Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 196 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Fabi Andrei Paul în Dosarul nr. 7.519/190/2016 al Judecătoriei Bistriţa - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.727D/2017. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 5 iulie 2018, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi 58 din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 18 septembrie 2018, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 3. Prin Încheierea din 6 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 7.519/190/2016, Judecătoria Bistriţa - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 196 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Fabi Andrei Paul, într-o cauză penală. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, deoarece nu se poate determina dacă sintagma „sub influenţa băuturilor alcoolice“ se raportează la dispoziţiile art. 336 alin. (1) din Codul penal, în sensul că se referă la „o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge“. Autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile art. 336 alin. (1) din Codul penal stabilesc o prezumţie legală că o persoană se află sub influenţa alcoolului dacă are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Neclaritatea dispoziţiei criticate determină şi încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (12), deoarece principiul legalităţii incriminării şi pedepsei impune ca prin conţinutul normativ al textului incriminator să se stabilească cu claritate şi precizie obiectul material al infracţiunii. 5. Judecătoria Bistriţa - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, inadmisibilitate care nu poate fi constatată de instanţa de judecată, deoarece nu se circumscrie condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. În realitate, în cauză nu se ridică o problemă de compatibilitate a dispoziţiilor legale criticate cu Constituţia, fiind vorba despre o problemă de interpretare a legii, care este de competenţa instanţelor de judecată. 6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Guvernul, făcând referire la Decizia nr. 382 din 7 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 22 iulie 2016, apreciază că nu este întemeiată critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. De asemenea, Guvernul susţine că nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate prin raportare la prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală, întrucât, tocmai în realizarea principiului legalităţii pedepselor, legiuitorul stabileşte conţinutul concret al infracţiunii de vătămare corporală, stabilind limitele speciale ale pedepsei pentru infracţiune şi, în fine, instituie cadrul legal şi prevede mijloacele legale de realizare a individualizării judiciare şi a individualizării administrative a pedepsei. Revine organelor de aplicare a legii sarcina de a analiza fapta săvârşită şi de a realiza o corectă încadrare juridică, cu observarea dispoziţiilor speciale privind circulaţia pe drumurile publice, dar şi cu luarea în considerare a altor dispoziţii penale incidente în speţă, fără însă ca acestea să constituie chestiuni de neconstituţionalitate a textului legal criticat. 8. Avocatul Poporului apreciază că incriminarea sau dezincriminarea unor fapte ori reconfigurarea elementelor constitutive ale unei infracţiuni ţin de marja de apreciere a legiuitorului, marjă care nu este absolută, ea fiind limitată de principiile, valorile şi exigenţele constituţionale. Prin reglementarea protecţiei penale a faptelor care produc anumite consecinţe, legiuitorul s-a plasat în interiorul acestei marje, întrucât nicio dispoziţie constituţională nu obligă explicit/implicit la stabilirea unui standard de referinţă care să determine în mod automat incriminarea vătămărilor corporale din culpă prin care s-au produs leziuni ce au necesitat pentru vindecare mai puţin de 90 de zile. În acest context, legiuitorul are îndreptăţirea de a plasa protecţia constituţională a valorii care nu intră sub incidenţa penalului în sfera răspunderii civile delictuale. Pe cale de consecinţă, în cazul în care fapta vătămătoare din culpă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, partea vătămată are posibilitatea să-şi valorifice pretenţiile civile în cadrul unui proces civil, întemeiat pe răspunderea civilă delictuală, potrivit art. 1.349 din Codul civil. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 196 alin. (1) din Codul penal, cu următorul conţinut: „Fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) săvârşită din culpă de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice ori a unei substanţe psihoactive sau în desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ea însăşi infracţiune se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.“ 12. Autorul excepţiei susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit căruia, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 15 alin. (1), potrivit căruia cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea, şi în art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea, sunt invocate art. 6 şi 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 184 alin. 4^1 din Codul penal din 1969, „Dacă faptele prevăzute la alin. 3 şi 4 sunt săvârşite de către o persoană care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la unu la 3 ani, în cazul alin. 3, şi închisoarea de la unu la 5 ani, în cazul alin. 4“. De asemenea, potrivit art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani“. 14. Referitor la cele două sintagme, Curtea observă că, prin Decizia nr. 26 din 12 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284 din 30 aprilie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, soluţionând un recurs în interesul legii, a stabilit că acestea se referă la noţiuni diferite. Astfel, s-a concluzionat că un conducător de autovehicul sau tramvai poate fi, concomitent, atât în stare de ebrietate, cât şi cu o îmbibaţie alcoolică peste limita legală; poate fi în stare de ebrietate, fără însă a avea o îmbibaţie alcoolică peste limita legală; nu se află în stare de ebrietate, dar are o îmbibaţie alcoolică peste limita legală. 15. În ceea ce priveşte Codul penal, Curtea constată că, potrivit art. 196 art. (1), „Fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) săvârşită din culpă de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice ori a unei substanţe psihoactive sau în desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ea însăşi infracţiune se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă“. Totodată, potrivit art. 336 alin. (1) din Codul penal, „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă“. 16. Din compararea reglementării vechi cu cea nouă, Curtea constată că legiuitorul a păstrat noţiunea de „îmbibaţie alcoolică“, înlocuind-o pe cea de „stare de ebrietate“ cu cea de „sub influenţa băuturilor alcoolice“. În acest context, Curtea reţine, în primul rând, că, potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, „ebrietate“ este acea stare de beţie în urma consumului (excesiv) de băuturi alcoolice. Potrivit aceluiaşi dicţionar, „influenţă“ reprezintă acea acţiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei fiinţe, putând duce la schimbarea lor. Astfel, sintagma „sub influenţa băuturilor alcoolice“ semnifică, în fapt, influenţa exercitată de către alcool asupra organismului uman şi, în special, asupra funcţiilor cognitive. Potrivit doctrinei, îmbibaţia alcoolică este procesul de pătrundere a alcoolului în sânge, cu consecinţa provocării unei stări de intoxicaţie (alcoolică). Se arată, în doctrină, că „îmbibaţia alcoolică sau alcoolemia se determină în urma analizei toxicologice de laborator (...). Abia după analiza probelor de sânge, dacă se constată o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, se poate spune că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii analizate“. Din această perspectivă, Curtea constată că cele două sintagme - „stare de ebrietate“ şi „sub influenţa băuturilor alcoolice“ - sunt similare. 17. În al doilea rând, Curtea observă că denumirea marginală a articolului 336 din Codul penal este „Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe“, legiuitorul folosind în acest caz sintagma „influenţa alcoolului“. Plecând de la aceste premise, Curtea reţine că, potrivit art. 47 alin. (5) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „La coduri şi la legi de mare întindere, articolele vor fi prevăzute cu denumiri marginale, exprimând sintetic obiectul lor; acestea nu au semnificaţie proprie în conţinutul reglementării“. Cu alte cuvinte, denumirea marginală a unui articol este folosită de către legiuitor în scopul unei mai bune sistematizări a actului normativ respectiv, aceasta neproducând efecte juridice. 18. Astfel, Curtea constată că nu se poate face o eventuală corelaţie între sintagma „sub influenţa băuturilor alcoolice“, din cuprinsul art. 196 alin. (1) din Codul penal, şi sintagma „sub influenţa alcoolului“, conţinută în denumirea marginală a art. 336 din acelaşi act normativ. 19. În al treilea rând, Curtea observă că sintagmele „sub influenţa băuturilor alcoolice“ şi „îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge“ sunt utilizate de către legiuitor în conţinutul mai multor acte normative. 20. Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 191/2003 privind infracţiunile la regimul transportului naval, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 16 mai 2003, „Exercitarea atribuţiilor de serviciu sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe interzise de autoritatea de reglementare constituie infracţiune şi se pedepseşte cu amendă“. Totodată, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, „Este considerată sub influenţa băuturilor alcoolice persoana care are o îmbibaţie alcoolică în sânge de până la 0,80 g/l alcool pur în sânge“. 21. De asemenea, potrivit art. 93 alin. (1) lit. j) din Codul aerian civil, „Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să constituie infracţiuni, următoarele fapte: (...) efectuarea serviciului de către personalul aeronautic civil sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe interzise de autoritatea de reglementare. Se consideră sub influenţa băuturilor alcoolice personalul care are o îmbibaţie alcoolică în sânge de până la 0,8‰“. 22. Din analiza celor două dispoziţii, reţinem că sintagmele „sub influenţa băuturilor alcoolice“ şi „îmbibaţie alcoolică în sânge de până la 0,8‰“ sunt utilizate de legiuitor în corelaţie, atât în definirea infracţiunii [art. 4 alin. (1) din Legea nr. 191/2003], cât şi în definirea contravenţiei [art. 93 alin. (1) lit. j) din Codul aerian civil]. 23. Cu alte cuvinte, aflarea unei persoane sub influenţa băuturilor alcoolice nu presupune, în mod necesar şi exclusiv, existenţa unei alcoolemii mai mari de 0,8‰. Astfel, influenţa băuturilor alcoolice se poate manifesta atât în ceea ce priveşte îmbibaţia alcoolică de până la 0,8‰, cât şi la cea de peste 0,8‰. 24. În ceea ce priveşte dispoziţiile criticate, Curtea observă că legiuitorul nu a precizat dacă în cazul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă trebuie să se constate existenţa unei alcoolemii mai mari de 0,8‰. 25. În acest context, observăm că, potrivit principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, atunci când legiuitorul nu face el singur distincţia între anumite elemente avute în vedere în momentul legiferării, interpretul nu poate realiza această distincţie (în acelaşi sens, Decizia nr. 355 din 4 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 11 mai 2007; Decizia nr. 305 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 29 iunie 2016). Principiul anterior menţionat este aplicabil indiferent de caracterul normei supuse interpretării sau de materia în care aceasta a fost adoptată. În acest sens, în practica judiciară s-a reţinut că „acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă (…), chiar dacă este în discuţie o zonă normativă specială (...). Astfel (...), formulării generale a textului îi corespunde o aplicare în aceeaşi măsură generală, neputând fi introduse distincţii dacă legea nu le încorporează“ (Decizia nr. 10 din 18 iunie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 19 iulie 2012). Din examinarea dispoziţiilor art. 196 alin. (1) teza I din Codul penal reiese că legiuitorul a înţeles să incrimineze fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) din Codul penal săvârşită din culpă de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice fără a face vreo referire la o limită a îmbibaţiei alcoolice. 26. Din această perspectivă, Curtea constată că atât timp cât legiuitorul nu a prevăzut vreo distincţie în cuprinsul art. 196 alin. (1) din Codul penal, nici interpretul nu poate realiza această distincţie, în sensul coroborării acestor dispoziţii cu cele ale art. 336 din acelaşi act normativ. 27. Mai mult, Curtea reţine că infracţiunile prevăzute în dispoziţiile art. 196 alin. (1) din Codul penal şi art. 336 alin. (1) din acelaşi act normativ au un obiect juridic diferit. Astfel, în timp ce, în cazul infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 196 alin. (1) din Codul penal, obiectul juridic constă în relaţiile sociale referitoare la dreptul persoanei la integritate corporală şi sănătate, în ipoteza infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal, obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la protecţia siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, a căror normală existenţă şi desfăşurare sunt condiţionate de interzicerea conducerii vehiculului sub influenţa băuturilor alcoolice peste o anumită limită sau sub influenţa unor substanţe psihoactive. 28. Curtea constată că dispoziţiile art. 336 alin. (1) din Codul penal sunt aplicabile numai în ipoteza conducerii vehiculelor pe drumurile publice, în timp ce norma de incriminare cuprinsă în art. 196 alin. (1) teza I din Codul penal nu este limitată la vătămările corporale produse prin accidentele de circulaţie ale conducătorilor de vehicule pe drumurile publice. 29. Aşa fiind, Curtea constată că existenţa infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 196 alin. (1) din Codul penal nu este condiţionată de o anumită limită a îmbibaţiei alcoolice, urmând să respingă excepţia de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. 30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Fabi Andrei Paul în Dosarul nr. 7.519/190/2016 al Judecătoriei Bistriţa - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 196 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Bistriţa - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 septembrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
