Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi ale art. 55 din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Mediplus Exim - S.R.L. din comuna Mogoşoaia, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 42.540/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 677D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, Consiliul Concurenţei a depus documente ce reprezintă amicus curiae, prin care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi solicită respingerea acesteia, în raport cu criticile formulate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât dispoziţiile criticate reprezintă o transpunere a normelor europene în dreptul naţional, în vederea aplicării în mod eficient la nivel naţional a dispoziţiilor art. 101 şi art. 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Astfel, la art. 55 din Legea concurenţei nr. 21/1996 sunt prevăzute contravenţiile şi regimul sancţionator al acestora. În realitate, problema ridicată de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul dacă şi instanţa de judecată poate constata direct o faptă anticoncurenţială în cadrul unui litigiu privind achiziţiile publice, aşa cum este cel în care a fost ridicată prezenta excepţie, ţine de aplicarea legii. De altfel, în litigiu, instanţa de judecată a apreciat că, într-adevăr, poate să constate existenţa unei fapte anticoncurenţiale şi în procedura achiziţiei publice, prin coroborarea Legii concurenţei nr. 21/1996 cu Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Decizia civilă nr. 6.683 din 28 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 42.540/3/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi ale art. 55 din Legea concurenţei nr. 21/1996. 6. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Mediplus Exim - S.R.L. din comuna Mogoşoaia, judeţul Ilfov, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat în contextul unui litigiu întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, coroborate cu cele ale Legii concurenţei nr. 21/1996, prin care s-a solicitat anularea procedurii derulate în temeiul Legii nr. 98/2016, cerere argumentată, printre altele, pe aspecte ce ţin de dreptul concurenţei, respectiv pe faptul că preţurile de ofertare intră sub incidenţa unui abuz de poziţie dominantă. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care sunt interpretate în sensul că, într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unor contestaţii referitoare la procedurile de atribuire a contractelor de achiziţii publice/ acordurilor-cadru, proceduri ce sunt prevăzute de Legea nr. 98/2016, acestea nu permit instanţei judecătoreşti sesizate direct să se pronunţe cu privire la o cerere referitoare la constatarea existenţei unei fapte anticoncurenţiale ce intră sub incidenţa art. 6 din Legea nr. 21/1996, ci instituie o competenţă exclusivă a Consiliului Concurenţei pentru constatarea faptelor anticoncurenţiale. 8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cu privire la dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 21/1996, consideră că acestea sunt constituţionale, deoarece nu conduc la o limitare a accesului la instanţă. Astfel, după emiterea unui act al Consiliului Concurenţei, o instanţă legal sesizată poate constata existenţa unei fapte anticoncurenţiale. Însă, problema care se pune în context, şi care este subsidiară, este aceea dacă instanţa judecătorească poate constata existenţa unei fapte anticoncurenţiale direct într-un alt litigiu, spre exemplu de achiziţie publică, întrucât legislaţia naţională are prevederi exprese cu privire la fapte anticoncurenţiale în domeniul achiziţiilor publice. Astfel, art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 98/2016 prevede faptul că autoritatea contractantă exclude din procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică/acordului-cadru orice operator economic care a comis o abatere profesională gravă care îi pune în discuţie integritatea, iar autoritatea contractantă poate demonstra acest lucru prin orice mijloc de probă adecvat, cum ar fi o decizie a unei instanţe judecătoreşti sau a unei autorităţi administrative. Or, dispoziţiile art. 167 alin. (3) din Legea nr. 98/2016 permit instanţei judecătoreşti să constate existenţa unei fapte anticoncurenţiale, deoarece, în contextul respectiv, realizează un control de legalitate al actelor autorităţii contractante, care la rândul său are un drept de excludere din procedură, dispoziţii care sunt aplicabile în coroborare cu art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 98/2016. Faţă de această împrejurare, apreciază că nu este o problemă de constituţionalitate, ci de aplicare a legii de către instanţele judecătoreşti. 9. Cu privire la dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 21/1996, menţionează că şi acestea sunt constituţionale. Se consideră că, în virtutea acestor norme, instanţa judecătorească nu poate aplica sancţiuni contravenţionale în mod direct, acestea necesitând a fi aplicate de Consiliul Concurenţei şi, ulterior, putând fi supuse controlului de legalitate. Chiar dacă poate constata incidental diverse fapte anticoncurenţiale în cadrul unui litigiu de achiziţie publică, instanţa judecătorească nu ar putea aplica direct sancţiunile contravenţionale, deoarece, în primul rând, logica Legii nr. 21/1996 sub aspect contravenţional impune existenţa prealabilă a deciziei Consiliului Concurenţei, dar, în al doilea rând nu se interzice instanţelor judecătoreşti reţinerea sancţiunii civile, foarte eficace, a nulităţii de drept prevăzute la art. 52 din această lege, potrivit căruia, sunt nule de drept orice înţelegeri sau decizii interzise prin art. 5 şi 6 din această lege, precum şi prin art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, respectiv orice angajamente, convenţii ori clauze contractuale raportându-se la o practică anticoncurenţială, precum şi orice acte care încalcă prevederile art. 8 din prezenta lege. Aşadar, deşi există două planuri de abordare - contravenţional şi civil -, niciunul dintre acestea nu este neconstituţional. 10. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care, în esenţă, arată că motivele invocate de autoarea acesteia nu sunt de natură a releva o neconstituţionalitate intrinsecă a prevederilor art. 3 şi ale art. 55 din Legea nr. 21/1996, în raport cu art. 21 şi art. 53 din Constituţie. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, notele scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 şi ale art. 55 din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, astfel cum a fost completat prin art. 21 pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 39/2017 privind acţiunile în despăgubire în cazurile de încălcare a dispoziţiilor legislaţiei în materie de concurenţă, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 8 iunie 2017. Dispoziţiile art. 55 din Legea concurenţei nr. 21/1996, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 170/2020 privind acţiunile în despăgubire în cazurile de încălcare a dispoziţiilor legislaţiei în materie de concurenţă, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 952 din 16 octombrie 2020, având o arhitectură, o structură şi un conţinut care diferă de varianta legislativă criticată în cauza dedusă judecăţii. Prin urmare, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze prevederile art. 55 din Legea concurenţei nr. 21/1996 în redactarea avută în vedere de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, care au următorul cuprins: - Art. 3: "(1) Punerea în aplicare a prezentei legi este încredinţată Consiliului Concurenţei ca autoritate naţională în domeniul concurenţei. Consiliul Concurenţei este autoritate administrativă autonomă, învestită în acest scop, în condiţiile, modalităţile şi limitele stabilite prin dispoziţiile prezentei legi.(2) Consiliul Concurenţei aplică dispoziţiile art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurenţă prevăzute la articolele 81 şi 82 din tratat, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1/2003, în cazurile în care actele sau faptele întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi pot afecta comerţul dintre statele membre ale Uniunii Europene.;" – Art. 55: "(1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 0,5% la 10% din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior sancţionării următoarele fapte, săvârşite cu intenţie sau din neglijenţă de întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi: a) încălcarea prevederilor art. 5 şi 6 din prezenta lege, precum şi a prevederilor art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene; b) nenotificarea unei concentrări economice, potrivit prevederilor art. 13 alin. (1) şi (2), înainte de punerea în aplicare a acesteia, cu excepţia cazului în care sunt incidente prevederile art. 13 alin. (7) sau s-a acordat o derogare conform art. 13 alin. (8); c) realizarea unei operaţiuni de concentrare economică cu încălcarea prevederilor art. 13 alin. (6)-(8); d) punerea în practică a unei operaţiuni de concentrare economică, declarată incompatibilă printr-o decizie a Consiliului Concurenţei, potrivit prevederilor art. 47 alin. (4) lit. a); e) neîndeplinirea unei obligaţii, a unei condiţii sau a unei măsuri impuse printr-o decizie luată potrivit prevederilor prezentei legi.(2) Dacă încălcarea săvârşită de o asociaţie de întreprinderi priveşte activităţile membrilor săi, amenda nu poate depăşi 10% din suma cifrelor de afaceri totale ale fiecărui membru activ pe piaţa afectată de încălcarea săvârşită de asociaţie.(3) În ceea ce priveşte contravenţia prevăzută la alin. (1) lit. a), constând în încălcarea prevederilor art. 5 din prezenta lege, precum şi a prevederilor art. 101 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, Consiliul Concurenţei va stabili, prin instrucţiuni, condiţiile şi criteriile de aplicare a unei politici de clemenţă, care poate merge până la absolvire de răspundere pecuniară.(4) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), în privinţa contravenţiilor prevăzute la lit. b)-e) din acelaşi alineat care sunt săvârşite în domeniul concentrărilor economice de o persoană nerezidentă, cifra de afaceri la care se aplică amenda se înlocuieşte cu suma următoarelor venituri: a) cifra de afaceri realizată de către fiecare dintre întreprinderile înregistrate în România, controlate de contravenient; b) veniturile obţinute din România de către fiecare dintre întreprinderile nerezidente controlate de contravenient; c) veniturile proprii, obţinute din România de către contravenient şi înregistrate în situaţiile financiare individuale ale acestuia.(5) Prin persoană nerezidentă se înţelege orice persoană străină, precum şi orice alte entităţi străine, inclusiv organisme de plasament colectiv fără personalitate juridică, care nu sunt înregistrate în România, potrivit legii." 15. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 - Accesul liber la justiţie şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, prin prisma art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului din Constituţie sunt menţionate prevederile art. 6 cu privire la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi ţinând seama de criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea observă că art. 3 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 statuează că punerea în aplicare a acestei legi este încredinţată Consiliului Concurenţei ca autoritate naţională în domeniul concurenţei, autoritate administrativă autonomă, învestită în acest scop, în condiţiile, modalităţile şi limitele stabilite prin normele legale în materie. În acest context, dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 21/1996, de asemenea, criticate în prezenta cauză, prevăd contravenţii şi stabilesc sancţiuni specifice materiei concurenţei ce sunt aplicate de Consiliul Concurenţei. Astfel, potrivit art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă ce nu poate depăşi 10% din cifra de afaceri totală mondială realizată de întreprinderea sau asocierea de întreprinderi în anul financiar anterior sancţionării următoarele fapte, săvârşite cu intenţie sau din neglijenţă de întreprinderi sau asocieri de întreprinderi: a) încălcarea prevederilor art. 5 şi 6 din această lege, precum şi a prevederilor art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Prevederile art. 6 din Legea nr. 21/1996 la care fac referire dispoziţiile criticate, şi care sunt menţionate în mod concret de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate în motivarea acesteia, dispun, în esenţă, că este interzisă folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziţii dominante deţinute pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia, iar, dacă sunt constatate asemenea practici de către Consiliul Concurenţei, în măsura în care folosirea în mod abuziv a poziţiei dominante poate afecta comerţul dintre statele membre, acesta aplică, de asemenea, prevederile art. 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, prezumându-se, până la proba contrară, că una sau mai multe întreprinderi se află în poziţie dominantă. 17. Raportat la normele antereferite, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate critică soluţiile legislative mai sus menţionate în contextul unui litigiu ce are ca obiect soluţionarea unor contestaţii referitoare la procedurile de atribuire a contractelor de achiziţii publice/acordurilor-cadru, formulate în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, considerând că sunt neconstituţionale dacă sensul acestora este acela de a nu permite instanţei judecătoreşti sesizate în contextul dat să se pronunţe cu privire la o cerere referitoare la constatarea existenţei unor fapte anticoncurenţiale care să conducă la excluderea din procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică/acordului-cadru a unui operator economic, astfel cum aceste fapte sunt prevăzute drept criterii de calificare şi de selecţie a unui operator economic în această procedură şi, în concret, sunt cuprinse în capitolul IV: Organizarea şi desfăşurarea procedurii de atribuire, secţiunea 6: Criterii de calificare şi selecţie din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016. 18. Faţă de această împrejurare, Curtea constată că, în realitate, pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor criticate cuprinse în Legea concurenţei nr. 21/1996 este formulată, pe de o parte, din perspectiva comparării acestor norme cu cele cuprinse în Legea nr. 101/2016, coroborate cu cele ale Legii nr. 98/2016, cu referire la analizarea şi constatarea faptelor anticoncurenţiale cu incidenţă în materia achiziţiilor publice, şi, pe de altă parte, prin prisma interpretării şi aplicării acestora la speţa dedusă judecăţii, respectiv dacă, în mod concret, instanţa judecătorească poate constata direct o faptă anticoncurenţială în cadrul unui litigiu privind achiziţiile publice, aşa cum este cel în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate. 19. În aceste condiţii, Curtea reţine că, pe de o parte, potrivit jurisprudenţei sale, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor situaţii juridice diferite şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele (Decizia nr. 277 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 23 iunie 2015, paragraful 20), astfel că, din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 20. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea legii, cu referire la conţinutul şi întinderea celor două noţiuni cuprinzătoare, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), în speţa de faţă, cu privire la chestiuni ce ţin de soluţionarea cererilor şi contestaţiilor referitoare la constatarea existenţei unor fapte anticoncurenţiale care să conducă la excluderea unor operatori economici din procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică/ acordului-cadru, astfel cum acestea sunt prevăzute în Legea nr. 98/2016. Aşadar, aplicarea şi interpretarea legii sunt chestiuni ce ţin de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie şi, prin urmare, şi din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi ale art. 55 din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Mediplus Exim - S.R.L. din comuna Mogoşoaia, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 42.540/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
