Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 562 din 31 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45^1 alin. (3)-(6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 562 din 31 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45^1 alin. (3)-(6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 189 din 4 martie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena     │-                 │
│Chiorean           │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45^1 alin. (3)-(6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 6.005/2/2019 al acestei instanţe şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.476D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.477D/2020, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 924/2/2020 al acestei instanţe.
    4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.477D/2020 la Dosarul nr. 2.476D/2020, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în esenţă, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, şi, în acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Astfel, procedura în materie disciplinară a magistraţilor este una cu caracter complex, implicând exercitarea preliminară de atribuţii de către Inspecţia Judiciară, iar apoi exercitarea atribuţiilor de către Consiliul Superior al Magistraturii, pentru ca decizia finală să revină Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Reclamantul acţionează ca titular al unei petiţii, iar nu ca titular al acţiunii disciplinare, iar accesul la justiţie este pe deplin respectat, deoarece actul administrativ unilateral litigios este supus unui control al instanţei de contencios administrativ. Petentul nu are un drept de exercitare a acţiunii disciplinare, ci doar un drept de a obţine soluţionarea în condiţii de legalitate a sesizării sale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    7. Prin Încheierea din 26 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 6.005/2/2019, şi prin Încheierea din 29 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 924/2/2020, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45^1 alin. (3)-(6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de instanţa judecătorească, din oficiu, în cadrul unor cauze de contencios administrativ având ca obiect anularea unor rezoluţii de clasare emise de Inspecţia Judiciară.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa judecătorească autoare a acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte competenţa Curţii de Apel Bucureşti de a soluţiona, din punct de vedere material, în primă instanţă litigiile având ca obiect rezoluţiile de clasare emise de către Inspecţia Judiciară, în loc să fie soluţionate de secţia corespunzătoare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (denumit în continuare CSM), respectiv competenţa teritorială exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti de a soluţiona în primă instanţă aceste cauze.
    9. Instanţa judecătorească apreciază că dezlegarea problemei de constituţionalitate vine, sub primul aspect de neconstituţionalitate invocat, din lămurirea regimului constituţional al răspunderii disciplinare a magistraţilor în economia art. 133 şi 134 din Constituţie. Astfel, potrivit art. 134 alin. (2) din Constituţie, CSM îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, pe secţii, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. În continuare, art. 134 alin. (3) prevede calea de atac la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) în ceea ce priveşte hotărârile în materie disciplinară, astfel că judecata în primă instanţă se derulează la secţia corespunzătoare din cadrul CSM, iar calea de atac la ÎCCJ. Trebuie amintit că există şi în alte materii o soluţie similară rămasă în vigoare (soluţie trecută prin filtrul instanţei constituţionale), cum ar fi în cazul achiziţiilor publice, unde Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor judecă/soluţionează în fond plângerile şi contestaţiile operatorilor economici ori ale instituţiilor publice, iar curţile de apel judecă în recurs aceleaşi cauze.
    10. Autoarea excepţiei apreciază că, prin textul art. 45^1 alin. (3) şi următoarele din Legea nr. 317/2004, legiuitorul a optat pentru o soluţie suplimentară în ceea ce priveşte procedurile disciplinare lato sensu, efectuând în art. 45^1 o delimitare neconstituţională între cauzele disciplinare unde Inspecţia Judiciară decide clasarea plângerii/sesizării disciplinare îndreptate împotriva unui magistrat, prin comparaţie cu regimul juridic aferent pentru promovarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare din cadrul CSM pentru a judeca dosarul disciplinar deschis unui magistrat.
    11. Sfera cauzelor disciplinare include toate dosarele care se deschid la Inspecţia Judiciară pentru considerente de natură disciplinară, indiferent dacă soluţia adoptată de inspectorii din cadrul Inspecţiei Judiciare este de clasare ori de promovare a acţiunii disciplinare, raţionamentul simetriei fiind aici prioritar pentru a respecta litera si spiritul normelor constituţionale menţionate mai sus.
    12. De altfel, în ipoteza dosarelor de contencios administrativ înregistrate pe baza contestaţiilor împotriva rezoluţiilor de clasare dispuse de către Inspecţia Judiciară, Curtea de Apel Bucureşti ca instanţă de contencios administrativ are, potrivit art. 45^1 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, numai două variante de soluţie: a) respingerea contestaţiei; b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef şi a rezoluţiei de clasare şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.
    13. Această împrejurare generează un evident fine de neprimire la nivelul Curţii de Apel Bucureşti în ceea ce priveşte un eventual petit de obligare a Inspecţiei Judiciare să promoveze acţiunea disciplinară, situaţie care creează un vizibil cerc vicios şi împiedică practic de la un punct încolo accesul liber la justiţie al petentului, pentru că îl transformă într-un simplu act formal de sesizare a Curţii de Apel Bucureşti care oricum nu se poate substitui niciodată Inspecţiei Judiciare pentru a obliga la promovarea acţiunii disciplinare, împrejurare care configurează prerogative neconstituţionale pentru Inspecţia Judiciară, aşezând-o practic deasupra Legii fundamentale şi limitând nejustificat principiul constituţional al accesului liber la justiţie şi principiul egalităţii în faţa legii (se creează o discriminare nejustificată între petenţii ale căror plângeri sunt admise şi trimise ca acţiuni disciplinare la secţia corespunzătoare a CSM, respectiv între magistraţii cercetaţi disciplinar şi cei cu privire la care soluţiile sunt de clasare, deşi la baza ambelor soluţii ale Inspecţiei Judiciare stau sesizările în materie disciplinară transmise de către petenţi).
    14. Instanţa judecătorească a quo de faţă pune în principal sub spectrul neconstituţionalităţii faptul că legea criticată acordă competenţă Curţii de Apel Bucureşti pentru a judeca în fond rezoluţiile de clasare, deşi Constituţia stabileşte un alt traseu procesual pentru orice dosar disciplinar, şi anume în primă instanţă la secţia corespunzătoare din cadrul CSM, iar în recurs/în calea de atac, indiferent cum alege legiuitorul să o numească, dosarul disciplinar se judecă la ÎCCJ. Pentru identitate de raţiune, precum şi pentru că Legea fundamentală nu face nicio distincţie între dosarele disciplinare cu rezoluţie de clasare şi cele cu declanşarea acţiunii disciplinare, competenţa trebuie să fie perfect simetrică în cazul contestării rezoluţiilor de clasare cu ipoteza promovării acţiunilor disciplinare de către Inspecţia Judiciară.
    15. Soluţia discutabilă aleasă de legiuitor, probabil din raţiuni statistice şi administrative, de încărcătură cu dosare de soluţionat, probabil propusă de CSM şi ÎCCJ la modificarea Legii nr. 317/2004, a determinat adoptarea unei soluţii greşite sub aspect constituţional, în sensul că au fost astfel create în mod nejustificat, artificial două categorii diferite de dosare disciplinare: cele în care Inspecţia Judiciară pune în mişcare acţiunea disciplinară şi pe care le trimite direct la CSM, respectiv cele în care tot Inspecţia Judiciară dispune clasarea, deşi Legea fundamentală nu face această distincţie în ceea ce priveşte regimul disciplinar aplicabil magistraţilor. Prin paralelism, în materie penală, acolo unde procurorul dispune o soluţie de clasare/de netrimitere în judecată, partea nemulţumită se adresează procurorului ierarhic superior (aşa cum în cazul clasărilor la Inspecţia Judiciară se adresează inspectorului-şef), după care se adresează instanţei judecătoreşti care ar fi competentă să judece cauza în primă instanţă dacă ar fi sesizată prin rechizitoriu. Nu există niciun argument constituţional pentru a se menţine în materie disciplinară soluţia din prezent, care nu respectă logica juridică solidă a soluţiei identificate de legiuitor în materia procedurii penale, tot în urma unor critici aduse de Curtea Constituţională.
    16. De plano, Curtea de Apel Bucureşti reţine că ambele categorii de soluţii ale Inspecţiei Judiciare sunt acte administrative cu un regim juridic mixt - de dreptul muncii şi de drept administrativ, însă care au izvor constituţional direct şi dedicat, fiind aşadar tributare unui „regim juridic superior constituţional“. Astfel, pe de o parte Inspecţia Judiciară, chiar dacă se regăseşte reglementată în legea de organizare şi funcţionare a CSM, are natura juridică de instituţie administrativă, nicidecum pe aceea de instituţie judiciară în sens constituţional, adică emite acte administrative şi în niciun caz nu emite acte de judecată (care să fie caracterizate de jurisdictio şi imperium, precum hotărârile judecătoreşti) sau acte de instrucţie penală precum Ministerul Public, nefiind menţionată distinct în Legea fundamentală, iar, pe de altă parte, Inspecţia Judiciară este acel „apendice“ administrativ şi tehnic al CSM care are sarcina legală de a da consistenţă faptică şi juridică atribuţiilor investigative pe care putem prezuma că le deţine tot CSM în materie disciplinară, după cum rezultă dintr-o interpretare logică globală a art. 133 şi 134 din Constituţie.
    17. Legiuitorul a sesizat necesitatea delimitării între cele două categorii de atribuţii - investigativă şi de judecată disciplinară, astfel încât, în încercarea de a face această separaţie a funcţiilor de cercetare disciplinară (prealabilă) şi cea de judecată disciplinară, Legea nr. 317/2004, în forma criticată, împarte destul de judicios atribuţiile investigative/de cercetare disciplinară prealabilă şi cele de judecată disciplinară între Inspecţia Judiciară şi secţiile CSM, consolidând imparţialitatea, echidistanţa secţiilor CSM în soluţionarea acestor dosare disciplinare. Totuşi, prin textul art. 45^1 din Legea nr. 317/2004, mai ales din economia alin. (4) coroborat cu alin. (3), (5) şi (6) din acelaşi text de lege, legiuitorul introduce într-o manieră neconstituţională un actor judiciar care nu apare în procedura disciplinară configurată de art. 134 din Constituţie, anume Curtea de Apel Bucureşti, acordându-i acestei instanţe judecătoreşti atribuţii care nu converg deloc cu normele constituţionale, în încercarea vizibilă de a „salva“ aparenţa unui acces liber la justiţie al petenţilor nemulţumiţi de rezoluţiile de clasare dispuse de Inspecţia Judiciară.
    18. Eventualele aprecieri/interpretări privind corelarea unor prevederi generale din Codul muncii în materia cercetărilor şi acţiunilor disciplinare cu incidenţă în domeniul răspunderii disciplinare a magistraţilor nu ar putea să influenţeze soluţia/raţionamentul juridic de natură constituţională în speţa de faţă, întrucât regimul juridic al răspunderii disciplinare a magistraţilor are sorginte constituţională directă în art. 133 şi 134 din Constituţie, în timp ce Codul muncii şi orice alte norme legale în materie disciplinară sunt cuprinse în legislaţia secundară, infraconstituţională, astfel că acestea din urmă nu pot fi avute în vedere în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate din prezentele dosare.
    19. Instanţa reţine că, din punctul de vedere strict al preocupărilor de statistică judiciară, în mod logic încărcătura de cauze disciplinare cu magistraţi a ÎCCJ nu este influenţată de soluţia Curţii Constituţionale în prezenta cauză, întrucât recursurile se judecă toate la ÎCCJ, cu deosebirea că în dosarele disciplinare trecute prin filtrul secţiilor CSM, în prezent, cauzele în recurs ajung la un complet de 5 judecători, în timp ce recursurile la sentinţele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti se judecă de Secţia de contencios administrativ a ÎCCJ. Aşadar, este numai o chestiune de organizare internă în cadrul instanţei supreme, corelată cu opţiunea legiuitorului de a da recursurile în competenţa Secţiei de contencios administrativ ori în competenţa completelor de 5 judecători din cadrul ÎCCJ, influenţa cantitativă semnificativă fiind asupra volumului de lucrări care ar urma să intre pe rolul secţiilor CSM în materie disciplinară, rezultate din contestaţiile împotriva rezoluţiilor de clasare emise de Inspecţia Judiciară.
    20. O altă nuanţă care ar trebui avută în vedere, ca raţionament ajutător, în opinia instanţei a quo, priveşte o interpretare sistematică şi gramaticală a prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, text care stabileşte cine reprezintă Puterea Judecătorească, cine înfăptuieşte Justiţia (ca serviciu public şi ca putere în stat - Jurisdictio şi Imperium), menţionând numai Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu acest rol constituţional expres. Art. 126 alin. (3) dă un rol special instanţei supreme de reglator al jurisprudenţei şi al interpretărilor asupra legii în scopul asigurării caracterului unitar al acestora în întregul sistem judiciar, în toate instanţele de judecată. Din această perspectivă, Curtea de Apel Bucureşti constată că actualul cadru juridic conferit de art. 45^1 din Legea nr. 317/2004 este contrar raţionamentului ce rezidă din art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie, prin faptul că, de plano, permite unui judecător de curte de apel să verifice dacă în privinţa unui judecător din cadrul ÎCCJ există sau nu indicii de răspundere disciplinară. Sub acest aspect, singurele instituţii/autorităţi care au îndreptăţirea constituţională să facă astfel de verificări judiciare, inclusiv să decidă o eventuală continuare a cercetării prealabile disciplinare, sunt secţiile CSM, respectiv judecătorii ÎCCJ în compunerea stabilită de lege.
    21. Ca atare, în această primă ipoteză, Curtea de Apel Bucureşti, ca instanţă a quo, apreciază că prevederile art. 45^1 alin. (3)-(6) din Legea nr. 317/2004 sunt neconstituţionale prin raportare la dispoziţiile art. 133 şi 134 din Constituţie, cu trimitere şi la art. 21 şi 126 din Constituţie, respectiv la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Dat fiind modul în care este formulat întregul art. 45^1 din Legea nr. 317/2004, instanţa a quo apreciază că se impune o reconfigurare a întregului articol, în ipoteza în care va fi admisă sesizarea cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, din oficiu, în cauză.
    22. În a doua ipoteză, instanţa a quo apreciază că, în cazul în care va fi respinsă ca neîntemeiată sesizarea, este necesară verificarea constituţionalităţii prevederilor art. 45^1 alin. (3)-(6) din Legea nr. 317/2004 prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţie, cu trimitere la art. 16 din Constituţie, pornind de la premisa că toţi cetăţenii României ar trebui să beneficieze în condiţii egale de serviciul public al justiţiei, în sensul facilităţii accesului la justiţie, adică inclusiv sub aspectul competenţei teritoriale al instanţelor de grad egal din întreaga Românie cu privire la dosarele ce au ca obiect contestarea rezoluţiilor Inspecţiei Judiciare de clasare emise în dosare de cercetare disciplinară contra magistraţilor. Sub acest aspect, competenţa exclusivă teritorială la Curtea de Apel Bucureşti acordă o nejustificată importanţă unei instituţii publice centrale în detrimentul justiţiabililor, îngreunând în mod nejustificat accesul acestora facil la o curte de apel din raza teritorială de domiciliu, împrejurare de natură să răstoarne principiile constituţionale şi convenţionale ale accesului liber la justiţie, procesului echitabil şi egalităţii în faţa legii.
    23. Instanţa apreciază că, în ipoteza în care ar rămâne competenţa de judecată a contestaţiilor împotriva rezoluţiilor Inspecţiei Judiciare de clasare la nivel de curte de apel, pe fond, atunci, pentru argumentele de mai sus, ar trebui înlocuită competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti cu competenţa partajată după domiciliul reclamantului la toate curţile de apel din ţară, eventual la alegerea reclamantului să fie instanţa de la domiciliul reclamantului ori cea de la sediul instituţiei pârâte.
    24. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    25. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    26. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    27. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 45^1 alin. (3)-(6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care, la data ridicării excepţiei, aveau următorul conţinut:
    "(3) Rezoluţia inspectorului-şef prin care au fost respinse plângerea şi rezoluţia de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluţionarea cauzei se face de urgenţă şi cu precădere.
(4) Soluţiile pe care le poate pronunţa Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:
    a) respingerea contestaţiei;
    b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef şi a rezoluţiei de clasare şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.
(5) Hotărârea pronunţată potrivit dispoziţiilor alin. (4) lit. b) trebuie să cuprindă motivele pentru care au fost desfiinţate rezoluţiile atacate şi să indice faptele şi împrejurările care trebuie lămurite, precum şi mijloacele de probă ce urmează a fi administrate pentru completarea verificărilor.
(6) Hotărârea Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în termen de 15 zile de la comunicare."

    28. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 317/2004 a fost abrogată în integralitatea sa, fiind înlocuită prin Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1105 din 16 noiembrie 2022, care a intrat în vigoare la 16 decembrie 2022. Având însă în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, instanţa de contencios constituţional se va pronunţa asupra dispoziţiilor de lege indicate de autoarea excepţiei, care sunt aplicabile în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
    29. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 133 privind rolul şi structura Consiliului Superior al Magistraturii şi în art. 134 privind atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii din Constituţie. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    30. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile criticate - art. 45^1 - fac parte din capitolul IV - Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii, secţiunea a 4-a - Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul răspunderii disciplinare a magistraţilor din Legea nr. 317/2004 - şi reglementează procedura de soluţionare a contestaţiei împotriva rezoluţiei inspectorului-şef prin care a fost respinsă plângerea şi a rezoluţiei de clasare, contestaţie care poate fi depusă de persoana care a formulat sesizarea la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare. Art. 45 din acelaşi act normativ reglementează procedura de soluţionare a sesizărilor în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori. Astfel, Inspecţia Judiciară se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris şi motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii. În cazul în care sesizarea nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii concrete cu privire la situaţia de fapt care a determinat sesizarea, aceasta se clasează şi se comunică răspuns în acest sens. Se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege. Aspectele semnalate sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecţiei Judiciare, în cadrul căreia se stabileşte dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare. Verificările se efectuează în termen de cel mult 45 de zile de la data sesizării Inspecţiei Judiciare. Potrivit art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare. Rezoluţia de clasare este supusă confirmării inspectorului-şef. Rezoluţia poate fi infirmată, o singură dată, de inspectorul-şef, care poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, completarea verificărilor.
    31. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate - instanţa judecătorească - critică, în primul rând, soluţia legislativă ce instituie competenţa Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ de a soluţiona în primă instanţă contestaţiile împotriva rezoluţiilor de clasare emise de către Inspecţia Judiciară, considerând că acestea trebuie soluţionate de secţia corespunzătoare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. În al doilea rând, critică soluţia legislativă ce instituie competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti de a soluţiona în primă instanţă aceste cauze.
    32. Referitor la critica ce vizează soluţia legislativă care instituie competenţa Curţii de Apel Bucureşti de a soluţiona în primă instanţă litigiile având ca obiect rezoluţiile de clasare emise de către Inspecţia Judiciară, iar nu competenţa secţiei corespunzătoare din cadrul CSM, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa referitoare la procedura disciplinară a magistraţilor, prin Decizia nr. 643 din 1 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 2 martie 2017, paragraful 17, a statuat că specificul reglementării aplicabile judecătorilor şi procurorilor este dat de existenţa CSM, care, potrivit art. 133 alin. (1) din Legea fundamentală, are rolul de garant al independenţei justiţiei, iar, potrivit art. 134 alin. (2) din Constituţie, îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor. Referitor la acţiunea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor, legiuitorul român a adoptat o reglementare similară cu cea a altor ţări din Europa, prevăzând o fază administrativă, în cadrul căreia cercetarea disciplinară se efectuează de către inspectorii din cadrul Inspecţiei Judiciare, şi o fază jurisdicţională, care se desfăşoară în faţa secţiilor CSM, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 317/2004 şi celor ale Codului de procedură civilă.
    33. De asemenea, prin Decizia nr. 611 din 17 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1196 din 9 decembrie 2020, paragraful 19, Curtea a reţinut că stabilirea răspunderii disciplinare a magistraţilor presupune o procedură ce implică mai multe etape. Astfel, pentru soluţionarea sesizărilor referitoare la posibila săvârşire a unor abateri disciplinare de către magistraţi, Inspecţia Judiciară procedează, mai întâi, la efectuarea unor verificări prealabile cu privire la aspectele semnalate prin sesizare, a căror finalitate este aceea de a determina dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare [art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004]. În acest scop, inspectorii judiciari pot solicita, în condiţiile legii, inclusiv conducătorilor instanţelor sau parchetelor, orice informaţii, date, documente sau pot face orice verificări pe care le consideră necesare [art. 73 alin. (4) din Legea nr. 317/2004]. Astfel, aceştia pot, de asemenea, utiliza informaţii din baza de date din sistemul informatic ECRIS al instanţelor/parchetelor; date şi informaţii din evidenţele Inspecţiei Judiciare sau ale CSM, respectiv actele de control anterioare, lucrările efectuate pentru soluţionarea unor sesizări ce au legătură cu cele supuse verificărilor; acte, relaţii de la alte instituţii sau autorităţi, precum şi de la orice alte persoane fizice sau juridice [art. 12 alin. (4) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.027/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 802 din 29 noiembrie 2012].
    34. Potrivit art. 45 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul în care se constată că există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, inspectorul judiciar dispune, prin rezoluţie, începerea cercetării disciplinare, care marchează debutul următoarei faze a procedurii disciplinare, şi anume etapa cercetării disciplinare, în care se stabilesc faptele şi urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârşite, precum şi orice alte date concludente din care să se poată aprecia asupra existenţei sau inexistenţei vinovăţiei. Ascultarea celui în cauză şi verificarea apărărilor judecătorului sau procurorului cercetat sunt obligatorii. Refuzul judecătorului sau procurorului cercetat de a face declaraţii ori de a se prezenta la cercetări se constată prin proces-verbal şi nu împiedică încheierea cercetării, judecătorul sau procurorul cercetat are dreptul să cunoască toate actele cercetării şi să solicite probe în apărare. Procedura disciplinară se derulează cu respectarea garanţiilor procesuale şi procedurale prevăzute de Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare
    35. Potrivit art. 45 alin. (4) din acelaşi act normativ, dacă, în urma efectuării verificărilor prealabile, se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare. Rezoluţia de clasare este supusă confirmării inspectorului-şef. Rezoluţia poate fi infirmată, o singură dată, de inspectorul-şef, care poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, completarea verificărilor.
    36. Cu privire la clasarea dispusă de inspectorul judiciar în etapa verificării prealabile referitoare la aspectele semnalate prin sesizare, prin Decizia nr. 815 din 9 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 14 martie 2022, paragraful 14, Curtea a reţinut că această soluţie nu este nicidecum rezultatul unei aprecieri subiective şi arbitrare a inspectorului judiciar. Dimpotrivă, la concluzia inexistenţei indiciilor săvârşirii unei abateri disciplinare se ajunge în urma unei analize complexe şi serioase. Cum, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, rezoluţia de clasare era considerată definitivă şi deci exclusă de la controlul judiciar, prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „rezoluţia de clasare este definitivă“ din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018, încalcă accesul liber la justiţie, drept fundamental consacrat atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, partea interesată fiind lipsită de accesul la o instanţă judecătorească. În acest sens, Curtea a arătat că, în ipoteza clasării ca urmare a inexistenţei indiciilor săvârşirii unei abateri disciplinare, se dispune asupra fondului sesizării, astfel că este absolut necesară asigurarea accesului la justiţie prin posibilitatea atacării soluţiei la instanţa judecătorească.
    37. Prin aceeaşi Decizie nr. 815 din 9 decembrie 2021, precitată, paragrafele 16 şi 17, Curtea a observat că prin Legea nr. 234/2018 s-a reglementat în mod expres, în art. 45^1 din Legea nr. 317/2004, posibilitatea de atacare de către persoana care a formulat sesizarea a rezoluţiei de clasare a sesizării, în ipoteza în care, în urma efectuării verificărilor prealabile, se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare. Prin urmare, rezoluţia de clasare pentru lipsa indiciilor săvârşirii unei abateri disciplinare este supusă controlului unei instanţe judecătoreşti, eliminându-se astfel orice suspiciune cu privire la corectitudinea soluţiei de clasare dispuse de inspectorul judiciar.
    38. Ţinând cont de etapele şi fazele procedurii disciplinare a magistraţilor, precum şi de rolul Inspecţiei Judiciare de titular al acţiunii disciplinare a magistraţilor, Curtea constată că soluţia legislativă ce instituie competenţa Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ de a soluţiona în primă instanţă contestaţiile împotriva rezoluţiilor de clasare emise de către Inspecţia Judiciară nu contravine dispoziţiilor art. 133 şi 134 referitoare la rolul constituţional al CSM, prin secţiile sale, de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor.
    39. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată este atributul exclusiv al legiuitorului. Faptul că legiuitorul a considerat că soluţionarea contestaţiilor împotriva rezoluţiilor de clasare emise de către Inspecţia Judiciară este de competenţa Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ, iar nu de competenţa secţiei corespunzătoare din cadrul CSM nu contravine rolului constituţional al CSM de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, deoarece verificarea prealabilă a aspectelor cuprinse în sesizarea disciplinară ţine de competenţa Inspecţiei Judiciare, în conformitate cu rolul acesteia de titular al acţiunii disciplinare a magistraţilor, astfel că, potrivit art. 45 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, în cazul în care, în urma verificărilor prealabile, se constată că există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, numai inspectorul judiciar dispune, prin rezoluţie, începerea cercetării disciplinare, ca etapă succesivă etapei verificării prealabile din cadrul procedurii disciplinare a magistraţilor.
    40. Or, rolul CSM de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor intervine în faza jurisdicţională a procedurii disciplinare, care se desfăşoară în faţa secţiilor CSM, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 317/2004 şi celor ale Codului de procedură civilă.
    41. Prin Legea nr. 234/2018 au fost reglementate expres condiţiile de exercitare a dreptului de acces la justiţie pentru contestarea rezoluţiei de clasare a sesizării pentru lipsa indiciilor săvârşirii abaterii disciplinare pretinse, fiind introdus în acest sens un nou articol, art. 45^1, ca urmare a Deciziei nr. 397 din 3 iulie 2014, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „rezoluţia de clasare este definitivă“ din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018, încalcă accesul liber la justiţie, drept fundamental consacrat atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, partea interesată fiind lipsită de accesul la o instanţă judecătorească.
    42. Totodată, Curtea observă că hotărârea Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în termen de 15 zile de la comunicare.
    43. Prin urmare, toate aceste aspecte reprezintă garanţii ale asigurării unui acces liber şi efectiv la o instanţă judecătorească, în sensul art. 21 din Constituţie şi al art. 6 din Convenţie, şi ale asigurării dreptului la un proces echitabil al persoanei care formulează o sesizare în legătură cu abateri disciplinare săvârşite de judecători sau procurori.
    44. Cât priveşte critica referitoare la competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti de a soluţiona contestaţiile împotriva rezoluţiilor de clasare emise de către Inspecţia Judiciară, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte soluţia legislativă vizând competenţa exclusivă a unei anumite instanţe de soluţionare a anumitor cauze, prin Decizia nr. 65 din 16 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 11 mai 2017, paragraful 16, a invocat jurisprudenţa sa, de exemplu, Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, şi Decizia nr. 1.420 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 6 decembrie 2011, prin care a stabilit că o astfel de reglementare este în consonanţă cu Legea fundamentală, deoarece art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie statuează că justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege. În înţelesul acestei norme constituţionale, legiuitorul este singurul abilitat să reglementeze, prin lege, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată, fără alte restricţii decât cele rezultate din celelalte prevederi ale Constituţiei sau din actele normative internaţionale prevăzute în art. 20 din Legea fundamentală. Totodată, Curtea a stabilit, de exemplu, prin Decizia nr. 731 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 22 decembrie 2015, că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul accesului liber la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a tuturor celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege, nicio lege neputând exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale astfel instituite vreo categorie sau vreun grup social.
    45. Având în vedere acestea, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate, ce instituie competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti de a soluţiona contestaţiile împotriva rezoluţiilor de clasare emise de către Inspecţia Judiciară, nu conţin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalităţii în drepturi înscrise în art. 4 din Constituţie, fiind aplicabile în mod egal tuturor destinatarilor normei juridice. Totodată, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată este atributul exclusiv al legiuitorului.
    46. Astfel, Curtea constată că soluţia stabilită prin dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului, în stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti, fără a impieta asupra respectării principiilor şi garanţiilor constituţionale şi fără a genera discriminări pe criterii arbitrare.
    47. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. 6.005/2/2019 şi nr. 924/2/2020 ale acestei instanţe şi constată că dispoziţiile art. 45^1 alin. (3)-(6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana Marilena Chiorean

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 562 din 31 octombrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 562 din 31 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45^1 alin. (3)-(6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 562 din 31 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45^1 alin. (3)-(6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii