Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, excepţie ridicată de Simona Marcov şi alţii în Dosarul nr. 31.577/3/2014 (4.229/2015) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.786D/2016. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Alice Dobrinoiu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului ales prezent, care arată că susţine excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 41/1994, în special cu privire la sintagma „în raport cu posibilităţile financiare ale fiecărei societăţi“, respectiv faptul că salariile se compensează şi se indexează cu procentul stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru regiile autonome şi societăţile comerciale, în raport cu posibilităţile financiare ale fiecărei societăţi. Consideră că sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 4 şi art. 16, deoarece se conferă angajatorului (care este societatea sau regia autonomă) un drept discreţionar, în raport cu caracterul raportului de muncă, care este oricum un raport de inegalitate, întrucât angajatorul este pe o poziţie de superioritate faţă de salariat, şi se creează o situaţie de discriminare faţă de salariaţii existenţi la nivelul unei societăţi angajatoare prin faptul că aceste posibilităţi financiare pot fi diferite de la un moment la altul, respectiv momentul când s-a negociat contractul colectiv de muncă, faţă de momentul la care se aplică acest contract colectiv de muncă. De asemenea, consideră că sunt încălcate prevederile art. 41 alin. (5) din Constituţie, deoarece se îngrădeşte dreptul salariaţilor de a beneficia de compensări, prin nerespectarea convenţiei colective stabilite de către părţi. În final, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată. 4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că, potrivit art. 9 din Constituţie, sindicatele îşi desfăşoară activitatea potrivit legii. Ca atare, având în vedere statutul Societăţii Române de Televiziune şi faptul că drepturile salariale în discuţie se plătesc de la bugetul de stat, este firesc ca aceste drepturi să fie stabilite printr-o lege, iar acestea sunt stabilite prin prevederile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 41/1994, care respectă prevederile constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 15 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 31.577/3/2014 (4.229/2015), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, excepţie ridicată de Simona Marcov şi alţii într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat de partea Societatea Română de Televiziune împotriva unei sentinţe civile pronunţate de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost admisă acţiunea autorilor excepţiei de neconstituţionalitate. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât este discriminatoriu şi încalcă principiul egalităţii de şanse şi tratament şi principiul negocierii colective, al forţei obligatorii a contractelor colective de muncă, creând o situaţie diferenţiată pentru autorii excepţiei faţă de ceilalţi salariaţi din branşă sau chiar la nivelul ţării, salariaţi aflaţi în aceeaşi situaţie, care pot negocia orice fel de drepturi sau care au un contract colectiv de muncă încheiat în care se prevăd drepturi referitoare la compensarea şi indexarea salariilor. Totodată, având în vedere apărările Societăţii Române de Televiziune, prin invocarea art. 36 alin. (2) din Legea nr. 41/1994 în vederea absolvirii sale de plata obligaţiilor băneşti pe anii anteriori şi indexarea pe viitor, şi interpretarea instanţelor de judecată, în sensul în care legea se aplică cu prioritate faţă de contractul colectiv de muncă, apreciază că situaţia creată este contrară art. 4, art. 16 şi art. 41 alin. (5) din Constituţie, coroborate cu art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale opinează în sensul că dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 10. Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, cu referire la sintagma „servicii publice autonome de interes naţional“, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 27 decembrie 1999, care au următorul cuprins: „(2) Salariile se compensează şi se indexează cu procentul stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru regiile autonome şi societăţile comerciale, în raport cu posibilităţile financiare ale fiecărei societăţi.“ 14. În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 4 cu privire la criteriile nediscriminării, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi art. 41 alin. (5) privind garantarea dreptului la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective. De asemenea, este invocat art. 14 cu privire la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în ceea ce priveşte pretinsa discriminare sau egalitate în drepturi, din conţinutul normativ al prevederilor criticate nu reiese că acestea conţin elemente care sunt de natură a contraveni egalităţii în drepturi sau care instituie vreo discriminare, ci lasă posibilitatea ca salariile să se compenseze şi să se indexeze cu procentul stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru regiile autonome şi societăţile comerciale, în raport cu posibilităţile financiare ale fiecărei societăţi. 16. Având în vedere statutul juridic al Societăţii Române de Radiodifuziune şi al Societăţii Române de Televiziune, acestea fiind servicii publice autonome de interes naţional, Curtea constată că este firesc ca drepturile de natură salarială ale salariaţilor să fie stabilite prin lege, mai ales că sursa de finanţare a acestor venituri este bugetul de stat. 17. În ceea ce priveşte posibilitatea negocierii unor clauze, în situaţia unor contracte colective de muncă încheiate în unităţi bugetare, prin Decizia nr. 292 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 26 august 2004, Decizia nr. 768 din 18 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Decizia nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, sau Decizia nr. 1.280 din 12 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 24 noiembrie 2010, Curtea Constituţională a arătat că aceste contracte colective de muncă încheiate pentru salariaţii instituţiilor publice au un regim juridic special, determinat de situaţia deosebită a părţilor acestor contracte. Astfel, cheltuielile necesare pentru funcţionarea instituţiilor publice, inclusiv drepturile salariale ale salariaţilor, sunt suportate de la bugetul de stat ori de la bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor, iar prevederile potrivit cărora contractele colective de muncă se pot încheia şi pentru salariaţii instituţiilor bugetare, dar prin care nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale sunt în acord cu prevederile constituţionale. 18. Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, prevede că prin contractele/acordurile colective de muncă încheiate în sectorul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi în bani şi în natură, altele decât cele prevăzute de legislaţia în vigoare pentru categoria respectivă de personal. Prin excepţie de la prevederile art. 129 alin. (3), contractele colective de muncă în sectorul bugetar se negociază, în condiţiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri şi cheltuieli ale ordonatorilor de credite, în limitele şi în condiţiile stabilite prin acestea. Drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor şi nu pot fi modificate prin contracte colective de muncă. În cazul în care drepturile salariale sunt stabilite de legi speciale între limite minime şi maxime, drepturile salariale concrete se determină prin negocieri colective, dar numai între limitele legale [art. 138]. 19. Ca atare, Curtea nu poate reţine nici încălcarea prevederilor constituţionale privind egalitatea în drepturi, garantarea dreptului la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective şi nici a celor convenţionale cu privire la interzicerea discriminării. 20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Simona Marcov şi alţii în Dosarul nr. 31.577/3/2014 (4.229/2015) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 septembrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
