Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 519 şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Constantin Durnea în Dosarul nr. 3.405/97/2018 al Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.265D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 3.266D/2019, nr. 3.267D/2019, nr. 3.269D/2019, nr. 3.270D/2019, nr. 3.271D/2019, nr. 3.272D/2019, nr. 3.294D/2019, nr. 3.295D/2019, nr. 3.304D/2019, nr. 3.321D/2019, nr. 3.379D/2019, nr. 3.380D/ 2019, nr. 3.381D/2019, nr. 3.382D/2019, nr. 3.383D/2019, nr. 3.400D/2019, nr. 3.401D/2019 şi nr. 3.449D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 519 şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă şi, respectiv, art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vasile Popa, Aurel Holbea, Ioan Craioveanu, Vasile Onisie, Ghiorghe Marinescu, Gheorghe Cioraia, Constantin Jean Ciontoiu, Cristian Emil Floronesc, Alexandru Constantin Hotea, Gheorghe Negru, Vasile Marcu, Gheorghe Marian Ioana, Ioan Duc, Miklos Ghertec, Miklos Antal, Dumitru Doru Peşcan, Constantin Didirea şi Vasile Morari în dosarele nr. 3.149/97/2018, nr. 2.164/97/2018, nr. 3.143/97/2018, nr. 3.148/97/2018, nr. 3.788/97/2018, nr. 3.787/97/2018, nr. 3.408/97/2018, nr. 3.410/97/2018, nr. 509/97/2018, nr. 3.147/97/2018 şi nr. 716/97/2018 ale Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă şi, respectiv, nr. 2.583/97/2018, nr. 782/97/2018, nr. 1.952/97/2018, nr. 1.962/97/2018, nr. 2.584/97/2018, nr. 699/97/2018 şi nr. 3.015/97/2018 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 3.265D/2019, nr. 3.266D/2019, nr. 3.267D/2019, nr. 3.269D/2019, nr. 3.270D/2019, nr. 3.271D/2019, nr. 3.272D/ 2019, nr. 3.294D/2019, nr. 3.295D/2019, nr. 3.304D/2019, nr. 3.321D/2019, nr. 3.379D/2019, nr. 3.380D/2019, nr. 3.381D/2019, nr. 3.382D/2019, nr. 3.383D/2019, nr. 3.400D/ 2019, nr. 3.401D/2019 şi nr. 3.449D/2019, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 3.266D/2019, nr. 3.267D/2019, nr. 3.269D/2019, nr. 3.270D/2019, nr. 3.271D/2019, nr. 3.272D/ 2019, nr. 3.294D/2019, nr. 3.295D/2019, nr. 3.304D/2019, nr. 3.321D/2019, nr. 3.379D/2019, nr. 3.380D/2019, nr. 3.381D/2019, nr. 3.382D/2019, nr. 3.383D/2019, nr. 3.400D/ 2019, nr. 3.401D/2019 şi nr. 3.449D/2019 la Dosarul nr. 3.265D/2019. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.266D/2019, nr. 3.267D/2019, nr. 3.269D/2019, nr. 3.270D/2019, nr. 3.271D/ 2019, nr. 3.272D/2019, nr. 3.294D/2019, nr. 3.295D/2019, nr. 3.304D/2019, nr. 3.321D/2019, nr. 3.379D/2019, nr. 3.380D/ 2019, nr. 3.381D/2019, nr. 3.382D/2019, nr. 3.383D/2019, nr. 3.400D/2019, nr. 3.401D/2019 şi nr. 3.449D/2019 la Dosarul nr. 3.265D/2019, care este primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că cele două texte de lege criticate nu fac decât să transpună în Codul de procedură civilă prevederile constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (3) referitoare la competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin încheierile din 25 noiembrie 2019, 27 noiembrie 2019, 18 noiembrie 2019 şi 2 decembrie 2019 şi, respectiv, 20 noiembrie 2019, 4 decembrie 2019 şi 5 decembrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 3.405/97/2018, nr. 3.149/97/2018, nr. 2.164/97/2018, nr. 3.143/97/2018, nr. 3.148/97/2018, nr. 3.788/97/2018, nr. 3.787/97/2018, nr. 3.408/97/2018, nr. 3.410/97/2018, nr. 3.147/97/2018 şi nr. 716/97/2018 şi, respectiv, nr. 509/97/2018, nr. 782/97/2018, nr. 1.952/97/2018, nr. 1.962/97/2018, nr. 2.583/97/2018, nr. 2.584/97/2018, nr. 699/97/2018 şi nr. 3.015/97/2018, Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă şi, respectiv, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 519 şi art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Constantin Durnea, Vasile Popa, Aurel Holbea, Ioan Craioveanu, Vasile Onisie, Ghiorghe Marinescu, Gheorghe Cioraia, Constantin Jean Ciontoiu, Cristian Emil Floronesc, Alexandru Constantin Hotea, Gheorghe Negru, Vasile Marcu, Gheorghe Marian Ioana, Ioan Duc, Miklos Ghertec, Miklos Antal, Dumitru Doru Peşcan, Constantin Didirea şi Vasile Morari în cauze având ca obiect soluţionarea unor acţiuni de asigurări sociale prin care s-a solicitat obligarea Casei Judeţene de Pensii Hunedoara, între altele, la emiterea unor decizii privind recalcularea drepturilor de pensie. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate trebuie să asigure aplicabilitatea legii, iar nu ambiguitatea ei, respectiv obligarea judecătorilor de a se supune unor interpretări limitative, pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin interpretările date unor texte de lege, sintagme sau chestiuni de drept. Se susţine că în acest mod se încalcă art. 1 din Constituţie, prin imixtiunea pe care instanţa supremă o realizează în judecarea cauzelor, în speţă având ca obiect recalcularea pensiilor. Se mai susţine, în acest sens, că pensiile sunt un segment juridico-social care impune o specializare strictă a completurilor de judecată, iar interpretările date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unor dosare ce au ca obiect pensiile sunt limitate şi nu pot fi aplicate unor categorii de persoane care au drepturile la pensie deja stabilite, în temeiul unor acte normative ce au operat în timp şi spaţiu şi ale căror efecte se prelungesc pe perioada vieţii beneficiarului, cât timp Înalta Curte nu judecă pensii în nicio cale de atac. Se mai susţine că independenţa justiţiei şi a judecătorilor nu este nici scop în sine, nici suficientă pentru realizarea actului de justiţie în mod echitabil, fiind nevoie şi de imparţialitate, ce presupune, pe de o parte, ca activitatea de judecată să se înfăptuiască în mod obiectiv, iar, pe de altă parte, ca autorităţile cărora le revine această sarcină să fie neutre. Se mai arată că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că drepturile protejate de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt drepturi teoretice sau provizorii, ci drepturi concrete şi efective, iar dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă toate cererile şi observaţiile părţilor sunt examinate conform normelor de procedură de către un tribunal specializat, independent şi care se supune numai legii. Se mai invocă, în susţinerea excepţiei, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, citându-se în acest sens hotărârile din 16 septembrie 1996 şi 22 octombrie 1996, pronunţate în cauzele Gaygusuz împotriva Austriei şi Stubbings şi alţii împotriva Regatului Unit. 9. În acest context, se critică cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, apreciindu-se că stagiul complet de cotizare prevăzut de lege nu se confundă cu stagiul de cotizare, acestea fiind noţiuni complet diferite. 10. Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că sesizarea instanţei supreme, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine apariţia unei practici neunitare în aplicarea şi interpretarea legii de către instanţele judecătoreşti. Se mai apreciază că, având în vedere că dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru toate instanţele judecătoreşti, se asigură astfel o practică judiciară unitară, în temeiul prerogativelor care îi sunt acordate Înaltei Curţi de art. 126 alin. (3) din Constituţie. Aşa fiind, prevederile legale criticate asigură înfăptuirea justiţiei, în mod unitar, precum şi supremaţia legii, fără a încălca în vreun fel accesul la justiţie şi fără a îngrădi independenţa judecătorilor. 11. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile legale criticate fiind în acord cu dispoziţiile constituţionale invocate. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 519 şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: - Art. 519: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“; – Art. 521 alin. (3): „Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.“ 16. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept şi alin. (5) privind principiul legalităţii, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 124 alin. (3) privind independenţa judecătorilor şi art. 126 alin. (1)-(3) privind instanţele judecătoreşti şi competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile de lege criticate în cauza de faţă au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea analizându-le prin prisma unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 541 din 26 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 27 ianuarie 2020, paragrafele 14-17, Curtea a reţinut că, prin Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă a fost recunoscută posibilitatea instanţelor de a solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe hotărâri prin care să dea rezolvări de principiu chestiunilor de drept de a căror clarificare depinde soluţionarea pe fond a cauzelor şi cu privire la care judecătorii, în cursul judecăţii, consideră că este necesar să solicite concursul instanţei supreme, care să tranşeze cu titlu definitiv problema în discuţie. Această nouă competenţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost reglementată în scopul prevenirii apariţiei jurisprudenţei neunitare la nivelul instanţelor naţionale, prin oferirea de soluţii care se impun cu forţă obligatorie atât instanţei care a solicitat pronunţarea unei astfel de hotărâri prealabile, cât şi celorlalte instanţe confruntate cu probleme de drept similare, decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având, în toate cazurile, efecte doar pentru viitor. 18. S-a mai arătat, în decizia menţionată, că analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie poartă exclusiv asupra problemei punctuale indicate de judecătorul cauzei, care, anticipând dificultatea chestiunii şi riscul ca aceasta să genereze interpretări diferite în momentul în care diverse instanţe ar ajunge să examineze respectiva chestiune de drept, solicită instanţei supreme să statueze într-o manieră care să clarifice şi să fixeze o optică unitară, generalizată la nivelul tuturor instanţelor din ţară. Funcţia preventivă şi unificatoare a acestei proceduri este benefică actului de justiţie, asigurând realizarea premiselor pentru întrunirea caracteristicilor unui proces echitabil, ca exigenţă a statului de drept izvorâtă din prevederile art. 21 din Legea fundamentală, dar şi din cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Aceasta deoarece se evită interpretările diferite pe care diverse instanţe le-ar putea da aceleiaşi problematici, iar părţile din proces beneficiază de certitudinea previzibilităţii dispoziţiilor legale aplicabile situaţiei de fapt conflictuale în care se află. Totodată, prin această procedură se asigură şi respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, procesele urmând să fie soluţionate în baza unor prevederi legale interpretate unitar, astfel încât persoanele implicate în litigii aflate pe rolul unor instanţe diferite vor beneficia de un tratament juridic egal. 19. De asemenea, în decizia precitată, Curtea a mai statuat că, potrivit textului de lege criticat în cauza de faţă, soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se impune cu forţă obligatorie tuturor judecătorilor, însă acest lucru nu aduce atingere independenţei acestora, întrucât, în cadrul proceselor pe care le soluţionează, judecătorul îşi menţine prerogativa decizională neştirbită, în sensul că va aprecia întregul ansamblu probatoriu în mod obiectiv, în absenţa oricăror influenţe exterioare care să îi afecteze libertatea de a ajunge la o soluţie bazată exclusiv pe propria argumentare raţională. Interpretarea obligatorie dată de instanţa supremă se integrează în esenţa textului de lege, explicând înţelesul acestuia, clarificând modul său de aplicare şi evidenţiind semnificaţia corectă a conţinutului său normativ, fără să impună însă judecătorilor care urmează să îl aplice soluţii prestabilite pentru situaţii date, ci permiţând coroborarea acestuia, în cadrul procesului de interpretare şi aplicare a legii la speţă, cu toate celelalte elemente de fapt şi de drept pe care judecătorul îşi va fonda raţionamentul ce va conduce la soluţionarea litigiului. 20. Cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de natură să justifice modificarea acestei jurisprudenţe, astfel încât, în prezenta cauză, Curtea nu poate reţine încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3), art. 21, art. 124 alin. (3) şi art. 126 alin. (1)-(3). 21. În ceea ce priveşte invocarea, în prezenta cauză, a prevederilor art. 1 alin. (5) referitoare la principiul legalităţii, cu motivarea că nu sunt definite „chestiunile de drept“ menţionate de textul de lege criticat, astfel încât instanţele judecătoreşti pot adresa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie orice întrebare cu caracter de generalitate, iar dezlegarea dată de instanţa supremă devine obligatorie în cauza respectivă, precum şi în alte procese, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată. 22. Cu privire la modul de reglementare a normelor, Curtea Constituţională, având în vedere principiul generalităţii legilor, a reţinut că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, şi Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013, Decizia nr. 137 din 13 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 17 aprilie 2019, paragraful 107, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se reţin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Ciné Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). Întinderea noţiunii de previzibilitate depinde însă, într-o largă măsură, de conţinutul textului respectiv, de domeniul la care se referă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Asemenea consecinţe nu au nevoie să fie previzibile cu o certitudine absolută. O atare certitudine, oricât de dorită ar fi, este imposibil de realizat şi, mai mult, poate genera o rigiditate excesivă a reglementării. Prin urmare, existenţa unor probleme de interpretare şi aplicare a legii este inerentă oricărui sistem de drept, deoarece, în mod inevitabil, normele juridice au un anumit grad de generalitate (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 35, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, sau Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi Srl şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109, citate în Decizia Curţii Constituţionale nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 47). 23. Astfel, aplicând aceste considerente de principiu la prezenta cauză, Curtea reţine că, fără a defini în mod exhaustiv „chestiunea de drept“ în privinţa căreia se solicită Înaltei Curţi să pronunţe o hotărâre prin care să dea o rezolvare de principiu, dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, cuprinse în Titlul III - Dispoziţii privind asigurarea unei practici judiciare unitare, Cap. II - Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, indică anumite criterii care să conducă la circumstanţierea conţinutului acestei sintagme, respectiv soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de chestiunea de drept invocată, aceasta să fie nouă, ori asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. 24. Aşadar, analizate în ansamblul reglementării din care fac parte, respectiv cap. II titlul III din Codul de procedură civilă, prevederile legale criticate sunt redactate cu suficientă precizie şi claritate astfel încât să permită destinatarilor interpretarea şi aplicarea lor, dată fiind şi calitatea destinatarilor dispoziţiei legale criticate, respectiv un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantin Durnea, Vasile Popa, Aurel Holbea, Ioan Craioveanu, Vasile Onisie, Ghiorghe Marinescu, Gheorghe Cioraia, Constantin Jean Ciontoiu, Cristian Emil Floronesc, Alexandru Constantin Hotea, Gheorghe Negru, Vasile Marcu, Gheorghe Marian Ioana, Ioan Duc, Miklos Ghertec, Miklos Antal, Dumitru Doru Peşcan, Constantin Didirea şi Vasile Morari în dosarele nr. 3.405/97/2018, nr. 3.149/97/2018, nr. 2.164/97/2018, nr. 3.143/97/2018, nr. 3.148/97/2018, nr. 3.788/97/2018, nr. 3.787/97/2018, nr. 3.408/97/2018, nr. 3.410/97/2018, nr. 509/97/2018, nr. 3.147/97/2018 şi nr. 716/97/2018 ale Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă, şi, respectiv, nr. 2.583/97/2018, nr. 782/97/2018, nr. 1.952/97/2018, nr. 1.962/97/2018, nr. 2.584/97/2018, nr. 699/97/2018 şi nr. 3.015/97/2018 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 519 şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă şi Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 februarie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
