Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marieta Safta │- │
│ │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul penal, excepţie ridicată de Vlad Caftanat în Dosarul nr. 11.634/197/2018 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală. Cauza formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.070D/2019. 2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, asistat de domnul avocat Sorin Silviu Toniţă, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei, care mai întâi prezintă situaţia de fapt din cauză, pentru o mai bună înţelegere a contextului criticilor de neconstituţionalitate. Dezvoltă în continuare motivele de neconstituţionalitate formulate, arătând că texul criticat nu face distincţie între situaţiile în care se poate refuza recoltarea probelor biologice. Solicită, în esenţă, să se aibă în vedere că soluţia instanţei constituţionale este necesară întrucât textul se interpretează mai puţin în favoarea persoanei şi mai mult în favoarea statului. Nu se poate lăsa interpretarea acestui text la latitudinea persoanelor care se interpun până la momentul în care asupra cauzei se pronunţă un judecător. 4. Reprezentantul Ministerului Public arată, în esenţă, că în pledoaria formulată se insistă asupra completării şi interpretării legii, astfel încât, în principal, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. În subsidiar, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul legal criticat este clar, sens în care invocă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 571 din 1 octombrie 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 30 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 11.634/197/2018, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul penal. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Vlad Caftanat într-o cauză penală. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că textul legal criticat este confuz, imprecis şi imprevizibil, întrucât poate fi interpretat în sensul că „orice conducător auto este obligat să se supună necondiţionat recoltării de mostre biologice, ori de câte ori îi este solicitat de către agenţii de poliţie“. Neclaritatea şi lipsa de previzibilitate a acestor dispoziţii permit interpretări diferite, având în vedere lipsa unei distincţii între subiecţii activi vizaţi de norma penală. Pentru a se evita intrarea în conflict cu legea penală, trebuie să existe norme precise şi previzibile. Textul de lege trebuie să prevadă dacă obligaţia de a se supune recoltării de mostre biologice aparţine tuturor conducătorilor auto, inclusiv celor care nu au fost testaţi în prealabil cu mijloacele omologate la care face referire art. 88 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, numai celor care au fost implicaţi în accidente rutiere sau în condiţiile art. 88 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi ale art. 185 pct. 3 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Ca urmare, este necesar a se stabili dacă norma se adresează tuturor conducătorilor auto şi dacă aceştia au obligaţia, atunci când li se pune în vedere, în lipsa unei testări prealabile, să se supună recoltării probelor biologice sau dacă textul de lege se aplică doar anumitor categorii de subiecţi activi, respectiv acelora care au fost implicaţi în evenimente rutiere (în urma cărora s-a produs o vătămare corporală a unei persoane ori care s-au soldat cu pagube materiale), acelora care au fost testaţi în prealabil, iar această testare a relevat prezenţa unei alcoolemii mai mari de 0,40 g/l, sau persoanelor ce au fost testate cu mijloace tehnice omologate. Prin aceasta se creează o inegalitate în aplicarea legii, având în vedere că faţă de unele persoane se poate reţine soluţia de clasare încă din faza de urmărire penală, iar faţă de alte persoane se dispune soluţia de condamnare de doi ani cu suspendare. 7. Se susţine că „procedura prezentării în vederea recoltării de probe biologice, precum şi ipotezele în care aceasta poate fi efectuată sunt reglementate strict şi limitativ de lege, astfel că poliţiştii, în momentul în care suspectează săvârşirea unei infracţiuni, nu pot efectua decât demersurile legale pentru a constata această infracţiune“. 8. Curtea de Apel Braşov - Secţia penală consideră că excepţia este neîntemeiată. Textul de lege criticat incriminează faptele de refuz ori de sustragere a conducătorului auto de a se supune prelevării de mostre biologice, indiferent în ce condiţii i s-a solicitat acestuia să dea aceste mostre. Legea nu condiţionează existenţa infracţiunii de unele elemente sau probe certe privind consumul de alcool de către şofer, astfel încât lucrătorul din cadrul poliţiei rutiere îi poate solicita conducătorului auto să se supună acestei prelevări ori de câte ori are indicii că acesta ar fi consumat băuturi alcoolice sau substanţe psihoactive. Indicarea alcoolului în aerul expirat, în urma testării cu alcooltestul, este doar un indiciu că inculpatul ar fi consumat băuturi alcoolice, însă lipsa unor astfel de urme nu constituie un impediment pentru solicitarea ca acesta să se supună prelevării mostrelor biologice, deoarece consumul de substanţe psihoactive nu poate fi detectat decât în acest mod. Aşadar, poliţistul îi poate solicita conducătorului auto să se supună prelevării mostrelor biologice ori de câte ori are indicii că acesta ar conduce sub influenţa băuturilor alcoolice ori a substanţelor psihoactive, iar legea nu poate prevedea exhaustiv care sunt elementele din care ar putea rezulta aceste indicii. Pentru aceste motive, instanţa consideră că art. 337 din Codul penal este suficient de previzibil pentru ca destinatarii normei, respectiv conducătorii auto, să înţeleagă ce conduită trebuie să urmeze în cazul în care lucrătorii de poliţie le solicită să se supună prelevării mostrelor biologice. 9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 337 din Codul penal - Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, care au următorul conţinut: „Refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei unor substanţe psihoactive se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.“ 13. În susţinerea neconstituţionalităţii normelor criticate se invocă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la principiul legalităţii, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 23 alin. (12) privind principiul legalităţii pedepsei şi ale art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la stabilirea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi regimului executării acestora. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constată că dispoziţiile legale contestate au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale din perspectiva unor critici similare. 15. Astfel, prin Decizia nr. 571 din 1 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 6 martie 2020, Curtea a reţinut că infracţiunea prevăzută la art. 337 din Codul penal face parte din titlul VII - Infracţiuni contra siguranţei publice, cap. II - Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, având, prin urmare, ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la siguranţa circulaţiei rutiere, parte intrinsecă a siguranţei publice, şi, în subsidiar, relaţiile sociale din domeniul înfăptuirii justiţiei. Pentru a asigura protecţia juridică a relaţiilor sociale mai sus menţionate şi în considerarea importanţei majore pe care acestea o au în societate, „legiuitorul a impus anumite obligaţii în sarcina unor persoane aflate în situaţii expres reglementate, obligaţii a căror neîndeplinire este sancţionată penal. Printre acestea se numără şi obligaţia conducătorului unui vehicul, în situaţia în care pentru respectivul vehicul legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, obligaţia instructorului auto, aflat în procesul de instruire, precum şi cea a examinatorului autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei unor substanţe psihoactive“ (paragraful 26). 16. Curtea a mai reţinut că infracţiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice este strâns legată de infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută la art. 336 din Codul penal, care constă în conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Or, aceasta presupune determinarea îmbibaţiei alcoolice sau a prezenţei altor substanţe în organismul făptuitorului, precum şi un moment al determinării acestora. Astfel, reglementarea obligaţiei de supunere la prelevarea de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei unor substanţe psihoactive reprezintă atât un mijloc de asigurare a circulaţiei rutiere, cât şi un mijloc de asigurare a probelor necesare în scopul dovedirii faptelor prevăzute la art. 336 din Codul penal, iar incriminarea nerespectării ei este determinată de importanţa obiectului juridic al infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe. Dispoziţiile art. 336 din Codul penal au la bază prezumţia relativă că persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere desfăşoară această activitate fără a se afla sub influenţa alcoolului sau a unor substanţe psihoactive. Prin urmare, scopul testului privind stabilirea îmbibaţiei alcoolice reprezintă un control efectuat de organele poliţiei pentru asigurarea siguranţei traficului rutier. Ca urmare a efectuării testului, în situaţia constatării unei îmbibaţii alcoolice de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, persoana aflată în ipoteza normei de la art. 336 din Codul penal va răspunde penal pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe. Aşa fiind, „faptele de refuz sau sustragere a unei persoane de la prelevarea de mostre biologice, prevăzute la art. 337 din Codul penal, reprezintă fapte de nesupunere la efectuarea unui control de către organele de poliţie, control ce are ca scop verificarea respectării normelor juridice care asigură securitatea traficului pe drumurile publice“ (Decizia nr. 571 din 1 octombrie 2019, paragraful 30). 17. În esenţă, pentru aceste considerente, Curtea a reţinut că prevederile art. 337 din Codul penal nu contravin dispoziţiilor art. 23 alin. (12) din Constituţie privind legalitatea incriminării, coroborate în prezenta cauză, în raport cu aceleaşi critici, şi cu cele ale art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la stabilirea prin lege organică a infracţiunilor, a pedepselor şi a regimului executării acestora. 18. Tot astfel, prin Decizia nr. 49 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 27 aprilie 2016, examinând prevederile art. 337 din Codul penal prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (5) referitoare la principiul legalităţii, în componenta de claritate şi precizie, Curtea a reţinut că acestea sunt clare şi previzibile. 19. Curtea a constatat că infracţiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută la art. 337 din Codul penal, este reglementată în cuprinsul cap. II - Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice al titlului VII - Infracţiuni contra siguranţei publice din Partea specială a Codului penal. În cadrul aceluiaşi capitol mai sunt reglementate infracţiunile de punere în circulaţie sau conducere a unui vehicul neînmatriculat (art. 334 din Codul penal), conducere a unui vehicul fără permis de conducere (art. 335 din Codul penal), conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe (art. 336 din Codul penal), părăsire a locului accidentului ori modificare sau ştergere a urmelor acestuia (art. 338 din Codul penal), împiedicare sau îngreunare a circulaţiei pe drumurile publice (art. 339 din Codul penal), nerespectare a atribuţiilor privind verificarea tehnică ori efectuarea reparaţiilor (art. 340 din Codul penal) şi efectuare de lucrări neautorizate în zona drumului public (art. 341 din Codul penal) (Decizia nr. 49 din 16 februarie 2016, paragraful 12). 20. Analizând sistematic infracţiunea reglementată la art. 337 din Codul penal, prin raportare la celelalte infracţiuni prevăzute în cap. II al titlului VII al Părţii speciale a Codului penal, Curtea a reţinut că ea poate fi comisă fie independent de săvârşirea altor infracţiuni dintre cele reglementate în cuprinsul acestui capitol, fie în concurs cu cel puţin una dintre ele. De asemenea, interpretarea teleologică a aceleiaşi norme de incriminare relevă pericolul social sporit al faptei de refuz de a se supune la prelevarea de mostre biologice sau de sustragere de la prelevare. În acest sens, Curtea a constatat că „prelevarea de mostre biologice de către organele poliţiei sau de urmărire penală are loc atunci când există suspiciuni cu privire la săvârşirea unei contravenţii la regimul circulaţiei pe drumurile publice sau a unei infracţiuni dintre cele reglementate la cap. II al titlului VII al Părţii speciale a Codului penal, potrivit art. 88 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, şi art. 190 alin. (8) din Codul de procedură penală. Astfel, infracţiunea prevăzută la art. 337 din Codul penal are ca obiect juridic secundar protejarea relaţiilor sociale din domeniul înfăptuirii justiţiei şi, prin urmare, săvârşirea faptei incriminate poate avea ca efect obstrucţionarea actului de justiţie“ (Decizia nr. 49 din 16 februarie 2016, paragraful 16). 21. Aceste considerente, care au fundamentat soluţiile de respingere a excepţiilor de neconstituţionalitate în cauzele citate, sunt deplin aplicabile şi în cauza de faţă, în care autorul invocă neclaritatea normei motivată prin pretinsa lipsă a unei distincţii „între subiecţii activi vizaţi de norma penală“. Subiectul activ al infracţiunii este clar circumstanţiat în ipoteza normei de incriminare, astfel încât formularea unor distincţii ar însemna, în realitate, o altă redactare a textului, aspect care nu intră în competenţa Curţii Constituţionale. 22. În prezenta cauză se invocă şi încălcarea art. 16 din Constituţie, care consacră principiul egalităţii. Aceste critici, motivate printr-o pretinsă „inegalitate în aplicarea legii“, pun în discuţie aplicarea normelor criticate în cauze concrete, aspect care excedează, de asemenea, competenţei Curţii Constituţionale. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vlad Caftanat în Dosarul nr. 11.634/197/2018 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 337 din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Marieta Safta ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
