Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) şi ale art. 430 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marian Dumitru în Dosarul nr. 1.795/93/2016 al Tribunalului Ilfov - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.274D/2018. 2. La apelul nominal se prezintă, personal, autorul excepţiei de neconstituţionalitate, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. 4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că nu este întrunită una dintre condiţiile cumulative prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, respectiv cea referitoare la legătura dispoziţiilor legale criticate cu soluţionarea cauzei. În acest sens, arată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti învestite cu soluţionarea unei cauze penale. În Codul de procedură penală sunt reglementate suficiente norme care, coroborate, conduc la înţelegerea atât a efectelor, cât şi a întinderii autorităţii de lucru judecat, în acest sens fiind dispoziţiile art. 551, art. 553 alin. (3) şi ale art. 555 alin. (1). Prin urmare, apreciază că dispoziţiile art. 430 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile în materie penală, iar sintagma „alte materii“ din cuprinsul art. 2 alin. (2) din acelaşi cod se referă la materii precum cea civilă, administrativă sau constituţională. 5. În continuare, raportat la cauza în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, arată că este firesc ca în considerentele hotărârii judecătoreşti prin care au fost condamnaţi definitiv coautorii faptei la care a participat şi autorul excepţiei să apară date şi informaţii referitoare la acesta din urmă. Aceste date nu au condus de plano la condamnarea autorului excepţiei şi, în consecinţă, nici la încălcarea independenţei judecătorilor care l-au condamnat definitiv. Autorul excepţiei a fost trimis în judecată printr-un alt act de sesizare întocmit în urma altor cercetări şi a desfăşurării unei alte urmăriri penale. Prin urmare, acesta a beneficiat de suficiente garanţii legale în cadrul unui proces echitabil în timpul căruia a putut formula cereri şi apărări atât în procedura de cameră preliminară, cât şi în faţa instanţelor de fond şi de apel. 6. Mai arată că întinderea autorităţii de lucru judecat este reglementată în materie penală expres numai cu privire la latura civilă, însă în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate instanţa judecătorească nu a lăsat nesoluţionată latura civilă, ci a alăturat-o acţiunii penale. 7. Totodată, se apreciază că susţinerile formulate vizează o pretinsă omisiune legislativă în materie penală, sub aspectul definirii şi întinderii efectelor autorităţii de lucru judecat asupra considerentelor unei hotărâri judecătoreşti, însă, în realitate, autorul excepţiei solicită completarea unor dispoziţii legale, aspect ce ţine de competenţa Parlamentului, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie. 8. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor art. 124 alin. (3) şi ale art. 23 alin. (11) din Constituţie. În cadrul soluţionării cauzei, părţile îşi pot valorifica toate drepturile procesuale. A susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care considerentele unei hotărâri judecătoreşti definitive au autoritate de lucru judecat cu privire la o persoană faţă de care nu s-a pronunţat o hotărâre înseamnă a denatura scopul legii şi a împiedica aflarea adevărului prin administrarea directă şi nemijlocită a probelor. Totodată, consideră că dispoziţiile legale criticate sunt clare şi previzibile. 9. Având cuvântul în replică, autorul excepţiei de neconstituţionalitate arată că nu a avut parte de un proces echitabil, neavând posibilitatea de a se apăra, sens în care prezintă aspecte legate de soluţionarea, în fond, a cauzei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 10. Prin Încheierea din 20 august 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.795/93/2016, Tribunalul Ilfov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) şi ale art. 430 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marian Dumitru în cadrul recursului formulat într-o cauză penală privind săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tentativă de omor deosebit de grav. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate se vor aplica şi în materia penală, pentru aspecte nereglementate expres de Codul de procedură penală, care constituie norma generală pentru procesul penal. Deşi autoritatea de lucru judecat este o instituţie fundamentală a procesului penal, aceasta nu beneficiază de o definiţie legală în legislaţia procesual penală, nici de o reglementare expresă a condiţiilor de existenţă şi a întinderii efectelor autorităţii de lucru judecat asupra considerentelor hotărârii. Autoritatea de lucru judecat este o cauză care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale şi un caz de contestaţie în anulare. Întinderea autorităţii de lucru judecat şi asupra considerentelor hotărârii penale nu este reglementată decât cu referire la procesul civil prin art. 28 din Codul de procedură penală. Conform acestui text legal, hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o, instanţa civilă nefiind legată de hotărârea definitivă de achitare sau încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite. 12. Apreciază că dispoziţiile art. 430 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt norme generale în ceea ce priveşte întinderea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti, acestea aplicându-se în baza art. 2 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi în cazul hotărârilor penale definitive. Aşadar, dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care există interpretarea potrivit căreia considerentele hotărârii penale definitive au autoritate de lucru judecat cu privire la existenţa faptei, a întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii şi vinovăţiei persoanei faţă de care nu s-a exercitat acţiunea penală finalizată prin dispunerea unei soluţii prin dispozitivul aceleiaşi hotărâri. Având în vedere că soluţionarea acţiunii penale înseamnă tocmai stabilirea existenţei faptei şi săvârşirii ei de către inculpat cu vinovăţia prevăzută de lege, obligativitatea situaţiei de fapt stabilită de o instanţă penală cu privire la o persoană faţă de care nu pronunţă şi o soluţie de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, întrucât nu este parte în procesul penal, aduce atingere principiului prezumţiei de nevinovăţie şi dreptului la un proces echitabil în componenta sa referitoare la dreptul la o instanţă independentă şi imparţială care să verifice temeinicia acuzaţiei penale. 13. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate este invocată şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la prezumţia de nevinovăţie, spre exemplu, Hotărârea din 25 martie 1983, pronunţată în Cauza Minelli împotriva Elveţiei, Hotărârea din 18 decembrie 2008, pronunţată în Cauza Nerattini împotriva Greciei, sau Hotărârea din 6 februarie 2007, pronunţată în Cauza Garycki împotriva Poloniei. 14. Tribunalul Ilfov - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, instanţa însuşindu-şi în totalitate argumentele expuse pe larg de autorul acesteia. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 2 alin. (2) şi ale art. 430 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: - Art. 2 alin. (2): „(2) De asemenea, dispoziţiile prezentului cod se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare.“; – Art. 430 alin. (2): „(2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.“ 19. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie, ale art. 124 alin. (3), potrivit cărora „Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii“, precum şi ale art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile procesual civile criticate în prezenta cauză consacră aplicabilitatea Codului de procedură civilă, sub aspectul autorităţii de lucru judecat, şi în alte materii pentru aspecte care nu se regăsesc reglementate în mod expres. Ca şi în materia civilă, principiul autorităţii de lucru judecat în materie penală semnifică faptul că printr-o hotărâre judecătorească se încheie activitatea procesuală a judecării cauzei penale. Soluţia cuprinsă în hotărârea definitivă pronunţată într-un proces penal, în condiţii de legalitate, este prezumată absolut că exprimă adevărul asupra faptelor şi împrejurărilor deduse judecăţii, atât în privinţa celor hotărâte asupra soluţionării cauzei penale, cât şi în privinţa argumentelor de fapt şi de drept cuprinse în considerentele hotărârii judecătoreşti. 21. În prezenta cauză autorul excepţiei solicită Curţii să constate neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale în măsura în care acestea pot primi interpretarea potrivit căreia considerentele hotărârii penale definitive au autoritate de lucru judecat cu privire la existenţa faptei, a întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii şi vinovăţiei persoanei faţă de care nu s-a exercitat acţiunea penală finalizată prin dispunerea unei soluţii prin dispozitivul aceleiaşi hotărâri. 22. Raportat la aceste critici, Curtea reţine că îi revine instanţei judecătoreşti să stabilească întinderea şi efectele autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive anterioare, cu respectarea şi aplicarea dispoziţiilor procedurale care reglementează această instituţie juridică. 23. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. De altfel, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Cu privire la conţinutul şi întinderea celor două noţiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituţională a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) şi ale art. 430 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marian Dumitru în Dosarul nr. 1.795/93/2016 al Tribunalului Ilfov - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Ilfov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 septembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
