Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Sylvia Rosman în Dosarul nr. 27.016/3/2015** al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 560D/2016. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei, domnul avocat Adrian Laurenţiu Ionescu, în calitate de apărător ales, cu delegaţie depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa părţii Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 772D/2016, nr. 1.552D/2016 şi nr. 966D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceluiaşi text de lege, ridicată de Marcus Paul în Dosarul nr. 27.750/3/2015** al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, de Andre Philippe Davody în Dosarul nr. 27.000/3/2015** al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, precum şi de Ana Cristina Daniela Dumitrescu şi Ana Viorelia Ionescu în Dosarul nr. 27.019/3/2015** al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă. 4. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei, domnul avocat Adrian Laurenţiu Ionescu, în calitate de apărător ales, cu delegaţie depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celeilalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în toate cele patru dosare, partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis punctul său de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată, arătând că, în opinia sa, aceasta este neîntemeiată. 6. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 772D/2016, nr. 1.552D/2016 şi nr. 966D/2017 la Dosarul nr. 560D/2016. Apărătorul autorilor excepţiei şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 772D/2016, nr. 1.552D/2016 şi nr. 966D/2017 la Dosarul nr. 560D/2016, care a fost primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, pentru argumentele arătate pe larg în motivarea scrisă. Precizează că art. 34 alin. (5) instituie cauze prioritare de soluţionare a dosarelor, în funcţie de care unele instanţe au apreciat că se impune obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor să soluţioneze cu prioritate, altele au respins ca premature cererile de soluţionare, iar altele doar au constatat dreptul petentului de a-i fi soluţionat cu prioritate dosarul. În ipoteza în care instanţele au respins cererile ca premature, se încalcă dreptul de acces liber la justiţie, instituindu-se şi o diferenţă de tratament juridic în defavoarea petentului. 8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că, în precedent, Curtea Constituţională a constatat conformitatea textelor de lege criticate cu prevederile din Constituţie invocate şi în cauza de faţă, iar existenţa unei practici neunitare la nivelul instanţelor de judecată nu reprezintă un temei care să justifice reconsiderarea acesteia. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 9. Prin Încheierile din 6 aprilie 2016 şi 4 mai 2016, Sentinţa civilă nr. 594 din 29 aprilie 2016 şi Încheierea din 6 mai 2016, pronunţate în dosarele nr. 27.016/3/2015**, nr. 27.750/3/2015**, nr. 27.000/3/2015** şi, respectiv, nr. 27.019/3/2015**, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost ridicată de Sylvia Rosman, Marcus Paul, Andre Philippe Davody, precum şi de Ana Cristina Daniela Dumitrescu şi Ana Viorelia Ionescu în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de obligare a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea unor decizii de compensare pentru imobile care nu mai pot fi restituite în natură, revendicate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Acţiunile au fost introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, identică în toate cele patru dosare conexate, se susţine, în esenţă, că termenul de 60 de luni instituit de legiuitor îngrădeşte accesul liber la justiţie, prevederile art. 34 din Legea nr. 165/2013 permiţând instanţelor de judecată ca, indiferent de etapa de soluţionare a dosarelor administrative şi de stadiul în care se află acestea, să respingă ca premature cererile de chemare în judecată având ca obiect obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei de compensare prin puncte, ceea ce echivalează cu o interdicţie temporară a exerciţiului dreptului de acces liber la justiţie. De asemenea, autorii excepţiei arată că textele de lege criticate nu conţin nicio sancţiune în cazul în care cererea nu este soluţionată într-un termen rezonabil, nici după termenul de 60 de luni neexistând speranţa că vor obţine măsurile compensatorii ce li se cuvin. Totodată, textul dă posibilitatea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a alege în mod cu totul abuziv dosarele pe care aceasta înţelege să le soluţioneze. Prin faptul că legiuitorul nu a prevăzut în mod expres un termen de soluţionare în interiorul celor 60 de luni pentru situaţia dosarelor care au hotărâri judecătoreşti prin care a fost soluţionat fondul notificării şi prin faptul că nu a fost stabilit numărul concret de dosare administrative care trebuie soluţionate anual de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor se încalcă efectele obligatorii ale actului jurisdicţional şi ordinea statului de drept, obstrucţionându-se buna funcţionare a justiţiei. Mai arată că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât un organ al administraţiei publice nu se poate substitui autorităţii judecătoreşti, încălcând dispoziţiile unei hotărâri judecătoreşti irevocabile. În cazul în care dosarul administrativ a fost analizat pe fond definitiv/irevocabil în ceea ce priveşte calitatea, dreptul şi întinderea acestuia, nu mai poate parcurge din nou aceeaşi procedură raportat la termenul de 60 de luni prevăzut de art. 34 din Legea nr. 165/2013. Susţin că se încalcă şi dreptul de proprietate privată, întrucât hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a exercitat controlul judecătoresc au generat un drept de creanţă asupra statului, dând naştere în patrimoniul persoanei îndreptăţite la despăgubiri la un „bun“ în sensul art. 1 - „Protecţia proprietăţii“ din primul Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 11. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă îşi exprimă opinia în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 14. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, susţinerile reprezentantului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, prevederile art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, la art. 34 au fost adăugate încă două alineate, prin art. 1 pct. 2 din Legea nr. 103/2016 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi a art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 24 mai 2016. Curtea se va pronunţa asupra prevederilor criticate de autorii excepţiei, care se regăsesc, în prezent, la art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 165/2013 şi care au următorul conţinut: - Art. 34 alin. (1)-(3): "(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) şi data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi se comunică, la cerere, persoanelor îndreptăţite." 18. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse la art. 21 referitor la dreptul de acces liber la justiţie şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) şi (2) care garantează dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi la art. 126 alin. (1) şi (2) privind realizarea justiţiei. De asemenea, se invocă prevederile din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cuprinse în art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil şi în art. 14 - Interzicerea discriminării, precum şi în art. 1 - „Protecţia proprietăţii“ din primul Protocolul adiţional la aceeaşi convenţie. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, acţiunile deduse soluţionării Tribunalului Bucureşti, instanţă care a sesizat Curtea Constituţională în toate cele patru cauze, se circumscriu celei de-a doua etape a procesului de restituire, respectiv emiterea deciziei de compensare în cazul acelor imobile care nu pot fi restituite în natură, fiind, aşadar, incident art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, care prevede că dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a legii, dar şi art. 34 alin. (2), care stabileşte aceleaşi termene şi pentru dosarele care sunt înregistrate la Secretariatul Comisiei după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. 20. Curtea reţine că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a constatat că prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 sunt de natură să încalce egalitatea armelor, ca garanţie a dreptului la un proces echitabil, în ipoteza în care se interpretează că termenele prevăzute de acestea sunt aplicabile şi proceselor aflate pe rolul instanţelor de judecată la data intrării în vigoare a legii. Dar această situaţie nu se regăseşte în cauzele de faţă, înregistrate pe rolul instanţei de fond după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Ca atare, în ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din lege, nu este aplicabilă cauza de inadmisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. 21. Asupra constituţionalităţii prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea s-a mai pronunţat, prin prisma unor critici similare, referitoare la termenele pe care acestea le stabilesc, şi a constatat conformitatea acestora cu dispoziţiile din Legea fundamentală invocate şi în prezentele cauze conexate. Astfel, referitor la susţinerea potrivit căreia instituirea unui nou termen, de 5 ani, în favoarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, pentru soluţionarea dosarelor de despăgubire, termen a cărui neepuizare determină respingerea ca prematur introdusă a cererii adresate instanţei pentru obligarea acestei autorităţi la soluţionarea dosarului de despăgubire, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 174 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2016, paragraful 19), că textul de lege criticat face parte din ansamblul de reguli procedurale instituite de legiuitorul român în scopul eficientizării procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist. Prin stabilirea unui interval maxim de timp în care Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor este obligată să soluţioneze dosarele de despăgubire se realizează o limitare în timp a acestei etape administrative, ceea ce reprezintă o remediere a deficienţei legislaţiei anterioare, care nu prevedea vreun termen în acest sens. În virtutea art. 20 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, persoanele care se considerau îndreptăţite în temeiul legilor reparatorii se adresau instanţei de contencios administrativ ca urmare a refuzului nejustificat de emitere de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a deciziei conţinând titlul de despăgubire, în condiţiile în care era asimilată unui refuz nejustificat de soluţionare trecerea unui interval de timp apreciat de acestea în mod subiectiv ca nerezonabil, de natură a justifica un demers jurisdicţional. Aşadar, omisiunea reglementării unui termen legal de soluţionare a dosarelor de despăgubire crea premisele unui comportament arbitrar al autorităţii administrative competente şi punea persoanele care se considerau îndreptăţite în situaţia de a acţiona în mod aleatoriu, valorificând o cale nespecifică de acţiune, la care recurgeau ca urmare a lipsei de certitudine în ce priveşte soluţionarea de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a dosarelor de despăgubire. Ca atare, instituirea, prin textul de lege criticat în cauzele de faţă, a unui interval maxim de timp în care Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să îşi îndeplinească această atribuţie reprezintă o concretizare a intenţiei legiuitorului român de clarificare a procedurii de restituire, prin conferirea unui grad de previzibilitate apt să dea expresie exigenţelor dreptului la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil. 22. De asemenea, prin Decizia nr. 381 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 1 august 2017, paragraful 20, Curtea a reţinut, în acord cu cele constatate în jurisprudenţa sa anterioară, reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, paragraful 34, mai sus referită, că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată în vederea îndeplinirii obligaţiilor instituite în sarcina statului român de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, obligaţii ce au implicat modificarea mecanismului de restituire, prin implementarea unor proceduri simplificate şi eficiente, precum şi prin stabilirea unor termene constrângătoare pentru toate etapele administrative, dublate de un control jurisdicţional efectiv, Curtea de la Strasbourg subliniind necesitatea implementării unor măsuri de natură să urgenteze soluţionarea cererilor vizând măsurile reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de către stat. 23. Faţă de constatarea potrivit căreia textul de lege criticat în prezentele cauze stabileşte un termen în interiorul căruia trebuie să fie soluţionate dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, Curtea a reiterat, de exemplu, prin Decizia nr. 381 din 6 iunie 2017, paragrafele 21 şi 22, cele reţinute în jurisprudenţa sa în această materie, în sensul că reglementarea, prin Legea nr. 165/2013, a unui interval de timp fix, cert şi precis determinat în care Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să soluţioneze dosarele deja înregistrate este de natură să asigure un cadru legal care să confere eficienţă dreptului de proprietate recunoscut persoanelor îndreptăţite. În acelaşi timp, Curtea a reţinut că termenele stabilite dau expresie celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot mai sus menţionată. De asemenea, ulterior adoptării Legii nr. 165/2013, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a confirmat măsurile pentru care a optat legiuitorul român, observând că acesta a fixat termene precise pentru fiecare etapă administrativă (Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Preda şi alţii împotriva României, paragraful 119). Totodată, având în vedere marja de apreciere a statului român, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat, prin aceeaşi hotărâre, că Legea nr. 165/2013 oferă, în principiu, un cadru accesibil şi efectiv pentru soluţionarea cererilor (paragraful 121) şi, cu toate că termenele fixate pentru procedura administrativă, la care se pot adăuga şi eventuale proceduri judiciare, pot prelungi durata de soluţionare definitivă a pretenţiilor, o atare situaţie excepţională este inerentă complexităţii factuale şi juridice vizând restituirea proprietăţilor preluate abuziv, aşa încât aceste termene nu pot fi considerate, în sine, ca ridicând o problemă de eficacitate a reformei şi nici contrare drepturilor garantate de Convenţie, în special dreptului garantat de art. 6 paragraful 1, în ceea ce priveşte durata rezonabilă a procedurii (paragrafele 129 şi 131). 24. În ce priveşte criticile referitoare la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată, formulate faţă de prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea s-a pronunţat, de asemenea, în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a excepţiei de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 174 din 29 martie 2016, paragraful 21. 25. Pentru identitate de raţiune, toate cele statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa mai sus evocată sunt pe deplin aplicabile şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, care au în vedere situaţia dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, acestea urmând să fie soluţionate în aceleaşi termene, de 60 de luni, respectiv 36 de luni în cazul dosarelor de fond funciar, care încep să curgă de la momentul înregistrării dosarului. 26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei sale, Curtea apreciază că, în cauza de faţă, îşi menţin valabilitatea atât soluţia pronunţată prin deciziile menţionate, cât şi considerentele care au stat la baza acestora. 27. Curtea reţine, totodată, că, prin Legea nr. 103/2016, au fost introduse în cuprinsul art. 34 din Legea nr. 165/2013 încă două noi alineate, alin. (4) şi (5), care reglementează ordinea de soluţionare a dosarelor. Astfel, art. 34 alin. (4) stabileşte regula potrivit căreia acestea vor fi soluţionate în ordinea înregistrării lor la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv Secretariatul Comisiei Naţionale, iar art. 34 alin. (5) consacră situaţiile în care, prin excepţie de la prevederile alin. (4), dosarele se soluţionează cu prioritate. În redactarea actuală, în urma modificării operate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.030 din 21 decembrie 2016, art. 34 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 165/2013 stabileşte că vor fi soluţionate cu prioritate dosarele în care, prin hotărâri judecătoreşti irevocabile/definitive, instanţele de judecată s-au pronunţat cu privire la existenţa şi întinderea dreptului, precum şi la calitatea de persoană îndreptăţită, astfel că susţinerile autorilor excepţiei referitoare la această problematică au rămas lipsite de obiect, ca urmare a modificării legislative menţionate. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sylvia Rosman în Dosarul nr. 27.016/3/2015** al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, Marcus Paul în Dosarul nr. 27.750/3/2015** al Tribunalului Bucureşti -Secţia a V-a civilă, de Andre Philippe Davody în Dosarul nr. 27.000/3/2015** al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, precum şi de Ana Cristina Daniela Dumitrescu şi Ana Viorelia Ionescu în Dosarul nr. 27.019/3/2015** al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 septembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
