Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marieta Safta │- │
│ │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Glufcios Constantin în Dosarul nr. 6.371/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală. Cauza formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.237D/2019. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, doamna avocat Ştefania Stoica, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei. Doamna avocat precizează cu titlu preliminar prevederile normative care constituie cadrul excepţiei de neconstituţionalitate (art. 336-341 din Codul de procedură penală) şi că, în acest context, a sesizat cu neconstituţionalitatea art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală, deoarece legiuitorul nu a reglementat printre acele dispoziţii cine face comunicarea actelor de procedură. Arată că, în cauză, faţă de autorul excepţiei, prin acelaşi rechizitoriu şi aceeaşi faptă s-au dat atât dispoziţie de trimitere în judecată, cât şi dispoziţie de clasare. Prin acelaşi act al Parchetului s-au dispus cu privire la aceeaşi faptă şi soluţii de clasare faţă de alte persoane suspecţi. În concret, când s-a plâns inculpatul pe calea cererilor şi excepţiilor „în procedura de 342“, i-a fost respinsă plângerea cu privire la soluţia de clasare din rechizitoriu ca inadmisibilă. Când s-a plâns în procedura plângerii consemnată de legiuitor ca şi cronologie înainte de camera preliminară, i-a fost respinsă plângerea ca inadmisibilă pe motiv că este tardivă, deoarece s-a motivat că rechizitoriul ce conţine toate dispoziţiile de trimitere şi netrimitere în judecată i-a fost comunicat de judecătorul de cameră preliminară în „procedura de 342“. Apreciază că nu se poate, din punct de vedere constituţional, ca această comunicare să o facă judecătorul în „procedura de 342“ şi ca de atunci să curgă termenul. În condiţiile date, prin faptul că autorul excepţiei a fost taxat că nu a formulat la timp plângerea, este clar că nu a beneficiat de o procedură efectivă. Legiuitorul nu a reglementat cine face această comunicare. În esenţă, explică faptul că legiuitorul a reglementat atribuţiile judecătorului de cameră preliminară în art. 53 din Codul de procedură penală, iar aceste atribuţii sunt globale. Referitor la camera preliminară, arată că oricâte soluţii de clasare s-ar da prin rechizitoriu, o cauză penală nu poate avea decât o cameră preliminară. 4. Preşedintele Curţii acordă cuvântul doamnei judecător Livia Doina Stanciu, care solicită reprezentantului autorului excepţiei să precizeze în ce an a fost înaintat către tribunal, către judecătorul de cameră preliminară, rechizitoriul prin care s-a dispus, printre altele, soluţia de clasare faţă de autorul excepţiei, pentru că erau deja intrate în vigoare noile dispoziţii din Codul de procedură penală, şi în ce an a fost formulată plângere în temeiul art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală. 5. Avocatul autorului excepţiei arată că Parchetul a sesizat judecătorul de cameră preliminară cu rechizitoriul la data de 21 noiembrie 2014, iar plângerea a fost făcută la o dată ulterioară, când s-a comunicat rechizitoriul, când s-a dat şi dreptul de a formula cereri şi excepţii. 6. Doamna judecător Livia Doina Stanciu revine cu întrebarea referitoare la data la care autorul excepţiei a formulat plângere. Apărătorul excepţiei precizează că a doua plângere a depus-o în anul 2019. Doamna judecător Livia Doina Stanciu subliniază interogativ afirmaţia referitoare la „a doua plângere“, arătând că din actele dosarului ar rezulta că judecătorul de cameră preliminară, deşi învestit în 2014, abia după 5 ani, în 23 ianuarie 2019, când se face plângere de către autor, comunică, potrivit dispoziţiilor procedurale, şi rechizitoriul în care apare soluţia de clasare. Apărătorul autorului excepţiei arată că rechizitoriul i-a fost comunicat de judecătorul de cameră preliminară în decembrie 2014, iar prin încheierea de cameră preliminară de atunci i-a fost respinsă plângerea ca inadmisibilă. 7. Reprezentantul Ministerului Public prezintă la rândul său situaţia de fapt din cauză, cu raportare la actele depuse la dosar, respectiv datele concrete în care au fost depuse/comunicate acte şi formulate apărări. Pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate în principal ca inadmisibilă, arătând că ceea ce se solicită, în realitate, este completarea textului criticat. În subsidiar, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textul criticat a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 476 din 17 septembrie 2019. 8. În replică, avocatul autorului excepţiei arată că ar fi util să depună la dosar încheierea de cameră preliminară. Arată că nu se pot transforma atribuţiile unui judecător astfel încât să devină secretarul Parchetului. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 9. Prin Încheierea din 16 iulie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 6.371/3/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Glufcios Constantin în cadrul unei plângeri împotriva soluţiilor de clasare dispuse prin rechizitoriu. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul legal criticat „nu reglementează în condiţii de previzibilitate şi claritate că respectiva comunicare o face Parchetul“. Se arată că, în cauză, actul prin care s-a dispus soluţia de clasare, respectiv rechizitoriul, nu i-a fost înmânat de Parchet, ci de instanţă, respectiv de judecătorul de cameră preliminară, atunci când Parchetul a sesizat instanţa cu acelaşi rechizitoriu ce conţine şi dispoziţii de trimitere în judecată. În situaţia în care ar fi sancţionat, în sensul respingerii plângerii ca inadmisibilă sau tardivă, „înseamnă că s-a prorogat o competenţă de comunicare a actului când are numele de Rechizitoriu, către un alt organ judiciar, respectiv judecătorul de cameră preliminară sesizat cu rechizitoriul“. Această competenţă este „nescrisă de legiuitor“ şi nu a fost cunoscută de petent, „legiuitorul încălcând principiul legalităţii consacrat de art. 1 din Constituţie“. 11. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală consideră că excepţia este neîntemeiată. Expunându-se pe larg jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la exigenţele de claritate şi previzibilitate a legii, se consideră că acestea sunt îndeplinite de textul criticat, care indică petentului comportamentul care se aşteaptă de la el pentru a avea posibilitatea să îşi exercite drepturile procesuale. Mai arată că petentul nu invocă lipsa unei comunicări efective a soluţiei de clasare şi deci nu împrejurarea că nu a fost informat, ci consideră că aceasta a fost făcută de un organ necompetent, aspect care ar duce la încălcarea dreptului de a avea acces la o instanţă. 12. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul judecătorului-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală - Plângerea împotriva actelor procurorului, având următorul cuprins: „În cazul soluţiilor de clasare, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluţia.“ 16. În susţinerea neconstituţionalităţii normelor criticate se invocă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) care consacră principiul separaţiei puterilor în stat şi principiul legalităţii. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia invocă, în motivarea pretinsei neconstituţionalităţi a dispoziţiilor art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală, lipsa de claritate a acestor norme, criticând, în realitate, modalitatea în care au fost aplicate în cauză. 18. Se susţine astfel că, în cauză, actul prin care s-a dispus soluţia de clasare, respectiv rechizitoriul, nu i-a fost înmânat de Parchet, ci de instanţă, respectiv de judecătorul de cameră preliminară, atunci când Parchetul a sesizat instanţa cu acelaşi rechizitoriu, ce conţine şi dispoziţii de trimitere în judecată. În situaţia în care ar fi sancţionat, în sensul respingerii plângerii ca inadmisibilă sau tardivă, „înseamnă că s-a prorogat o competenţă de comunicare a actului care are numele de Rechizitoriu către un alt organ judiciar, respectiv judecătorul de cameră preliminară sesizat cu rechizitoriul“. Această competenţă este „nescrisă de legiuitor“ şi nu a fost cunoscută de petent, „legiuitorul încălcând principiul legalităţii consacrat de art. 1 din Constituţie.“ 19. Se observă că toate aceste argumente sunt apărări formulate în cauză, care vizează modalitatea de interpretare şi aplicare a legii şi succesiunea de acte din dosar, cu raportare la situaţia de fapt supusă judecăţii. Sub acest aspect, Curtea Constituţională a distins, în jurisprudenţa sa, între competenţa care îi revine, în realizarea controlului de constituţionalitate, şi cea a instanţelor de judecată, care realizează interpretarea şi aplicarea legii în cauzele pe care le soluţionează. Astfel, Curtea a reţinut în numeroase cauze că interpretarea legilor este operaţiunea raţională, indispensabilă în procesul aplicării şi respectării acestora, având ca scop clarificarea înţelesului normelor juridice sau a câmpului lor de aplicare (a se vedea în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 1.560 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 24 februarie 2011), iar, în procesul de soluţionare a cauzelor cu care au fost învestite, această operaţiune este realizată de instanţele judecătoreşti, în mod necesar, prin recurgerea la metodele interpretative. De asemenea, în ipoteza în care ar subzista o greşită interpretare şi aplicare a legii, aceasta poate fi remediată prin recurgerea la controlul judiciar, iar acceptarea unui punct de vedere contrar ar echivala cu încălcarea competenţei instanţelor judecătoreşti, Curtea exercitând competenţe specifice acestora, transformându-se din instanţă constituţională în una de control judiciar (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragrafele 20 şi 21, sau Decizia nr. 2 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 mai 2018, paragraful 19). În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aspectele referitoare la aplicarea şi interpretarea legii în speţele deduse spre judecată instanţelor judecătoreşti (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 334 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 1 septembrie 2022, paragrafele 36 şi 37). 20. Întrucât aspectele invocate în cauză nu reprezintă veritabile critici de constituţionalitate, ci aspecte ce ţin de modul de interpretare şi aplicare a normelor ce fac obiectul excepţiei, competenţa de analiză a acestora revine instanţei de judecată învestite cu soluţionarea dosarului, care poate stabili chestiunile de fapt din speţă, în funcţie de situaţia concretă în care se află destinatarii normelor, de contextul legislativ aplicabil, de probatoriul administrat (în acelaşi sens, de exemplu, Decizia nr. 189 din 31 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 7 septembrie 2022, paragraful 21). 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Glufcios Constantin în Dosarul nr. 6.371/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Marieta Safta -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
