Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Carmen Sîrboiu în Dosarul nr. 2.060/54/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.475 D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 458 din 22 iunie 2017, prin care instanţa de contencios constituţional a constatat neconstituţionalitatea textului criticat. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 21 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.060/54/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţia ridicată de Carmen Sîrboiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unor apeluri formulate împotriva unei sentinţe penale prin care autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a fost condamnată pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută la art. 13^2 din Legea nr. 78/2000. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele criticate sunt neconstituţionale întrucât incriminează tentativa la infracţiunile de abuz în serviciu prevăzute în cuprinsul Legii nr. 78/2000 pentru o anumită categorie de funcţionari publici, respectiv cei reglementaţi la art. 1 din acelaşi act normativ, în timp ce pentru subiecţii activi necalificaţi ai infracţiunii de abuz în serviciu reglementate la art. 297 din Codul penal nu este incriminată tentativa. Se susţine că cele două categorii de funcţionari publici se află în situaţii similare, săvârşind infracţiuni de abuz în serviciu, motiv pentru care incriminarea tentativei, prin textul criticat, doar în privinţa unora dintre aceştia creează discriminare, contravenind dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 din Constituţie şi, totodată, prevederilor art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală, conform cărora justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi. Se susţine că, aşa fiind, prevederile art. 15, raportate la cele ale art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, lipsesc funcţionarii publici prevăzuţi la art. 1 din aceeaşi lege de dreptul la un proces echitabil, reglementarea în privinţa acestora a unui regim sancţionator mai sever fiind de natură a crea o lipsă de echitate a legii penale, ce contravine prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 din Convenţie. Se susţine, de asemenea, că, pentru motivele mai sus arătate, textele criticate afectează securitatea raporturilor juridice şi determină o lipsă de claritate, precizie şi previzibilitate în aplicare, generată de imposibilitatea determinării exacte a sferei sale de aplicare. În acest ultim sens se arată că incriminarea în cuprinsul Codului penal doar a formei consumate a infracţiunii de abuz în serviciu creează aşteptarea legitimă a oricărei persoane ca, indiferent de calitatea vremelnică pe care o deţine, respectiv cea de funcţionar public în sensul art. 1 din Legea nr. 78/2000, să poată fi trasă la răspundere penală pentru infracţiunea anterior menţionată doar în limitele prevăzute în Codul penal. Pentru aceste considerente se susţine că textele criticate contravin principiului încrederii legitime, care constituie un standard al principiului legalităţii actelor, impus prin jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, făcându-se trimitere la Decizia din 5 iunie 1973, pronunţată în Cauza Comisia Comunităţilor Europene împotriva Consiliului Comunităţilor Europene. 6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, norma juridică criticată de autoarea excepţiei incriminând tentativa pentru o anumită categorie de funcţionari publici, expres prevăzută la art. 1 din Legea nr. 78/2000. Se susţine că, deşi prevederile art. 297 din Codul penal nu incriminează tentativa, dispoziţiile legale criticate îndeplinesc cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate impuse de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât, prin Decizia nr. 458 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 13 noiembrie 2017, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, raportate la art. 13^2 din acelaşi act normativ, cu referire la infracţiunea de abuz în serviciu, sunt neconstituţionale. 9. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că statutul persoanelor enumerate la art. 1 din Legea nr. 78/2000 justifică reglementarea în privinţa acestora a unui regim juridic diferit sub aspectul incriminării tentativei la infracţiunile de abuz în serviciu reglementate în cuprinsul aceleiaşi legi. Totodată, se arată că dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 78/2000, raportate la cele ale art. 13^2 din acelaşi act normativ, sunt clare, precise şi previzibile şi nu contravin dreptului la un proces echitabil. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 78/2000. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine însă că autoarea critică, în realitate, prevederile art. 15 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, raportate la cele ale art. 13^2 din acelaşi act normativ, care au următorul conţinut: - Art. 13^2: „În cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.“; – Art. 15: „Tentativa la infracţiunile prevăzute în prezenta secţiune se pedepseşte.“ 13. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la calitatea legii, ale art. 11 alin. (1) şi (2) cu privire la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei, precum şi prevederilor art. 1 şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale referitoare la obligaţia de a respecta drepturile omului şi la dreptul la un proces echitabil. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 458 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 13 noiembrie 2017, a constatat că dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, raportate la art. 13^2 din acelaşi act normativ, cu referire la infracţiunea de abuz în serviciu, sunt neconstituţionale. 15. Cum instanţa de contencios constituţional a fost sesizată cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, prin Încheierea din 21 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.060/54/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, anterior pronunţării şi publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 458 din 22 iunie 2017, iar, conform prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printro decizie anterioară a Curţii Constituţionale“, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, raportate la cele ale art. 13^2 din acelaşi act normativ, cu referire la infracţiunea de abuz în serviciu, urmează a fi respinsă, ca devenită inadmisibilă. 16. Potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, soluţia mai sus arătată va putea constitui temei al unei cereri de revizuire. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, raportate la cele ale art. 13^2 din acelaşi act normativ, cu referire la infracţiunea de abuz în serviciu, excepţie ridicată de Carmen Sîrboiu în Dosarul nr. 2.060/54/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 1 octombrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
