Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 296 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Mihaela Sînziana Petrişor în Dosarul nr. 789/238/2016 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.661D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost în mod legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat este previzibil, conduita pe care funcţionarul public este obligat să o adopte este clar determinată, nefiind necesar ca sintagma „întrebuinţarea de expresii jignitoare“ să fie definită în mod expres de lege, întrucât comportamentul corespunzător al funcţionarului public decurge din normele codului deontologic al profesiei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia penală nr. 1.006/A din 20 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 789/238/2016, Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 296 alin. (1) din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Mihaela Sînziana Petrişor, inculpată într-o cauză care are ca obiect soluţionarea apelului formulat de persoanele vătămate împotriva Sentinţei penale nr. 34 din 5 iulie 2017, pronunţată de Judecătoria Gurahonţ în Dosarul nr. 789/238/2016, prin care inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 300 de zile amendă pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 296 alin. (1) din Codul penal. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea arată că sintagma „întrebuinţarea de expresii jignitoare“ este neconstituţională, „contravenind art. 2 din Constituţie“, fiind lipsită de previzibilitate, întrucât nu rezultă cu claritate dacă aceasta acoperă conţinutul elementului material al fostei infracţiuni de insultă sau calomnie ori are un înţeles mai larg. 6. Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată, întrucât sensul concret al expresiei „întrebuinţarea de expresii jignitoare“ poate fi uşor stabilit atât din lectura textului de incriminare (care trimite la sensul larg acceptat al noţiunii), cât şi din consultarea doctrinei de specialitate unde este prezentată o interpretare unitară a noţiunii. 7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul arată că previzibilitatea şi predictibilitatea unei norme presupun că destinatarul acesteia are reprezentarea aspectelor în funcţie de care este obligat să îşi modeleze conduita. Textul de lege are în vedere, aşa cum reiese cu claritate din redactarea acestuia, fapta de întrebuinţare de expresii jignitoare faţă de o persoană de către persoana aflată în exercitarea atribuţiilor de serviciu, textul fiind formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce, reglementând cu claritate conduita de urmat pentru destinatarul normei penale. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 296 alin. (1) din Codul penal, care au următorul cuprins: „(1) Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană de către cel aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.“ 12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, deşi în notele scrise depuse la dosar aceasta indică prevederile constituţionale ale art. 2 din Constituţie, întrucât invocă lipsa de previzibilitate a normei criticate, rezultă că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie. 13. Critica autoarei excepţiei vizează sintagma „întrebuinţarea de expresii jignitoare“ din cuprinsul normei criticate, care în opinia sa este lipsită de previzibilitate sub aspectul conţinutului material al infracţiunii de purtare abuzivă, nefiind clar dacă acesta coincide cu conţinutul elementului material al infracţiunilor de insultă şi de calomnie, dezincriminate de legiuitor, ori are un înţeles mai larg. 14. Examinând critica de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit doctrinei, obiectul juridic special al infracţiunii de purtare abuzivă îl constituie relaţiile sociale de serviciu care presupun o conduită corectă şi cuviincioasă a funcţionarului public, deci a persoanei care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de către autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora ori altei persoane care exercită atribuţii sau responsabilităţi, potrivit legii, în cadrul unei persoane juridice, conduită manifestată în raporturile cu persoanele fizice cu care vine în contact ca urmare a îndeplinirii atribuţiilor de serviciu. Conduita corespunzătoare exercitării acestor atribuţii nu trebuie să implice „întrebuinţarea de expresii jignitoare“, deci nu trebuie să îmbrace forme de exprimare prin care să se aducă atingere demnităţii persoanei, onoarei ori reputaţiei acesteia. Interdicţia vizează orice formă de exprimare scrisă sau orală, gesturi sau mijloace care sunt susceptibile de a supune persoana unei situaţii/stări umilitoare, de batjocură. Aşa fiind, referitor la elementul material al infracţiunii de purtare abuzivă, atât doctrina, cât şi jurisprudenţa au reţinut că sintagma „expresii jignitoare“ are o accepţiune largă, care include, pe lângă faptele care aduc atingere onoarei ori reputaţiei unei persoane (fapte care potrivit art. 205 şi art. 206 din vechiul Cod penal erau circumscrise infracţiunilor de insultă sau de calomnie), şi folosirea de cuvinte sau gesturi care exprimă o desconsiderare şi sunt de natură a aduce atingere demnităţii unei persoane, aşa cum sunt cuvintele injurioase sau de ocară. Expresiile jignitoare pot fi utilizate de către cel aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu adresându-se fie direct victimei, fie prin intermediul mijloacelor de comunicare, cum ar fi telefonul, scrisorile sau alte mijloace care, prin natura lor, sunt susceptibile de a realiza o legătură directă între făptuitor şi persoana respectivă. Prin urmare, expresiile cu caracter jignitor pot fi foarte diverse, având o sferă de cuprindere mai mare decât cele specifice faptelor de insultă sau de calomnie, incriminate în legislaţia anterioară. Aşadar, deşi insulta nu mai constituie infracţiune în noul Cod penal, atunci când fapta este săvârşită de o persoană aflată în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, aceasta constituie infracţiunea de purtare abuzivă. Cu alte cuvinte, dezincriminarea infracţiunii de insultă nu afectează existenţa infracţiunii de purtare abuzivă, care constituie o infracţiune de sine stătătoare, norma incriminatoare care o consacră făcând referire la „întrebuinţarea de expresii jignitoare“, ca element material al faptei. 15. Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că pretinsa lipsă de claritate a normei cu privire la conţinutul material al infracţiunii de purtare abuzivă, din perspectiva suprapunerii sau nu a acestuia cu conţinutul elementului material al infracţiunilor de insultă sau de calomnie, dezincriminate de legiuitor, nu prezintă relevanţă constituţională atâta vreme cât infracţiunea de purtare abuzivă are o existenţă de sine stătătoare, legiuitorul înţelegând să incrimineze orice faptă a funcţionarului public care este de natură a pune o persoană într-o situaţie/stare de umilinţă, de batjocură, lezândui demnitatea. Astfel, indiferent dacă elementul material al celor trei infracţiuni: purtarea abuzivă, pe de o parte, şi insulta sau calomnia, pe de altă parte, se suprapune sau nu, dezincriminarea celor din urmă infracţiuni nu produce nicio consecinţă juridică asupra existenţei celei dintâi, care are o incidenţă mai largă cu privire la faptele incriminate, vizând folosirea oricăror expresii jignitoare, dar o incidenţă limitată sub aspectul făptuitorului, acesta fiind doar funcţionarul public care săvârşeşte fapta în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Opţiunea legiuitorului de a dezincrimina faptele de insultă sau de calomnie, care erau calificate de vechiul Cod penal ca infracţiuni contra demnităţii persoanei, nu are nicio înrâurire asupra infracţiunii de purtare abuzivă, a cărei reglementare are ca scop protejarea unei alte valori sociale, respectiv probitatea şi integritatea funcţiei publice. Finalitatea normei criticate este aceea de a crea premisele ca persoana care deţine o funcţie publică să-şi îndeplinească cu obiectivitate atribuţiile care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative, să-şi exercite activitatea de serviciu cu respectarea principiilor imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public. Or, o conduită în cadrul căreia funcţionarul public „întrebuinţează expresii jignitoare“ la adresa persoanelor cu care intră în contact în exercitarea atribuţiilor de serviciu se abate în mod nepermis de la valorile inerente funcţiei publice, viciind probitatea persoanei care exercită respectiva funcţie. 16. Pe de altă parte, analizând critica de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea excepţiei este, de fapt, nemulţumită de modul în care instanţa judecătorească a interpretat şi a aplicat dispoziţiile art. 296 alin. (1) din Codul penal în speţa dedusă judecăţii, aspecte care cad în sfera de competenţă a instanţelor ierarhic superioare care exercită controlul judecătoresc asupra hotărârilor împotriva cărora au fost promovate căile de atac prevăzute de lege, iar nu în sfera de competenţă a Curţii Constituţionale, care exercită controlul de constituţionalitate asupra dispoziţiilor legale. Modalitatea de încadrare juridică a faptelor penale în funcţie de subiectul activ este o problemă ce ţine de activitatea de interpretare şi de aplicare a legii, atribut care, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, se realizează de instanţele judecătoreşti de drept comun. 17. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihaela Sînziana Petrişor în Dosarul nr. 789/238/2016 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 296 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 1 octombrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
