Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 şi art. 32 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Betegh Katalin în Dosarul nr. 710/117/2018 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.762D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens precizează, referitor la art. 4 din Legea nr. 165/2013, că se aplică regula tempus regit actum, astfel că nu se poate susţine neconstituţionalitatea acestuia. Cu privire la art. 32 din Legea nr. 165/2013, apreciază că îşi menţin valabilitatea cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 477 din 17 septembrie 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 24 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 710/117/2018, Tribunalul Cluj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 şi art. 32 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Betegh Katalin într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unor dispoziţii emise de primarul municipiului Câmpia Turzii prin care au fost respinse cererile de restituire formulate de către reclamantă, ca urmare a inexistenţei la dosarul cauzei a tuturor documentelor solicitate de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că art. 4 din Legea nr. 165/2013 contravine principiului neretroactivităţii legii, precum şi dreptului de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât este vizat dreptul de proprietate al persoanelor deposedate în perioada de dinainte de anul 1989. Se susţine că art. 4 din Legea nr. 165/2013 ar contraveni atât principiului respectării dreptului de proprietate, cât şi dreptului de a beneficia de termene rezonabile de soluţionare a plângerilor unor asemenea persoane. Or, aplicabilitatea art. 4 al Legii nr. 165/2013 ar duce la prelungirea în timp a soluţionării dosarelor pe cale judecătorească sau administrativă. Soluţionarea unei cauze într-un termen rezonabil reprezintă o garanţie ce priveşte, în cauzele de natură civilă, nu numai desfăşurarea procedurii în faţa instanţei de judecată, ci şi procedura preliminară de natură administrativă, atunci când sesizarea unei jurisdicţii este condiţionată în prealabil de parcurgerea acestei proceduri. Prevederile Legii nr. 165/2013 privind ordinea de soluţionare a dosarelor pot fi reţinute doar în măsura în care urmarea acestei ordini respectă rigorile termenului echitabil. Art. 4 din Legea nr. 165/2013 încalcă flagrant principiul egalităţii, în măsura în care acţiunile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, deschise astfel sub imperiul legii vechi, ar fi supuse noii prevederi, în condiţiile în care unele acţiuni în faţa instanţelor de judecată nu au fost soluţionate până la momentul apariţiei Legii nr. 165/2013, iar altele au primit hotărâri definitive şi irevocabile, în temeiul aceleiaşi legi. Art. 4 din Legea nr. 165/2013 afectează şi dreptul de proprietate, în măsura în care este creat un cadru de instabilitate şi incertitudine prin aplicarea sa retroactivă, întrucât se modifică prevederi de care proprietarii au uzat la momentul deschiderii oricărei acţiuni în faţa instanţelor de judecată. A se reţine altfel ar însemna permisiunea legiuitorului de a interveni succesiv, inclusiv în viitor, în procedura soluţionării cererilor de restituire. Totodată, lipsa disponibilului financiar nu poate fi invocată de către stat pentru a justifica limitarea dreptului de proprietate. 6. Cu privire la art. 32 din Legea nr. 165/2013, se critică instituirea de termene de decădere în procedura administrativă, care împiedică depunerea de documente la dosarele administrative, sub sancţiunea decăderii. Or, dreptul de proprietate este un drept imprescriptibil. Art. 4 şi art. 32 prevăd o serie de chestiuni care stabilesc grave incoerenţe, în sensul că pentru toate persoanele cărora li s-au soluţionat cererile de restituire până în anul 2013 nu se impuneau aceste termene de decădere, dar dacă dosarul, din cauza incompetenţei autorităţilor publice, nu a fost soluţionat până în 2013, petentul va fi decăzut din dreptul de a solicita restituirea, dreptul de proprietate stingându-se ca urmare a unui fapt birocratic. 7. Tribunalul Cluj - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu contravin niciuneia dintre prevederile din Legea fundamentală invocate, aplicarea acestora şi a cauzelor aflate pe rolul instanţelor reprezentând expresia principiului tempus regit actum. De asemenea, apreciază că aplicarea prevederilor legale supuse controlului de constituţionalitate nu are drept consecinţă privarea de proprietate a persoanelor îndreptăţite, ci este de natură să asigure obţinerea despăgubirilor ce li se cuvin, chiar dacă într-o perioadă mai lungă de timp. Totodată, prevederile Legii nr. 165/2013 sunt aplicabile tuturor persoanelor aflate în situaţii identice, statul român luând în considerare modalităţi de asigurare a unei posibilităţi reale de achitare a despăgubirilor, în acord cu jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4 şi art. 32 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut: - Art. 4: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.“; – Art. 32: "(1) Se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 120 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptăţite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entităţile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluţionării cererii sale.(2) Termenul prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptăţită sau a reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entităţii învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta, o singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile, în situaţia în care persoana care se consideră îndreptăţită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituţii.(3) Cererea de prelungire a termenului se va formula în interiorul termenului prevăzut la alin. (1) şi va fi însoţită de dovada demersurilor întreprinse. (3^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru dosarele depuse la Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase şi comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, termenul de decădere în procedura administrativă este de 240 de zile. (3^2) Termenul prevăzut la alin. (3^1) poate fi prelungit în condiţiile prevăzute la alin. (2) şi (3), pentru o perioadă de 120 de zile.(4) Instituţiile deţinătoare au obligaţia de a elibera, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, actele doveditoare solicitate.“" 12. În motivarea excepţiei se face referire şi la art. 15 din Legea nr. 165/2013, fără să fie însă individualizat explicit ca obiect al excepţiei de către autoarea acesteia şi fără să fie reţinut ca atare nici de instanţa care a sesizat Curtea Constituţională. Textul de lege menţionat prevede că „cererile vizând restituirea terenurilor intravilane, agricole la data preluării abuzive, formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se soluţionează cu respectarea limitei de 50 ha de proprietar deposedat, cu condiţia ca această suprafaţă să nu fi fost restituită prin aplicarea legilor fondului funciar“. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat cu valoare de principiu că, în exercitarea controlului de constituţionalitate, trebuie să ţină cont de voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, în caz contrar, Curtea fiind ţinută de un criteriu procedural strict formal, respectiv indicarea expresă de către autorul excepţiei a textului legal criticat (Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006; Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, sau Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iulie 2017). Având însă în vedere obiectul cauzei, constând în contestarea unor decizii de respingere a cererilor de restituire, ca urmare a nedepunerii la dosarele de restituire, de către persoana care se consideră îndreptăţită, a documentelor solicitate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în scopul soluţionării acestora, potrivit art. 32 din Legea nr. 165/2013, art. 15 din Legea nr. 165/2013 nu poate fi considerat obiect al excepţiei alături de prevederile menţionate expres în dispozitivul încheierii de sesizare, întrucât nu se poate desprinde în mod rezonabil o legătură a acestuia cu soluţionarea litigiului. 13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta referitoare la calitatea legii, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată. Se invocă, de asemenea, prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 10 privind principiile desfăşurării proceselor din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate faţă de criticile formulate, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a constatat că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată în vederea urgentării şi finalizării procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel încât aceasta are ca domeniu de reglementare toate cererile formulate în cadrul procedurilor administrative de restituire, proceduri reglementate de legislaţia anterioară cu caracter reparator (respectiv Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, cu modificările ulterioare), cereri aflate în curs de soluţionare la entităţile învestite de lege sau aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti. 15. Curtea a reţinut, de asemenea, că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată de legiuitor ca urmare a pronunţării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, prin care a fost reţinută în sarcina statului român obligaţia implementării unor proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi obligaţia adoptării unor reguli de procedură clare şi simplificate care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 188 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 484 din 30 iunie 2014, sau Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, paragraful 34, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014). 16. În plus, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat, având în vedere marja de apreciere a statului român şi garanţiile instituite prin Legea nr. 165/2013, şi anume regulile de procedură clare şi previzibile, însoţite de termene constrângătoare şi de un control judecătoresc efectiv, că legea menţionată oferă, în principiu, un cadru accesibil şi efectiv pentru redresarea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129). În aceeaşi cauză, instanţa de contencios al drepturilor omului a statuat (paragraful 128), de asemenea, că măsurile de amenajare a plăţii creanţelor datorate de stat în virtutea deciziilor judecătoreşti definitive, cum ar fi eşalonarea plăţii acestora, măsuri luate pentru apărarea echilibrului bugetar între cheltuielile şi încasările publice, urmăreau un scop de utilitate publică şi găseau un just echilibru între diferitele interese aflate în joc, prin respectarea mecanismului existent şi prin grija pe care autorităţile au demonstrat-o în executarea acestuia. 17. În plus, nu se poate reţine nici pretinsa neconstituţionalitate argumentată pe ideea că acţiunile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, deschise astfel sub imperiul legii vechi, ar fi supuse noilor prevederi legale, în condiţiile în care unele acţiuni în faţa instanţelor de judecată nu au fost soluţionate până la momentul apariţiei Legii nr. 165/2013, iar altele au primit hotărâri definitive şi irevocabile, în temeiul aceleiaşi legi. Sub acest aspect, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, şi prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33, respectiv art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. În consecinţă, acţiunile introduse pe rolul instanţelor judecătoreşti în condiţiile legislaţiei anterioare legii vechi, anterior momentului intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, nu vor fi supuse noilor prevederi, ci vor rămâne a fi judecate conform normelor legale în vigoare la data formulării acestora. 18. Cu privire la art. 32 din Legea nr. 165/2013, Curtea a observat, prin Decizia nr. 252 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 5 iunie 2015 (paragraful 20), că instituirea, în cadrul procedurii administrative, a unui termen de decădere (iniţial de 90 de zile, prelungit ulterior la 120 de zile) în care persoanele care se consideră îndreptăţite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entităţile învestite de lege urmăreşte lămurirea unor aspecte de care depinde soluţionarea justă a dosarului, fără a fi de natură a tergiversa în mod excesiv tranşarea sa. 19. Curtea a apreciat că termenul este rezonabil, având în vedere scopul său, iar reglementarea criticată este însoţită de anumite garanţii împotriva abuzului autorităţii de a nu răspunde la timp. Astfel, art. 32 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 prevede că „Instituţiile deţinătoare au obligaţia de a elibera, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, actele doveditoare solicitate“, iar în temeiul art. 36 lit. h) coroborat cu art. 37 din acelaşi act normativ, nerespectarea termenelor prevăzute de legea menţionată constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei. Prin urmare, nu poate fi reţinută critica referitoare la pretinsa nesocotire a prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie care garantează dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil. 20. În acelaşi sens, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, de pildă, şi prin Decizia nr. 302 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, sau Decizia nr. 691 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 20 ianuarie 2015. 21. Curtea a constatat, aşadar, că legiuitorul a stabilit suficiente garanţii care să protejeze dreptul persoanei care se consideră îndreptăţită de a obţine, în termenul de 30 de zile, actul doveditor solicitat în vederea completării dosarului. Din această perspectivă, Curtea a reţinut că pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din legea examinată faţă de garanţiile dreptului de proprietate privată prevăzute de art. 44 alin. (1) din Constituţie se bazează doar pe ipoteza relei-credinţe sau a abuzului de putere al autorităţii publice, situaţie ce este însă sancţionată legal, prin amenda aplicabilă acesteia (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 691 din 27 noiembrie 2014, precitată, paragraful 19). 22. Totodată, prin mai multe decizii, de exemplu Decizia nr. 302 din 5 iunie 2014, precitată, Decizia nr. 395 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 1 august 2014, Decizia nr. 691 din 27 noiembrie 2014 sau Decizia nr. 111 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 22 aprilie 2015, Curtea a statuat că, pentru raţiuni ce ţin de realizarea unui just echilibru între interesul general şi interesul particular şi de asigurarea securităţii raporturilor juridice civile, legiuitorul poate opta pentru stabilirea unor termene de decădere înăuntrul cărora titularii dreptului la obţinerea unor compensaţii să îşi poată valorifica dreptul astfel reglementat până în momentul împlinirii acestora, sub sancţiunea pierderii lui, fără a fi încălcate prevederile art. 44 din Constituţie. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Betegh Katalin în Dosarul nr. 710/117/2018 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 4 şi art. 32 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 septembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
