Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45-49 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Bogdan Alexandru Diaconescu în Dosarul nr. 1.928/1/2017/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 915D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că din posibilitatea persoanei care a sesizat Inspecţia Judiciară de a ataca rezoluţia de clasare rezultă cu claritate calitatea pe care aceasta o dobândeşte. În plus, sesizarea Inspecţiei Judiciare declanşează doar o etapă prealabilă, în care comisia de disciplină analizează, pe baza sesizării şi a altor probe, dacă cele arătate se verifică sau nu, astfel că nu este vorba despre calitatea de martor a persoanei care a sesizat Inspecţia Judiciară. Precizează, totodată, că, în cadrul acestei proceduri, dreptul la apărare este garantat. Consideră că nu este aplicabil nici art. 124 din Constituţie, întrucât procedura desfăşurată în faţa secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii nu este o procedură judiciară. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 26 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.928/1/2017/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45-49 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepţia a fost ridicată de Bogdan Alexandru Diaconescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei hotărâri pronunţate de Secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că formularea „sau poate fi sesizată în scris şi motivat de orice persoană interesată“, cuprinsă în art. 45 din Legea nr. 317/2004, este neconstituţională ca urmare a neclarităţii şi impreciziei, fiind lipsită de previzibilitate şi accesibilitate. Astfel, dispoziţiile legale supuse controlului sunt neconstituţionale întrucât omit, prin redactarea lor deficitară/lapidară, să arate ce calitate dobândeşte aşa-zisa „persoană interesată“ care a sesizat Inspecţia Judiciară, atât în faza de cercetare disciplinară, cât şi în cadrul acţiunii disciplinare. Art. 45-49 din Legea nr. 317/2004 sunt neconstituţionale în măsura în care permit persoanei care a sesizat Inspecţia Judiciară să dobândească calitatea de martor atât în cadrul cercetării disciplinare, cât şi în cadrul acţiunii disciplinare. Se susţine că dobândirea calităţii de martor chiar de către persoana interesată care a sesizat Inspecţia Judiciară încalcă dreptul la un proces echitabil, egalitatea în drepturi, dreptul la apărare, prezumţia de nevinovăţie, principiul in dubio pro reo, regulile privitoare la sarcina şi admisibilitatea probei, principiul nemo testis idoneus in re sua/nemo iudex in re sua. Calitatea de martor ar trebui să fie total incompatibilă cu cea de reclamant, petent, petiţionar, persoană interesată. 6. Se mai susţine că este neconstituţional şi art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, îndeosebi formularea „se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă“, prin redactarea sa imprecisă, neclară, dubitativă, vagă, incompletă, având în vedere că procedura de soluţionare a acţiunii disciplinare pare să încalce principiile fundamentale ale procesului civil (art. 5-23 din Codul de procedură civilă), dispoziţiile generale privind probele (art. 249, 250 şi 255 din Codul de procedură civilă), precum şi aspecte particulare din materia probelor (îndeosebi art. 315 din Codul de procedură civilă - Persoanele care nu pot fi ascultate ca martori). Totodată, textul menţionat este neconstituţional şi în măsura în care utilizarea sintagmei „se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă“ exclude dreptul magistratului cercetat de a beneficia şi de garanţiile penale conferite de paragrafele 2 şi 3 ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, se arată că, fiind vorba despre o cercetare disciplinară a unui magistrat, cercetare în urma căreia se pot dispune sancţiuni extrem de severe, acesta ar trebui să beneficieze inclusiv de garanţiile penale evocate. 7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind, în esenţă, că textele de lege criticate întrunesc exigenţele de precizie şi claritate deduse din prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie şi impuse prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi sunt în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 45-49 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, care reglementează procedura declanşării şi exercitării acţiunii disciplinare împotriva judecătorilor şi procurorilor. 12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) referitoare la principiul legalităţii, în componenta privind calitatea legii, art. 16 privind principiul egalităţii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 23 privind prezumţia de nevinovăţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi în art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi. Prin raportare la art. 20 din Legea fundamentală, se invocă şi art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 45-49 din Legea nr. 317/2004, indicate de autorul excepţiei ca obiect al acesteia, reglementează procedura acţiunii disciplinare declanşate cu privire la judecători şi procurori. Aceste dispoziţii sunt criticate în ansamblul lor, întrucât omit să precizeze ce calitate dobândeşte persoana interesată care a sesizat Inspecţia Judiciară, potrivit art. 45 din Legea nr. 317/2004, în faza de cercetare disciplinară şi în cadrul acţiunii disciplinare declanşate cu privire la judecătorul sau procurorul vizat de sesizarea formulată. Totodată, autorul excepţiei susţine că, în situaţia în care acestei persoane i se atribuie calitatea de martor, sunt încălcate „dreptul la un proces echitabil, egalitatea în drepturi, dreptul la apărare, prezumţia de nevinovăţie, principiul in dubio pro reo, regulile privitoare la sarcina şi admisibilitatea probei, principiul de legislaţie universală nemo testis idoneus in re sua/nemo iudex in re sua“, întrucât calitatea de martor ar trebui să fie incompatibilă cu cea de reclamant, petent, petiţionar, persoană interesată. 14. Faţă de aceste critici, Curtea observă că, în realitate, determinarea, în funcţie de circumstanţele cauzei, a calităţii pe care o va primi persoana interesată este o problemă de aplicare a legii. Administrarea probatoriului şi aprecierea probelor constituie un atribut exclusiv al instanţei învestite cu soluţionarea litigiului, cu referire atât la Consiliul Superior al Magistraturii, care, potrivit art. 134 alin. (2) din Constituţie, îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, cât şi la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competent să soluţioneze recursul declarat împotriva hotărârii instanţei disciplinare. Astfel, în virtutea rolului activ conferit de lege judecătorului cauzei, acesta este pe deplin suveran în ceea ce priveşte aprecierea necesităţii ca anumite persoane să fie citate ca martori, urmând să evalueze forţa probantă a declaraţiilor acestora prin analiza coroborată a întregului probatoriu administrat în cauză. 15. În acelaşi timp, Curtea constată, dintr-o altă perspectivă, că susţinerile autorului excepţiei antamează competenţa legiuitorului de a completa prevederile de lege criticate cu o menţiune care să fixeze calitatea procesuală a persoanei interesate, excedând competenţei Curţii Constituţionale, care, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. 16. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia prevederea cuprinsă în art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, care stabileşte că dispoziţiile din legea menţionată ce reglementează procedura de soluţionare a acţiunii disciplinare se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, ar fi neconstituţională prin redactarea „imprecisă, neclară, dubitativă, vagă, incompletă“, Curtea constată că nu poate fi reţinută, întrucât autorul excepţiei se limitează la o simplă afirmaţie, fără să argumenteze contrarietatea cu texte sau principii constituţionale. Astfel, acesta arată că „procedura de soluţionare a acţiunii disciplinare pare să încalce principiile fundamentale ale procesului civil (art. 5-23 din Codul de procedură civilă), dispoziţiile generale privind probele (art. 249, art. 250, art. 255), cât şi aspecte particulare din materia probelor (îndeosebi art. 315 din Codul de procedură civilă - persoane care nu pot fi ascultate ca martori)“. Or, controlul de constituţionalitate al legilor şi al ordonanţelor se realizează prin raportare la dispoziţiile Constituţiei, iar nu prin comparaţie cu alte prevederi legale în vigoare (a se vedea, în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 325 din 14 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 19 august 2005). 17. În fine, referitor la susţinerea potrivit căreia, prin utilizarea sintagmei „se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă“, ar fi exclusă posibilitatea magistratului cercetat de a beneficia şi de garanţiile penale conferite de art. 6 paragrafele 2 şi 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea observă că prevederile convenţionale invocate nu sunt aplicabile procedurii disciplinare, întrucât acestea au fost edictate în mod special în scopul apărării drepturilor procesuale ale persoanelor acuzate de săvârşirea unor infracţiuni. Or, procedura disciplinară, prin însăşi ipoteza în care aceasta se declanşează, nu aduce în discuţie o acuzaţie penală, ci eventuala nerespectare a unor norme de conduită profesională ce se constituie în abateri disciplinare, astfel că nu se pune problema incidenţei garanţiilor prevăzute de art. 6 paragrafele 2 şi 3 din convenţia amintită. 18. În fine, Curtea constată că, de fapt, autorul excepţiei nu formulează critici explicite decât punctual faţă de sintagma „se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă“, cuprinsă în art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, iar cu privire la art. 45-49, în ansamblul lor, critică doar generic absenţa din conţinutul acestora a unei reglementări care să clarifice calitatea pe care ar trebui să o capete persoana care a sesizat Inspecţia Judiciară, fără să formuleze însă critici concrete referitoare la celelalte prevederi legale indicate ca obiect al excepţiei, contrar art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia sesizările trebuie să fie motivate. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45-49 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Bogdan Alexandru Diaconescu în Dosarul nr. 1.928/1/2017/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 septembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
