Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marieta Safta │- │
│ │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 311 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Tinel Panaite în Dosarul nr. 3.562/109/2018/a1 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. Cauza formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.706 D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul criticat nu încalcă prevederile constituţionalitate invocate. Prezintă în acest sens şi considerentele Deciziei nr. 435 din 28 iunie 2018, arătând, totodată, că autorul excepţiei se referă mai mult la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 3 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.562/109/2018/a1, Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 311 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Tinel Panaite în cadrul contestaţiei formulate în procedura de cameră preliminară. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că aceasta vizează interpretarea dispoziţiilor criticate cu referire la conţinutul actelor de urmărire penală efectuate în cauză. Astfel, potrivit art. 311 alin. (1) din Codul de procedură penală, într-o interpretare dată de anumite organe de urmărire penală din cadrul mai multor parchete din ţară, având în vedere faptul că aceste dispoziţii nu prevăd în mod expres o limitare a actelor procesuale care pot fi făcute în baza extinderii urmăririi penale, se pot efectua prin acelaşi act procesual, respectiv prin aceeaşi ordonanţă, atât extinderea urmăririi penale in rem cu privire le descoperirea unor fapte noi, cât şi extinderea urmăririi penale in personam cu privire la aceste noi fapte descoperite. Situaţia învederată se regăseşte în Ordonanţa din data de 12 decembrie 2017 aflată la dosar, prin care, pe lângă alte clarificări, s-a dispus extinderea urmăririi penale in rem cu privire la faptele de complicitate la delapidare pentru numitul Tinel Panaite şi, de asemenea, s-a dispus extinderea cu privire la faptele de delapidare pentru inculpatul Gabriel Constantinescu. În cea de-a doua parte a acestei ordonanţe s-a dispus şi extinderea urmăririi penale in personam cu privire la aceste noi fapte, respectiv complicitatea la delapidare, cele trei fapte de delapidare reţinute în sarcina inculpatului Tinel Panaite şi extinderea cu privire la săvârşirea infracţiunii de delapidare pentru inculpatul Gabriel Constantinescu. Se susţine că, interpretând dispoziţiile art. 311 alin. (1) din Codul de procedură penală, raportat la art. 305 alin. (3) din Codul de procedură penală, dispoziţiile procedural penale nu permit extinderea urmăririi penale in rem şi in personam în acelaşi timp şi prin acelaşi act procesual. Ca urmare, dispoziţia procedurală invocată, în interpretarea arătată, încalcă normele constituţionale invocate. 6. Cu privire la încălcarea dreptului la un proces echitabil, se arată că instanţa constituţională a reţinut faptul că, pentru situaţii similare, pentru a interveni un tratament juridic diferit, trebuie să existe anumite criterii obiective stabilite în mod clar. Or, „în fapt, se face vorbire despre două urmăriri penale, dintre care una în interiorul căreia se descoperă fapte noi pentru care se dispune extinderea urmăririi penale in rem şi in personam privind doi cetăţeni, individual, iar o alta, separată, care anchetează cetăţeni pentru aceleaşi fapte şi care are un alt mers procedural“. Potrivit Codului de procedură penală, prima dată se efectuează urmărirea penală in rem, se descoperă indicii rezonabile, se administrează probe, se extinde urmărirea penală in personam, după care, din „colosul“ de probe administrate, dacă există indicii temeinice că o anumită persoană a săvârşit o infracţiune, se dispune punerea în mişcare a acţiunii penale. Prin urmare, activitatea de urmărire penală se desfăşoară etapizat şi fiecare etapă este din ce în ce mai gravă cu privire la temeinicia acuzaţiei aduse asupra unei persoane. Astfel, încălcarea dreptului la un proces echitabil pentru doi indivizi care se află în aceeaşi situaţie are loc atunci când pentru unul dintre ei sunt descoperite faptele în timpul unei anchete penale aflate deja în desfăşurare, iar pentru celălalt, care este cercetat în mod separat, se înrădăcinează tratamente juridice total diferite care duc la imposibilitatea exercitării unui drept la apărare efectiv, la imposibilitatea aducerii la cunoştinţă a unei informări precise stabilite clar, toate aceste împrejurări ducând la acest tratament diferit care nu este permis de dispoziţiile constituţionale. 7. Pe de altă parte, se consideră că se încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie câtă vreme extinderea urmăririi penale in rem şi in personam prin acelaşi act, în bloc, faţă de o anumită persoană, pune acea persoană în situaţia ca într-un anumit moment să devină direct suspect pe baza unor probe administrate în afara urmăririi penale pentru faptele respective. Din acest punct de vedere, persoana devenită suspect prin ordonanţă este pusă în situaţia de a nu beneficia de o apărare efectivă, de a nu participa la administrarea probatoriului în faţa organelor de urmărire penală, de a nu fi informată şi de a nu avea cunoştinţă despre realitatea temeiniciei acuzaţiei, lucru care nu este permis nici de Constituţie şi nici de tratatele internaţionale. 8. Consideră că o astfel de interpretare, care nu este interzisă de normele procedurale, duce la încălcări grave ale dreptului la apărare şi ale dreptului la un proces echitabil. Practic, organele de urmărire penală se folosesc de instituţia extinderii urmăririi penale şi administrează probe în afara oricărei dispoziţii de începere a urmăririi penale, după care persoana primeşte calitatea de inculpat. Efectul în cauză a fost acela că s-au audiat majoritatea martorilor fără ca inculpatul să aibă posibilitatea de a participa la aceste audieri, s-a efectuat raportul de expertiză contabilă fără ca inculpatul să poată participa măcar formal la acesta şi să i se dea posibilitatea de a acorda explicaţii şi i s-a imputat un prejudiciu enorm cu privire la aceste fapte, fără a putea avea nicio influenţă. Se precizează că nu se pot invoca aceste aspecte decât în faţa judecătorilor de cameră preliminară şi nu ar putea fi invocate mai târziu, în cadrul judecării pe fond a cauzei, întrucât această solicitare ar rămâne fără obiect. 9. Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie consideră că excepţia este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile criticate nu contravin niciunuia din textele constituţionale invocate. Nemulţumirile autorului excepţiei se referă, în esenţă, la interpretarea textului legal. Acestea nu vizează aspecte de neconstituţionalitate, ci faptul că organul de urmărire penală dispune prin acelaşi act atât extinderea urmăririi penale in rem, cât şi extinderea urmăririi penale in personam. 10. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 311 alin. (1) din Codul de procedură penală - Extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice, care au următorul conţinut: „În cazul în care, după începerea urmăririi penale, organul de urmărire penală constată fapte noi, date cu privire la participarea unor alte persoane sau împrejurări care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei, dispune extinderea urmăririi penale ori schimbarea încadrării juridice.“ 14. În susţinerea neconstituţionalităţii normelor criticate se invocă prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea pentru toţi a justiţiei şi ale art. 126 alin. (2) şi (4) referitoare la stabilirea numai prin lege a competenţei instanţelor judecătoreşti şi procedurii de judecată, respectiv stabilirea prin lege organică a compunerii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a regulilor de organizare şi funcţionare a acesteia. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi o va respinge, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 16. Astfel, criticile autorului excepţiei privesc, în esenţă, posibilitatea extinderii urmăririi penale in rem şi, respectiv, in personam prin acelaşi act procesual, pentru fapte noi, descoperite după începerea urmăririi penale. În ceea ce priveşte instituţia extinderii urmăririi penale, reglementată de art. 311 din Codul de procedură penală, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 49 din 2 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 5 mai 2017) că vizează situaţia în care, după începerea urmăririi penale prin strângerea de date şi informaţii cu privire la fapta sau persoana ce formează obiectul urmăririi penale, organul de urmărire penală descoperă fie fapte noi, fie date privind implicarea altor persoane, astfel că dispune extinderea urmăririi penale. Practic se produce o lărgire a limitelor investirii iniţiale, obiectul urmăririi penale extinzânduse la fapte şi/sau la persoane noi. Consecinţele unei astfel de proceduri duc fie la o extindere a urmăririi penale in rem, fie la o extindere a urmăririi penale in personam. 17. Analizând dispoziţiile art. 311 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea a observat că acestea vizează mai multe situaţii, respectiv: extinderea urmăririi penale in rem pentru altă faptă care constituie o nouă infracţiune; extinderea urmăririi penale in rem pentru altă faptă care constituie act material al aceleiaşi infracţiuni (fără schimbarea încadrării juridice; de exemplu, urmărirea penală se desfăşoară cu privire la infracţiunea de furt şi se descoperă luarea şi a altor bunuri, fără a fi în prezenţa infracţiunii continuate); extinderea urmăririi penale in rem pentru altă faptă care constituie act material al aceleiaşi infracţiuni (cu schimbarea încadrării juridice; în cazul infracţiunilor continuate şi complexe ori a celor cu consecinţe deosebit de grave; de exemplu, urmărirea penală se desfăşoară cu privire la infracţiunea de furt şi se descoperă luarea altor bunuri de la aceeaşi persoană la intervale de timp diferite sau se cercetează o infracţiune de furt şi se descoperă că s-au exercitat violenţe pentru luarea bunului); schimbarea încadrării juridice în cazul urmăririi penale in rem; extinderea urmăririi penale in personam pentru altă faptă comisă de suspect care constituie o nouă infracţiune; extinderea urmăririi penale in personam pentru altă faptă care constituie act material al aceleiaşi infracţiuni (fără schimbarea încadrării juridice); extinderea urmăririi penale in personam pentru altă faptă care constituie act material al aceleiaşi infracţiuni (cu schimbarea încadrării juridice în cazul infracţiunilor continuate şi complexe ori a celor cu consecinţe deosebit de grave); extinderea urmăririi penale in personam faţă de o altă persoană (coautor, instigator sau complice); schimbarea încadrării juridice în cazul urmăririi penale in personam (Decizia nr. 49 din 2 februarie 2017, precitată, paragraful 31). 18. Curtea a statuat că, indiferent de soluţia aleasă de legiuitor, nu se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil invocate deopotrivă şi de autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate (Decizia nr. 49 din 2 februarie 2017, precitată, paragraful 32). 19. Astfel, potrivit art. 311 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală, organul judiciar care a dispus extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice este obligat să îl informeze pe suspect despre faptele noi cu privire la care s-a dispus extinderea. În cazul în care extinderea urmăririi penale s-a dispus cu privire la mai multe persoane, organul de urmărire penală are obligaţia să procedeze faţă de acestea potrivit art. 307 din Codul de procedură penală, aducându-li-se la cunoştinţă, înainte de prima audiere, calitatea de suspecţi, încadrarea juridică a faptei şi drepturile prevăzute de art. 83 - Drepturile inculpatului din acelaşi cod. În acest sens se va încheia un proces-verbal. 20. Ca urmare, nu poate fi primită critica potrivit căreia ar fi afectat dreptul la un proces echitabil prin posibilitatea extinderii urmăririi penale in rem şi, respectiv, in personam prin acelaşi act procesual şi nici cea privind pretinsa discriminare invocată sau poziţia de inferioritate a persoanei/persoanelor suspectate pentru comiterea unei/unor fapte prevăzute de legea penală descoperite în timpul unei anchete penale aflată deja în cercetare faţă de persoanele cercetate în cadrul unei anchete separate. Indiferent de ipoteza de extindere a urmăririi penale, aşadar şi în situaţia extinderii urmăririi penale in personam faţă de o altă persoană, este asigurat suspectului beneficiul tuturor drepturilor prevăzute de lege inculpatului, astfel cum sunt acestea stabilite în art. 83 din Codul de procedură penală, aplicabil în mod corespunzător în baza art. 307 din Codul de procedură penală, la care alin. (4) al art. 311 trimite în mod expres. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Tinel Panaite în Dosarul nr. 3.562/109/2018/a1 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi constată că dispoziţiile art. 311 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Marieta Safta -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
