Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (5) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cristina Mocanu în Dosarul nr. 135/39/2019 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.745D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că dispoziţiile criticate sunt norme de procedură edictate de legiuitor în virtutea competenţei sale, acesta, în considerarea unor situaţii deosebite, putând institui reguli speciale de procedură. Or, litispendenţa şi scopul acestei reglementări ţin de asigurarea unei bune administrări a justiţiei, prin evitarea pronunţării unor hotărâri contradictorii în una şi aceeaşi cauză, iar un astfel de scop şi dezideratul împiedicării prelungirii excesive a duratei procedurii procesului justifică regimul căilor de atac. Raportat la cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, arată că incidentul procedural a intervenit într-un litigiu de dreptul muncii, cauzele aflându-se la tribunal, respectiv la curtea de apel, iar reunirea acestora s-a făcut în mod direct la instanţa superioară - curtea de apel -, nefiind pierdut un grad de jurisdicţie, întrucât, prin definiţie, litispendenţa presupune pricini identice, astfel încât cererea care s-a aflat în apel a fost judecată deja în primă instanţă. Prin urmare, faptul că încheierea prin care tribunalul a soluţionat excepţia de litispendenţă, admiţând-o, nu mai poate fi atacată reprezintă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al hotărârii pronunţate pe fondul cauzei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 5 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 135/39/2019, Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (5) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cristina Mocanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de apel formulate în contextul unor litigii în care au fost aplicate dispoziţiile art. 138 alin. (5) din Codul de procedură civilă. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale, fiind incomplete, neclare şi imprevizibile, deoarece alin. (5) al art. 138 din Codul de procedură civilă nu acoperă toate situaţiile de facto care pot apărea în ipoteza în care se soluţionează excepţia de litispendenţă, acest alineat precizând doar sumar că încheierea prin care s-a soluţionat excepţia poate fi atacată numai odată cu fondul. De asemenea, potrivit alin. (4), când instanţele sunt de grad diferit, excepţia se invocă înaintea instanţei de grad inferior. Dacă excepţia se admite, dosarul va fi trimis de îndată instanţei de fond mai înalte în grad. Or, în situaţia dată din speţa pendinte, în care au fost reunite mai multe cauze, interpretarea şi aplicarea coroborate ale acestor dispoziţii pot lipsi părţile de utilizarea căilor de atac, context în care se pot crea discriminări între justiţiabili. Prin urmare, dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, în condiţiile în care, teoretic, deşi în toate litigiile privitoare la verificarea modului de soluţionare a excepţiei de litispendenţă orice persoană nemulţumită poate declara apel odată cu fondul, această posibilitate este exclusă în situaţia în care instanţa mai înaltă în grad, deşi devolutivă, pronunţă o hotărâre definitivă. În acest context, se poate interpreta că lipseşte controlul judecătoresc efectiv asupra măsurii dispuse cu privire la litispendenţă de către instanţa inferioară în grad. 6. Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 138 alin. (5) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(5) Încheierea prin care s-a soluţionat excepţia poate fi atacată numai odată cu fondul.“ 11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (2) care statuează că justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi şi ale art. 129 - Folosirea căilor de atac. De asemenea, este invocat art. 6 cu privire la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile criticate fac parte din capitolul IV: Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei, secţiunea 2: Litispendenţa şi conexitatea din Codul de procedură civilă. Astfel, potrivit Codului de procedură civilă, excepţia litispendenţei prevede că nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte, înaintea mai multor instanţe competente sau chiar înaintea aceleiaşi instanţe, prin cereri distincte. Excepţia litispendenţei poate fi invocată de părţi sau de instanţă, din oficiu, în orice stare a procesului în faţa instanţelor de fond. Când instanţele sunt de acelaşi grad, excepţia se invocă înaintea instanţei sesizate ulterior, iar dacă excepţia se admite, dosarul va fi trimis de îndată primei instanţe învestite. Când instanţele sunt de grad diferit, excepţia se invocă înaintea instanţei de grad inferior, iar dacă excepţia se admite, dosarul va fi trimis de îndată instanţei de fond mai înalte în grad. Încheierea prin care s-a soluţionat excepţia poate fi atacată numai odată cu fondul. Litispendenţa este reglementată prin norme de ordine publică, deoarece este destinată să asigure o bună administrare a justiţiei şi o practică judiciară unitară, să evite pronunţarea unor hotărâri diferite în cauze identice şi a unor soluţii contradictorii, putând fi invocată atât de părţi, cât şi de procuror, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege - aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte. 13. Faţă de această împrejurare, Curtea reţine că prevederile criticate sunt norme de procedură, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege. Potrivit prevederilor art. 129 din Constituţie, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“. Această normă constituţională cuprinde două teze: a) prima teză consacră dreptul subiectiv al oricărei părţi a unui proces, indiferent de obiectul procesului, precum şi dreptul Ministerului Public de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate; b) cea de-a doua teză prevede că exercitarea căilor de atac se poate realiza în condiţiile legii. În alţi termeni, prima teză exprimă dreptul fundamental înscris în art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, fiind o teză ce conţine o reglementare substanţială. Cea de-a doua teză se referă la reguli de procedură, care însă nu pot aduce atingere substanţei dreptului conferit prin cea dintâi teză, iar în ceea ce priveşte condiţiile de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze modalitatea de formulare, competenţa şi modul de judecare, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“ (Decizia nr. 482 din 9 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1200 din 15 decembrie 2004). Totodată, din aceste prevederi constituţionale rezultă că legiuitorul are libertatea de a stabili cazurile şi condiţiile în care părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac şi procedura de urmat în asemenea situaţie. Astfel, legiuitorul poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita utilizarea anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părţilor, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale (Decizia nr. 527 din 10 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 9 februarie 2023, paragraful 18). 14. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a învederat că semnificaţia art. 21 din Constituţie, potrivit căruia accesul la justiţie nu poate fi îngrădit prin lege, este aceea că nicio categorie sau niciun grup social nu se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit. Însă legiuitorul poate dispune, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa, a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este absolut şi că, fiind vorba despre un drept pe care Convenţia l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept (Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunţată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 38). 15. Raportat la critica privind pretinsa încălcare a dreptului la apărare, Curtea reţine că acest drept, reglementat la art. 24 din Constituţie, conferă oricărei părţi implicate într-un proces, potrivit intereselor sale şi indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în susţinerea cauzei apărările pe care le consideră necesare. Dreptul la apărare presupune, prin prisma accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, spre exemplu, participarea la şedinţele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepţiilor prevăzute de legea aplicabilă în materia supusă analizei instanţei judecătoreşti, precum şi exercitarea oricăror alte drepturi prevăzute de lege, cu respectarea procedurilor şi a condiţiilor stabilite de legiuitor (pentru identitate de raţiune, a se vedea Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 20 noiembrie 2015, paragraful 33). 16. Prin urmare, aplicând aceste considerente de principiu la normele supuse controlului de constituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 138 alin. (5) din Codul de procedură civilă reprezintă o transpunere la nivel infraconstituţional a normelor constituţionale referitoare la procedura de judecată şi la căile de atac, cu referire specială la incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei - litispendenţa -, circumscriindu-se marjei de apreciere a legiuitorului, dată prin dispoziţiile constituţionale antereferite, şi nu sunt de natură să aducă atingere prevederilor constituţionale referitoare la: principiul legalităţii, principiul egalităţii, dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil, dreptul privind folosirea căilor de atac şi unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea pentru toţi a justiţiei în contextul procesual dat de prevederile criticate. Ca atare, din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 17. Referitor la celelalte aspecte învederate de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, care sunt deduse din situaţia particulară a speţei, instanţa constituţională observă că nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. 18. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristina Mocanu în Dosarul nr. 135/39/2019 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 138 alin. (5) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
