Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marieta Safta │- │
│ │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (2) din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, din oficiu, în Dosarul nr. 1.968/866/2019. Cauza formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.046 D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, întrucât aceasta nu are legătură cu fondul cauzei. Invocă deopotrivă şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 123 din 15 martie 2022, arătând că atât aceasta, cât şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie menţionată nu afectează în niciun mod interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 11 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.968/866/2019, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (2) din Codul penal. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în cadrul apelului declarat într-o cauză penală. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa susţine, în esenţă, că, în prezent, conducerea unui vehicul tractor fără a poseda permis de conducere nu mai cade sub incidenţa art. 335 alin. (1) din Codul penal, acest text de lege incriminând doar conducerea fără permis de conducere a unui autovehicul, deci nu a oricărui vehicul. Or, faţă de Ordonanţa Guvernului nr. 21/2014 care a modificat şi a completat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, vehiculul tractor nu mai face parte din autovehicule, ci este încadrat separat ca tractor agricol sau forestier. Aşadar, tractorul este un tractor agricol în sensul art. 6 pct. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Tractorul agricol nu poate fi încadrat ca autovehicul în sensul definit de art. 6 pct. 6 din acelaşi act normativ, aspect lămurit de altfel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 11 din 12 aprilie 2017 referitoare la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, potrivit căreia „în interpretarea noţiunii de «autovehicul», prevăzută de art. 334 alin. (1) din Codul penal şi art. 335 alin. (1) din Codul penal, raportat la art. 6 pct. 6 şi 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 21/2014, conducerea pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier neînmatriculat/neînregistrat potrivit legii sau de către o persoană care nu posedă permis de conducere nu întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor prevăzute de art. 334 alin. (1) din Codul penal, respectiv de art. 335 alin. (1) din Codul penal“. 6. Chiar dacă prin Decizia nr. 224 din 4 aprilie 2017 Curtea Constituţională a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 335 alin. (1) din Codul penal, care nu incriminează conducerea pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier fără permis de conducere, este neconstituţională, efectul acestei decizii, în condiţiile pasivităţii organului legislativ, nu a fost unul de reincriminare a acestei fapte. În consecinţă, la momentul de faţă, conducerea unui tractor de către o persoană care nu posedă permis de conducere nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută şi pedepsită de art. 335 alin. (1) din Codul penal, lipsind una dintre condiţiile de tipicitate, respectiv ca vehiculul condus să fie un autovehicul sau un tramvai. Pe de altă parte, art. 335 alin. (2) din Codul penal incriminează conducerea pe drumurile publice a unui vehicul (deci inclusiv tractor) pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv, situaţie incidentă în prezenta cauză. 7. Art. 335 alin. (2) din Codul penal este în prezent în vigoare, aplicabilitatea sa nefiind afectată de Decizia nr. 11 din 12 aprilie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitoare la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, şi nici de Decizia Curţii Constituţionale nr. 224 din 4 aprilie 2017. Se susţine că, „în consecinţă la acest moment, suntem în prezenţa unei situaţii absurde, ilogice şi în contra scopului legii penale, şi anume în situaţia în care o persoană care conduce pe drumurile publice un tractor fără a poseda permis de conducere (aşadar prezumat a nu avea nicio pregătire teoretică sau practică în acest scop) să nu fie pasibil de răspundere penală, în timp ce o persoană care conduce pe drumurile publice un tractor având un permis de conducere necorespunzător categoriei/subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv (dar care în mod evident, se prezumă că are mai multă pregătire teoretică şi practică decât cel care nu are deloc permis de conducere) să răspundă penal pentru această faptă“. Or, această situaţie contravine principiului egalităţii persoanelor în faţa legii şi principiului imparţialităţii actului de justiţie. Modalitatea în care Codul penal tratează cele două situaţii în momentul de faţă este discriminatorie, inegală şi inechitabilă. Nu există nicio justificare rezonabilă pentru diferenţa de tratament aplicabilă conform legii celor două situaţii, deosebirea dintre cele două situaţii pledând mai degrabă pentru atenuarea tratamentului sancţionator pentru persoana care posedă un permis necorespunzător categoriei, în raport cu cel care nu posedă permis de conducere, dar care în configuraţia legală actuală beneficiază de impunitate pe lipsa tipicităţii faptei. Deşi Curtea Constituţională a semnalat prin Decizia nr. 224 din 4 aprilie 2017 necesitatea reincriminării conducerii pe drumurile publice a unui tractor fără permis de conducere, se constată că, în lipsa modificării de către legiuitor a soluţiei legislative vizate, inechitatea persistă, fapt ce justifică intervenţia legitimă a Curţii Constituţionale. Chiar dacă această diferenţă de tratament nejustificată apare ca fiind temporară şi provizorie (fiind de aşteptat ca legiuitorul, în urma deciziei Curţii Constituţionale, să reincrimineze fapta), totuşi efectele discriminatorii încă se produc şi instanţa, învestită cu aplicarea legii la cazuri concrete, nu poate rămâne impasibilă. 8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 335 alin. (2) din Codul penal, cu denumirea marginală „Conducerea unui vehicul fără permis de conducere“, având următorul cuprins: „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.“ 12. În susţinerea neconstituţionalităţii normelor criticate se invocă prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi şi ale art. 124 alin. (2), potrivit cărora justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi, precum şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 11 din 12 aprilie 2017, referitoare la pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra aceluiaşi text legal, raportat la critici motivate similar, cu trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie citate. Astfel, prin Decizia nr. 123 din 15 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 16 august 2022, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 335 alin. (2) din Codul penal sunt constituţionale şi a respins, în consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate formulată. 14. Cu acel prilej, reiterând considerentele Deciziei nr. 224 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 9 iunie 2017, prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 335 alin. (1) din Codul penal, care nu incriminează fapta de conducere pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier fără permis de conducere, este neconstituţională, Curtea a reţinut că, întrucât Codul penal nu stabileşte înţelesul noţiunii „vehicul“, definirea infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din Codul penal se face prin trimitere la legislaţia extrapenală, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, cu modificările şi completările ulterioare, care constituie reglementarea-cadru în materia circulaţiei pe drumurile publice. 15. Astfel, prin prevederile art. 6 pct. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, se stabileşte că „tractor agricol sau forestier“ este „orice vehicul cu motor, care circulă pe roţi sau pe şenile, având cel puţin două axe, a cărui principală funcţie constă în puterea sa de tracţiune, conceput în special pentru a trage, a împinge, a transporta ori a acţiona anumite echipamente, utilaje sau remorci utilizate în exploatarea agricolă ori forestieră şi a cărui utilizare pentru transportul pe drum al persoanelor sau al mărfurilor ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau al mărfurilor nu este decât o funcţie secundară. Sunt asimilate tractorului agricol sau forestier vehiculele destinate efectuării de servicii ori lucrări, denumite maşini autopropulsate“. Totodată, în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, termenul „tractor“ a fost înlocuit cu expresia „tractor agricol sau forestier“, potrivit art. I pct. 35 lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 29 august 2014. 16. Sub acest aspect, Curtea a constatat că „definirea prin normele legale evocate a noţiunilor de «vehicul» sau «tractor agricol sau forestier» este o atribuţie exclusivă a legiuitorului, care a înţeles să le acorde o anumită semnificaţie juridică, fără ca aceasta să fie contrară dispoziţiilor sau principiilor Constituţiei, în cauză neputând fi reţinută o omisiune legislativă cu relevanţă constituţională, similar excepţiei de neconstituţionalitate examinate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 224 din 4 aprilie 2017“ (paragraful 22 din Decizia nr. 123 din 15 martie 2022). 17. Totodată, din examinarea cuprinsului Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea a reţinut „că acest act normativ conţine reglementări distincte referitoare la tractoarele agricole sau forestiere. În acest sens sunt, spre exemplu, dispoziţiile art. 8, ale art. 22 alin. (1), (4) şi (6), ale art. 23, ale art. 78 alin. (1), ale art. 80 alin. (1), ale art. 97 alin. (3), ale art. 99 alin. (1) pct. 4 şi 12, ale art. 100 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 13, ale art. 101 alin. (1) pct. 1, 4, 10 şi 11, ale art. 102 alin. (1) pct. 20 şi 29, ale art. 111 alin. (4), ale art. 119 şi lit. p) din anexa nr. 1 la ordonanţă. Din examinarea prevederilor cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 referitoare la tractoarele agricole sau forestiere rezultă cu claritate şi unele obligaţii pe care le au conducătorii unor asemenea vehicule, relevantă în acest sens fiind obligaţia de deţinere a unui permis de conducere pentru această categorie [a se vedea art. 23 coroborat cu lit. p) din anexa nr. 1 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002]“ (paragraful 23 din Decizia nr. 123 din 15 martie 2022). 18. De asemenea, contrar criticilor formulate, Curtea a constatat că motivarea reţinută în paragraful 38 al Deciziei nr. 224 din 4 aprilie 2017 vine în completarea celor menţionate anterior, câtă vreme instanţa de control constituţional, în construcţia raţionamentului său, a reţinut calitatea de subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din Codul penal persoanei care posedă permis de conducere, acordat pentru un „vehicul“ şi care conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, dar „al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România“. „Raportarea de către instanţa de control constituţional a categoriei de persoane anterior menţionate la persoanele care nu deţin deloc permis de conducere şi care conduc pe drumurile publice un tractor agricol sau forestier a fost realizată strict din perspectiva omisiunii legislative cu relevanţă constituţională de a include tractoarele agricole şi forestiere în ipoteza normativă a art. 335 alin. (1) din Codul penal“ (paragraful 24 din Decizia nr. 123 din 15 martie 2022). 19. Curtea aminteşte în acest sens că, în construcţia raţionamentului care a fundamentat Decizia nr. 224 din 4 aprilie 2017, a reţinut că „este în afara oricărui argument juridic raţional şi rezonabil ca o persoană care posedă permis de conducere, acordat pentru altă categorie decât tractoarele agricole sau forestiere, şi care conduce un asemenea vehicul pe drumurile publice să poate avea calitatea de subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din Codul penal, în timp ce o persoană care nu deţine deloc permis de conducere şi care conduce pe drumurile publice un tractor agricol sau forestier să nu fie sancţionată penal. Nimic nu justifică apariţia unei diferenţieri între cele două categorii şi aplicarea unui tratament privilegiat în cazul persoanelor care nu deţin permis de conducere. Tocmai de aceea, soluţia pentru îndepărtarea stării de neconstituţionalitate rezultată din aplicarea unui tratament juridic distinct între cele două categorii nu poate fi decât constatarea existenţei unei inegalităţi, contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie“ (paragraful 38). Nu se poate accepta ca exact considerentele care au condus la soluţia de admitere pronunţată atunci să fie utilizate, prin pervertirea sensului logico-juridic al acestuia şi pe fondul pasivităţii legiuitorului, să fundamenteze o soluţie de admitere pentru dispoziţiile art. 335 alin. (2) ale Codului penal. Consecinţa unei eventuale soluţii de admitere în prezenta cauză ar fi instituirea, chiar de Curtea Constituţională, a unei discriminări, în sensul considerentelor Deciziei nr. 224 din 4 aprilie 2017, precitată. 20. Cu privire la invocarea pasivităţii legiuitorului în ceea ce priveşte punerea de acord a normei de incriminare prevăzute la art. 335 alin. (1) din Codul penal cu dispoziţiile Constituţiei, raportat la Decizia Curţii Constituţionale nr. 224 din 4 aprilie 2017, invocată şi în prezenta cauză, Curtea a observat că „instanţa de contencios constituţional nu are competenţa de a complini acest viciu normativ, întrucât şi-ar depăşi atribuţiile legale, acţionând în sfera exclusivă de competenţă a legiuitorului primar sau delegat. În consecinţă, ţinând seama de dispoziţiile constituţionale ale art. 142 alin. (1), potrivit cărora «Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei», şi de cele ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora «În România, respectarea (...) legilor este obligatorie», legiuitorul are obligaţia de a reglementa, în sensul punerii de acord a prevederilor declarate ca fiind neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, pasivitatea acestuia fiind de natură să determine apariţia unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii (a se vedea, mutatis mutandis, deciziile nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, paragrafele 51, 56 şi 57, şi nr. 163 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 12 august 2020)“ (paragraful 27 din Decizia nr. 123 din 15 martie 2022). 21. Aceste considerente sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, din oficiu, în Dosarul nr. 1.968/866/2019 şi constată că dispoziţiile art. 335 alin. (2) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Marieta Safta ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
