Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) şi ale art. 85 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea Pheonixtour - S.R.L. din Măcin, judeţul Tulcea, prin administrator special Ion Lazia, în Dosarul nr. 2.448/88/2017/a1 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 560D/2019. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, domnul Ion Lazia, în calitate de administrator special. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul părţii prezente, care arată că a invocat excepţia de neconstituţionalitate, în principal, a dispoziţiilor art. 85 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 şi, în subsidiar, a art. 53 alin. (1) din aceeaşi lege, întrucât societăţii în discuţie i s-a aplicat procedura insolvenţei, iar judecătorul-sindic, în temeiul dispoziţiilor criticate, a dispus ridicarea în tot a dreptului de administrare şi a pus societatea în imposibilitatea utilizării unei căi de atac, în speţă a apelului, care, de altfel, era permisă de lege. Soluţia instanţelor judecătoreşti, atât a celei care a judecat cauza în fond, cât şi a celei de control judiciar, este în limitele legii, ca urmare a dispoziţiilor legale ce permit ridicarea în tot a dreptului de administrare. Dispoziţiile art. 85 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 statuează că deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare, constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile şi de a dispune de acestea dacă nu şi-a declarat intenţia de reorganizare, în schimb alin. (3) al aceluiaşi articol suprimă posibilitatea de a avea acces la instanţa de control judiciar. În cauzele sale, a încercat să depună contestaţii, de la soluţionare până la redactare şi publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, însă convocarea asociaţilor a fost considerată nelegală de către instanţa de control judiciar, astfel că această posibilitate a fost exclusă şi, prin urmare, soluţia a fost de respingere a apelului ca fiind introdus de o persoană fără calitate procesuală. Din evaluarea prevederilor art. 85 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 reiese că acestea sunt corecte şi se încadrează în logica legii, cu excepţia sintagmei „judecătorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot (...), a dreptului de administrare al debitorului“, întrucât chiar dacă, în virtutea legii, se procedează la desemnarea unui administrator judiciar provizoriu, care să exercite conducerea activităţii debitorului, inclusiv să utilizeze căile de atac, acesta nu va recurge la contestaţii prin care îşi va contesta propriile decizii. Raportându-se la situaţia particulară a cauzei din speţa de faţă arată că, drept urmare a activităţilor administratorului judiciar desemnat, care a urmărit numai încasarea onorariului, cauza se află pe rolul instanţelor judecătoreşti încă din anul 2015. Depune înscrisuri în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât criticile formulate vizează mai degrabă chestiuni ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii în cauza dedusă judecăţii, aspect care nu se circumscrie competenţei Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Decizia civilă nr. 45 din 31 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.448/88/2017/a1, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) şi ale art. 85 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea Pheonixtour - S.R.L. din Măcin, judeţul Tulcea, prin administrator special Ion Lazia, într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat în contextul unui litigiu întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 83 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora judecătorul-sindic suspendă în tot atribuţiile administratorilor societăţii, în coroborare cu prevederile art. 53 alin. (1) din aceeaşi lege, care obligă administratorul judiciar să convoace adunarea acţionarilor în termen de 10 zile, sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentală, întrucât, din aplicarea şi coroborarea acestora cu alte norme prevăzute de procedurile insolvenţei [spre exemplu, cu art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, care dispun că termenul de apel este de 7 zile] se poate crea un vid legislativ în ceea ce priveşte reprezentarea şi posibilitatea apărării intereselor acţionarilor/asociaţilor/membrilor debitorului în procedura insolvenţei. Aceste aspecte pot avea loc în condiţiile în care, pe de o parte, din diverse motive, adunarea generală a acţionarilor, asociaţilor sau membrilor persoanei juridice nu este convocată de administratorul judiciar ori de lichidatorul judiciar pentru desemnarea administratorului special, în termenul prevăzut de lege pentru ca acesta să poată reprezenta societatea, sau dacă adunarea generală a acţionarilor, asociaţilor sau membrilor persoanei juridice, deşi convocată, nu procedează la numirea administratorului special, de asemenea, în termenul prevăzut de lege; pe de altă parte, judecătorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului odată cu desemnarea unui administrator judiciar, indicând totodată şi condiţiile de exercitare a conducerii activităţii debitorului, chiar în condiţiile în care societatea nu are reprezentare, nefiind numit un administrator special care să îi reprezinte interesele. 7. Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 53 alin. (1)din Legea nr. 85/2014, acestea fiind contrare art. 21 alin. (2) din Constituţie. Legea nr. 85/2014 stabileşte limitele în care poate acţiona administratorul special al unei societăţi aflate în procedura insolvenţei, acesta fiind împuternicit să reprezinte interesele acţionarilor/asociaţilor/ membrilor debitorului, însă în reglementarea cuprinsă la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 termenul de desemnare este lăsat la latitudinea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, care va emite notificările de deschidere a procedurii de îndată, fără a fi ţinut de vreun termen, legea stabilind doar o dată-limită, şi anume cu cel puţin 10 zile înainte de împlinirea termenului-limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor, urmând ca în următoarele 10 zile să fie convocată adunarea generală. Astfel, legea stabileşte termenul în care se va face convocarea, fără însă a menţiona că adunarea generală trebuie să aibă loc în interiorul celor 10 zile, context în care interesele acţionarilor/ asociaţilor/membrilor debitorului în procedura insolvenţei nu pot fi apărate, întrucât societatea nu are un administrator special. În mod concret, în cauza dedusă judecăţii, persoana care este opţiunea asociaţilor debitoarei pentru funcţia de administrator special nu a fost desemnată potrivit legii, astfel că nu poate acţiona în această calitate pentru a ataca hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei până la desemnarea legală, care poate depăşi termenul de 7 zile în care se poate introduce apelul, reglementat la art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 85 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, instanţa opinează că acestea sunt constituţionale, nu reglementează drepturi care pot fi analizate din perspectiva accesului liber la justiţie, ci dreptul judecătorului-sindic de a dispune ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului, şi nici nu sunt criticate în mod concret. Astfel, constituţionalitatea acestor din urmă prevederi, raportat la art. 21 din Constituţie, ar putea fi analizată doar sub aspectul momentului de la care se dispune ridicarea dreptului de administrare, respectiv de la data deschiderii procedurii şi nu de la data numirii unui administrator special. 8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, notele scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 53 alin. (1) şi ale art. 85 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins: - Art. 53 alin. (1): „(1) Adunarea generală a acţionarilor, asociaţilor sau membrilor persoanei juridice va fi convocată de administratorul judiciar ori de lichidatorul judiciar pentru desemnarea administratorului special, în termen de maximum 10 zile de la notificarea deschiderii procedurii de către administratorul judiciar/lichidatorul provizoriu.“; – Art. 85 alin. (3): „(3) Judecătorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului odată cu desemnarea unui administrator judiciar, indicând totodată şi condiţiile de exercitare a conducerii activităţii debitorului.“ 12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 - Accesul liber la justiţie. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 fac parte din titlul II: Procedura insolvenţei, capitolul I: Dispoziţii comune, secţiunea 2: Organele care aplică procedura. Participanţii la procedură. Astfel, potrivit art. 40 din această lege, organele care aplică procedura sunt: instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul judiciar, care trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de această lege, precum şi realizarea, în condiţiile legii, a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni, iar printre participanţii la procedură se află şi administratorul special. Potrivit art. 5 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 85/2014, administratorul special este persoana fizică sau juridică desemnată de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor/membrilor debitorului, împuternicită să le reprezinte interesele în procedură şi, atunci când debitorului i se permite să îşi administreze activitatea, să efectueze, în numele şi pe contul acestuia, actele de administrare necesare. 14. Astfel, ţinând seama de faza în care se află procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă şi de calitatea şi de rolul pe care le are administratorul special, aceea de participant la aceste proceduri, Curtea subliniază că, în vederea numirii acestuia, în virtutea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, iniţiativa convocării adunării generale a asociaţilor/membrilor debitorului pentru desemnarea administratorului special aparţine practicianului în insolvenţă în raport cu procedura în care se află debitorul şi se realizează în termen de maximum 10 zile de la notificarea deschiderii procedurii de către administratorul judiciar/lichidatorul provizoriu. Ca atare, dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 85/2014 reglementează procedura desemnării administratorului special de către adunarea generală a acţionarilor, asociaţilor sau membrilor persoanei juridice. 15. De asemenea, Curtea observă că, în situaţia nedesemnării administratorului special în adunarea generală a asociaţilor/membrilor debitorului, convocată potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, debitorului i se va ridica dreptul de administrare, dacă nu a fost deja ridicat, iar debitorul, respectiv asociaţii/acţionarii/membrii sunt decăzuţi din drepturile recunoscute de procedură ce sunt exercitate prin administratorul special. Totodată, Curtea constată că, potrivit art. 53 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, dacă un administrator special nu a fost desemnat, pentru soluţionarea acţiunilor frauduloase săvârşite anterior deschiderii procedurii prevăzute la art. 117-122 (anularea actelor şi operaţiunilor frauduloase) ori a celor rezultând din nerespectarea art. 84 (efectuarea de operaţiuni în afară de cazurile prevăzute referitoare la efectuarea unor plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, de cele autorizate de judecătorul-sindic sau avizate de către administratorul judiciar), în cadrul cărora debitorul are calitate procesuală pasivă, debitorul va fi reprezentat de un curator special desemnat dintre organele de conducere statutare aflate în exerciţiul funcţiunii la data deschiderii procedurii. Desemnarea se va face de către judecătorul-sindic în camera de consiliu şi fără citarea părţilor. În cazul în care, ulterior, adunarea generală a asociaţilor/acţionarilor/membrilor alege un administrator special, acesta va prelua procedura în stadiul în care se găseşte la data desemnării. 16. Prin urmare, Curtea reţine că textul art. 53 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 reglementează aspecte ce ţin de desemnarea administratorului special şi îşi găseşte efectivitatea în corelaţie cu alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol, având înrâurire în contextul întregului ansamblu legislativ în materie, şi care, în realitate, obligă atât administratorul judiciar/lichidatorul judiciar să convoace adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor/membrilor persoanei juridice şi să aplice cu celeritate şi cu bună-credinţă procedurile, cât şi asociaţii/acţionarii/membrii să îşi desemneze administratorul special pentru a le reprezenta interesele şi pentru a efectua, în numele acestora actele de administrare necesare, inclusiv în ceea ce priveşte utilizarea căilor de atac în materia procedurilor de insolvenţă, având în vedere că, de principiu, drepturile acestora se exercită, potrivit legii, numai prin intermediul reprezentării, iar nu direct şi individual de fiecare asociat/acţionar/membru al unei societăţi în parte. 17. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 85 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, Curtea constată că acestea stabilesc faptul că judecătorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului odată cu desemnarea unui administrator judiciar, indicând totodată şi condiţiile de exercitare a conducerii activităţii debitorului, având în vedere că, potrivit prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, printre atribuţiile administratorului judiciar se regăseşte şi exercitarea conducerii integrale, respectiv în parte, a activităţii debitorului, cu respectarea precizărilor exprese ale judecătorului-sindic cu privire la atribuţiile sale. Ca atare, legea stabileşte situaţiile în care operează ridicarea dreptului de administrare: (i) în cazul în care debitorul nu şi-a exprimat intenţia de reorganizare odată cu cererea de deschidere a procedurii sau în termen de 10 zile de la data deschiderii procedurii, când aceasta îi aparţine în situaţia în care este declanşată la cererea creditorului; (ii) în cazul intrării în faliment; (iii) în cazul pierderilor continue, dacă textul legii stipulează că acestea trebuie dovedite de autorul cererii - creditori, comitet de creditori sau administrator judiciar. Astfel, aceste prevederi sunt în corelaţie cu cele cuprinse la alin. (1) al art. 85 din Legea nr. 85/2014, care dispun că deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare, constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea, dacă nu şi-a declarat intenţia de reorganizare în termenul prevăzut la art. 74, care este de 10 zile de la deschiderea procedurii. Ridicarea dreptului de administrare nu operează de drept la expirarea celor 10 zile, ci măsura trebuie dispusă de judecătorul-sindic, prevederile criticate, cuprinse în alin. (3) al art. 85 din legea în discuţie, permiţând judecătorului-sindic să dispună ridicarea dreptului de administrare chiar prin hotărârea de deschidere a procedurii generale, odată cu desemnarea unui administrator judiciar căruia îi poate încredinţa conducerea activităţii debitorului, aspect care constituie însă excepţia, iar nu regula. 18. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, Curtea reţine că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi regulile stabilite prin Legea nr. 85/2014 şi, departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigenţe dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exerciţiului unui anume drept având consecinţă fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este ţinut să le acorde ocrotire, în egală măsură (pentru identitate de raţiune, a se vedea Decizia nr. 623 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 981 din 5 decembrie 2019, paragraful 17). 19. Aplicând considerentele de principiu mai sus enunţate la speţa dedusă judecăţii, Curtea reţine că dispoziţiile criticate, privite coroborat, sunt reglementate astfel încât să evite şi să prevină crearea unui vid în ceea ce priveşte posibilitatea apărării tuturor drepturilor debitorilor ce decurg din declanşarea procedurii insolvenţei, inclusiv în ceea ce priveşte accesul liber la justiţie şi utilizarea căilor de atac. Însă toate acestea se pot realiza cu condiţia ca organele care aplică procedura, participanţii la procedură, adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor/membrilor persoanei juridice şi alţi subiecţi ce au legătură cu procedura insolvenţei să asigure, astfel cum s-a arătat mai sus, efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de Legea nr. 85/2014, în succesiunea şi dinamica acestei proceduri, precum şi realizarea, în condiţiile legii, a drepturilor şi obligaţiilor tuturor participanţilor la aceste acte şi operaţiuni şi care au legătură cu procedura de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. 20. Faţă de această împrejurare, Curtea constată că există mecanisme legale prin care să fie apărate atât drepturile debitorilor, respectiv ale acţionarilor/asociaţilor/membrilor debitorului, cât şi cele ale creditorilor în procedura de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, astfel că excepţia de neconstituţionalitate, în raport cu criticile şi dispoziţiile constituţionale menţionate în susţinerea acesteia, sunt neîntemeiate. 21. Distinct de acestea, referitor la celelalte aspecte menţionate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin acestea sunt învederate chestiuni particulare speţei ce izvorăsc din modul de interpretare şi aplicare a legii de către subiecţii îndrituiţi cu aceste operaţiuni în materia insolvenţei şi nu pot fi convertite în veritabile critici de neconstituţionalitate, respectiv de chestiuni ce ţin de desemnarea administratorului special sau de imposibilitatea desemnării acestuia, de ridicarea în condiţiile legii, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului odată cu desemnarea unui administrator judiciar, de exercitarea atribuţiilor cu bună-credinţă sau cu rea-credinţă de către administratorul judiciar desemnat etc. De altfel, în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea legii, cu referire la conţinutul şi întinderea celor două noţiuni cuprinzătoare, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Aşadar, aplicarea şi interpretarea legii sunt chestiuni ce ţin de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. 22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Pheonixtour - S.R.L. din Măcin, judeţul Tulcea, prin administrator special Ion Lazia, în Dosarul nr. 2.448/88/2017/a1 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 53 alin. (1) şi ale art. 85 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
