Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Andreea-Corina Băjenaru. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) cuprinse în titlul X din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Oana Claudia Schutz în Dosarul nr. 12.221/300/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.377D/2019. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei, domnul avocat Mircea Timoce, din Baroul Cluj, cu împuternicire depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul se află la al doilea termen de judecată, cauza fiind amânată din şedinţa publică din data de 14 decembrie 2023, când Curtea a încuviinţat cererea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate de acordare a unui nou termen de judecată, pentru lipsă de apărare. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei, care arată că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate. Pe fondul excepţiei, solicită admiterea acesteia, arătând că textul de lege criticat este neconstituţional în măsura în care se interpretează că acesta nu se aplică de la momentul la care s-a formulat acţiunea. 5. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că motivarea acesteia vizează completarea textului de lege criticat. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Decizia civilă nr. 571R din 8 august 2019, pronunţată în Dosarul nr. 12.221/300/2018/a1, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) cuprinse în titlul X din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Excepţia a fost ridicată de Oana Claudia Schutz într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri privind pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Curtea Constituţională a fost sesizată prin decizia Curţii de Apel Bucureşti de admitere a recursului introdus împotriva încheierii prin care Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prevederile legale criticate nu sunt accesibile şi previzibile, în măsura în care condiţiile reglementate de acest text de lege nu sunt analizate prin raportare la momentul învestirii instanţei cu acţiunea având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Astfel, se susţine că dispoziţiile legale criticate nu prevăd momentul la care trebuie raportată îndeplinirea condiţiei calităţii de proprietar a promitentului-vânzător, în legătură cu bunul imobil care face obiectul litigiului. Or, există posibilitatea ca pe parcursul litigiului promitentul-vânzător să înstrăineze imobilul unui terţ, iar acţiunea să fie respinsă pentru lipsa calităţii de proprietar a acestuia. Se susţine că o asemenea interpretare şi aplicare a textului de lege criticat, respectiv prin raportarea condiţiei existenţei calităţii de proprietar la momentul pronunţării hotărârii care să ţină loc de act autentic, face ca acţiunea să depindă de voinţa exclusivă a promitentului-vânzător, ceea ce este inadmisibil. 8. În concluzie, se susţine că este necesar ca textul de lege să respecte cerinţele de claritate şi previzibilitate, să fie redactat într-un mod clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice, în acord cu dispoziţiile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care să ofere garanţii reale împotriva relei-credinţe. 9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, consideră că legiuitorul a avut în vedere protejarea drepturilor persoanei care, cu bună-credinţă, îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale asumate şi urmăreşte valorificarea dreptului său, în ipoteza în care cocontractantul refuză să dea curs solicitării de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică. Prevederile legale criticate sunt pe deplin accesibile şi previzibile, interpretarea acestor dispoziţii şi constatarea îndeplinirii condiţiilor necesare pentru a putea pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract fiind atributul instanţei de judecată învestite prin cererea de chemare în judecată. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 5 alin. (2) cuprinse în titlul X - Circulaţia juridică a terenurilor din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, potrivit cărora: „(2) În situaţia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcţii, una dintre părţi refuză ulterior să încheie contractul, partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract.“ Prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate au fost abrogate prin art. 230 lit. aa) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011. Însă, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate, care continuă să îşi producă efectele în cauza dedusă judecăţii, în acord cu cele reţinute de instanţa judecătorească în actul de sesizare cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate. 14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul de lege criticat reglementează executarea silită a unei promisiuni având ca obiect un teren. În prezent, ca urmare a abrogării textului de lege criticat prin Legea nr. 71/2011, reglementarea generală a promisiunii de a contracta este cuprinsă în art. 1.279 - Promisiunea de a contracta din Codul civil, iar promisiunea de vânzare şi promisiunea de cumpărare în art. 1.669 - Promisiunea de vânzare şi promisiunea de cumpărare, din acelaşi cod, redând concluziile doctrinare formulate sub imperiul Codului civil din 1865 cu privire la dreptul beneficiarului promisiunii de a cere pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare, sau de a cere daune-interese, în caz de neexecutare a obligaţiei promitentului. Promisiunea bilaterală de vânzare, prin care părţile se obligă să încheie în viitor, la preţul stabilit, contractul de vânzare, este un contract distinct de acesta din urmă şi nu produce efectele vânzării, ceea ce înseamnă că nu se transferă dreptul de proprietate, dând naştere doar unor obligaţii cu caracter personal pentru ambele părţi, respectiv obligaţia de a vinde/cumpăra un obiect determinat. Aşadar, promisiunea nu este translativă de proprietate, dar cuprinde consimţământul promitentului de a transmite dreptul de proprietate la data convenită. Când una dintre părţile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, dacă toate celelalte condiţii de validitate ale vânzării sunt îndeplinite (capacitatea de a contracta, consimţământul valabil al celui care se obligă, un obiect determinat şi o cauză licită). De asemenea, în acord cu principiul de drept potrivit căruia nimeni nu poate vinde decât ceea ce îi aparţine - nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet, reglementat în mod expres în prezent în art. 17 alin. (1) din Codul civil, Curtea reţine că pronunţarea de către instanţă a unei hotărâri care să ţină loc de contract este posibilă doar dacă bunul se află în patrimoniul vânzătorului la acest moment. 16. În legătură cu acest aspect, autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, invocând posibilitatea ca promitentul-vânzător, pârât în cadrul acţiunii deduse soluţionării instanţei judecătoreşti, să înstrăineze bunul care a făcut obiectul antecontractului, invocă lipsa de claritate a textului de lege criticat, din perspectiva faptului că acesta nu prevede în mod expres condiţia ca bunul ce face obiectul antecontractului să existe în patrimoniul vânzătorului la data încheierii acestuia, iar nu la data executării silite. 17. Or, critica formulată este inadmisibilă, întrucât autoarea excepţiei solicită, în realitate, modificarea şi completarea prevederilor de lege criticate, aspect ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional, întrucât, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. A accepta soluţia sugerată de autoarea excepţiei ar echivala cu adoptarea unei teze pe care legiuitorul nu a prevăzut-o şi pe care, dacă ar fi dorit să o reglementeze, ar fi prevăzut-o în mod expres, incluzând-o în norma legală criticată. Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul are competenţa exclusivă de a modifica o normă legală, aceasta fiind „unica autoritate legiuitoare a ţării“. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) cuprinse în titlul X din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Oana Claudia Schutz în Dosarul nr. 12.221/300/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 1 februarie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
