşti. 22. Referitor la invocarea unui „punct de vedere“ emis de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, cu privire la care autorul excepţiei susţine că vizează o speţă identică, referitor la categoria profesională a poliţiştilor, Curtea constată că această susţinere nu poate fi reţinută în analiza criticilor de neconstituţionalitate formulate cu privire la art. 52 alin. 4 din Legea nr. 80/1995. Cadrele militare constituie o categorie juridică distinctă de cea a poliţiştilor - funcţionari publici cu statut special şi, în consecinţă, regulile aplicabile unei categorii nu pot fi translatate de plano în cazul celeilalte categorii profesionale. 23. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 21 - Nediscriminarea, cuprinse în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Curtea precizează că raportarea acestor prevederi cuprinse într-un act având aceeaşi forţă juridică precum tratatele constitutive ale Uniunii Europene trebuie să se facă la dispoziţiile art. 148 din Constituţie, iar nu la cele cuprinse în art. 20 din Legea fundamentală, care se referă la tratatele internaţionale privind drepturile omului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 206 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 17 aprilie 2012). 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cătălin Ionuţ Marin în Dosarul nr. 3.424/90/2019 al Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 52 alin. 4 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
