Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 569 din 31 octombrie 2023  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 458 alin. (4), în redactarea iniţială, şi ale art. 495 lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 569 din 31 octombrie 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 458 alin. (4), în redactarea iniţială, şi ale art. 495 lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 133 din 16 februarie 2024

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 458 alin. (4) şi ale art. 495 lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Ana Morar şi Hera Ramona Sălăjan Morar în Dosarul nr. 3.632/117/2018 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.742D/2019.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 17 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.632/117/2018, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 458 alin. (4) şi ale art. 495 lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Ana Morar şi Hera Ramona Sălăjan Morar într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 227/2015.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate stabilesc că persoanele care au în proprietate clădiri cu destinaţie nerezidenţială aveau obligaţia de a depune până la data de 31 mai 2016 declaraţii fiscale însoţite de un raport de evaluare care să reflecte valoarea clădirii supuse impozitării, iar neîndeplinirea acestei obligaţii determina aplicarea prevederilor art. 458 alin. (4) din Codul fiscal, potrivit cărora, într-o asemenea situaţie, în lipsa raportului de evaluare, impozitul urma să fie stabilit prin aplicarea unei cote de impozitare majorate de la 0,2% la 2% din valoarea impozabilă calculată potrivit grilelor cuprinse la art. 457 din Codul fiscal. Într-adevăr, legiuitorul a urmărit îmbunătăţirea sistemului de calcul al valorii impozabile în aşa fel încât să se apropie cât mai mult de valoarea reală a imobilului, stabilind în sarcina contribuabilului obligaţia de a depune un raport de evaluare a clădirilor în discuţie care să indice valoarea reală a imobilelor la data de 31 decembrie a anului anterior celui de referinţă. Însă sancţionarea contribuabilului pentru nedepunerea raportului de evaluare nu poate fi considerată justă, în raport cu principiile fiscalităţii. Astfel, impozitarea ar trebui realizată la valoarea reală a clădirii, întrucât aplicarea normelor criticate, prin modalitatea de calcul rezultată din cuprinsul acestora, coroborată cu normele la care fac trimitere, reprezintă o supraimpozitare, care este contrară principiului egalităţii în drepturi, respectiv egalităţii în materie fiscală, precum şi aşezării juste a sarcinilor fiscale.
    6. Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale opinează că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale prin raportare la art. 16 şi art. 56 alin. (2) din Constituţie, întrucât conduc la o impozitare excesivă.
    7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 458 alin. (4) şi ale art. 495 lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Ulterior încheierii de sesizare, în dinamica legislativă, dispoziţiile art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 au fost modificate prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 252/2022 pentru modificarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi pentru completarea art. 47 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în prezent având o altă redactare legislativă. Prin urmare, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale în redactarea criticată, având următorul cuprins:
    - Art. 458 alin. (4): „(4) În cazul în care valoarea clădirii nu poate fi calculată conform prevederilor alin. (1), impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457.“ (Dispoziţiile art. 457 din Legea nr. 227/2015 la care face referire textul legal criticat prevăd modul de calcul al impozitului pe clădirile rezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice.)
    – Art. 495 lit. a):
    "În vederea stabilirii impozitelor şi taxelor locale pentru anul fiscal 2016, se stabilesc următoarele reguli:
    a) persoanele fizice care la data de 31 decembrie 2015 au în proprietate clădiri nerezidenţiale sau clădiri cu destinaţie mixtă au obligaţia să depună declaraţii până la data de 31 mai 2016 inclusiv, conform modelului aprobat prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, în termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentului cod;"


    11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi şi ale art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal a intrat în vigoare, potrivit art. 501 din acest act normativ, la data de 1 ianuarie 2016, cu excepţia unor cazuri şi situaţii prevăzute în cuprinsul său. În acest context, prin art. 495 - Dispoziţii tranzitorii din această lege sunt prevăzute anumite reguli în vederea stabilirii impozitelor şi taxelor locale pentru anul fiscal 2016, cu referire la anul anterior. Potrivit acestor dispoziţii tranzitorii, în vederea stabilirii impozitelor şi taxelor locale pentru anul fiscal 2016, persoanele fizice care la data de 31 decembrie 2015 au în proprietate clădiri nerezidenţiale sau clădiri cu destinaţie mixtă au obligaţia să depună declaraţii până la data de 31 mai 2016 inclusiv, conform modelului aprobat prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice. De asemenea, art. 458 - cu denumirea marginală Calculul impozitului pe clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice - din Legea nr. 227/2015, care face parte din titlul IX - Impozite şi taxe locale, capitolul II - Impozitul pe clădiri şi taxa pe clădiri, stabileşte modalitatea de calcul al impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice, în funcţie de destinaţia acestora. Astfel, potrivit art. 458 alin. (1) din Legea nr. 227/2015, pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2% şi 1,3% asupra valorii, care poate fi: (i) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referinţă; (ii) valoarea finală a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă; (iii) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă (în situaţia în care nu este precizată valoarea, se utilizează ultima valoare înregistrată în baza de date a organului fiscal). Însă, potrivit art. 458 alin. (4) din aceeaşi lege, criticat în speţa de faţă, în cazul în care valoarea clădirii nu poate fi calculată conform acestor prevederi, impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457 din Legea nr. 227/2015, care prevede calculul impozitului pe clădirile rezidenţiale şi clădirile-anexă aflate în proprietatea persoanelor fizice prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% şi 0,2% asupra valorii impozabile a clădirii.
    13. În acest context, autoarele excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textele criticate sunt neconstituţionale, întrucât, în lipsa raportului de evaluare, aplicarea cotei antereferite la valoarea impozabilă a clădirii este contrară principiului egalităţii în drepturi şi principiului aşezării juste a sarcinilor fiscale, considerând că această cotă ar trebui calculată doar la valoarea reală a clădirii.
    14. Faţă de această împrejurare, în ceea ce priveşte principiul egalităţii în drepturi, Curtea, în jurisprudenţa sa, a arătat că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Prin urmare, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 23). Principiul egalităţii presupune atât ca la situaţii egale să se aplice un tratament juridic egal, precum şi dreptul la diferenţiere în tratament juridic, dacă situaţiile în care se află cetăţenii sunt diferite, încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării existând atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă şi rezonabilă sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite (a se vedea Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019).
    15. Având în vedere considerentele de principiu mai sus enunţate şi ţinând seama de critica formulată, prin Decizia nr. 877 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 24 martie 2022, paragrafele 18 şi 19, Curtea a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată în raport cu dispoziţiile art. 16 şi art. 56 alin. (2) din Constituţie, întrucât, de principiu, ca regulă generală, pentru aceeaşi categorie de clădiri nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, legiuitorul a instituit perceperea unui impozit care se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2% şi 1,3% asupra valorii care rezultă dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referinţă. Astfel, lipsa acestui raport de evaluare întocmit şi depus în condiţiile legii, care conduce la imposibilitatea aplicării regulii generale antereferite, este un motiv obiectiv şi rezonabil, existând o raţiune suficientă pentru instituirea unui tratament juridic diferit.
    16. De altfel, Curtea a reţinut că prin art. 56 din Constituţie se consacră obligaţia fundamentală a fiecărui cetăţean de a contribui prin impozite şi taxe la cheltuielile publice. Principiul constituţional al justei aşezări a sarcinilor fiscale implică un complex de condiţii de care legiuitorul este ţinut atunci când instituie anumite obligaţii fiscale în sarcina contribuabililor. Fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni. Prin urmare, aşezarea justă a sarcinilor fiscale trebuie să reflecte însuşi principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situaţii identice, şi să ţină cont, în acelaşi timp, de capacitatea contributivă a contribuabililor, luând în considerare elementele ce caracterizează situaţia individuală şi sarcinile sociale ale acestora (Decizia nr. 325 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 16 iulie 2013). Prin urmare, formula „aşezarea justă a sarcinilor fiscale“ presupune, pe de o parte, să se ţină seama de situaţia materială a contribuabililor, iar, pe de altă parte, posibilitatea crescută a celor care deţin astfel de proprietăţi (clădiri nerezidenţiale sau mixte) de a contribui, prin impozite, la cheltuielile publice (Decizia nr. 877 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din data de 24 martie 2022, paragraful 19).
    17. Având în vedere dispoziţiile constituţionale mai sus menţionate şi considerentele expuse, Curtea a constatat că prevederile criticate nu sunt contrare principiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, deoarece legiuitorul, dând expresie politicii fiscale şi bugetare, are deplina libertate de a stabili impozite şi taxe, precum şi cuantumul acestora, bineînţeles, cu condiţia ca acestea să fie rezonabile şi echitabile şi să nu diferenţieze pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni, cerinţe pe care, astfel cum s-a arătat mai sus, prevederile criticate le îndeplinesc.
    18. Faţă de această împrejurare, Curtea constată că jurisprudenţa sa mai sus învederată este aplicabilă mutatis mutandis şi în prezenta cauză, astfel că excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
    19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ana Morar şi Hera Ramona Sălăjan Morar în Dosarul nr. 3.632/117/2018 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 458 alin. (4), în redactarea iniţială, şi ale art. 495 lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2023.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016