Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Şerban George Constandaky în Dosarul nr. 103.109/299/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 454D/2019. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Daniel Aragea, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului ales prezent, care arată că dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum au fost modificate prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018, sunt neconstituţionale, prin raportare la art. 4, art. 16 şi art. 147 din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, Curtea Constituţională a constatat că instituirea unui criteriu valoric pentru determinarea hotărârilor susceptibile de recurs este neconstituţională, astfel că după publicarea acestei decizii la data de 20 iulie 2017 au devenit susceptibile de recurs, pe de o parte, hotărârile care au fost pronunţate după data publicării cât timp calea de atac nu era suprimată după criteriul materiei şi, pe de altă parte, hotărârile care au fost pronunţate anterior publicării deciziei antereferite şi care nu au fost comunicate până la acea dată sau, deşi au fost comunicate, termenul de recurs încă nu era împlinit. Prin urmare, se are în vedere efectul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale, care nu produc efecte inter partes, ci efecte erga omnes, în sensul că şi alţi particulari, distinct de cei care au determinat adoptarea deciziei de admitere în discuţie, beneficiază de efectele acesteia, iar instanţele judecătoreşti trebuie să înlăture de la aplicare norma declarată neconstituţională. În acest context, arată cazul concret al speţei, respectiv faptul că decizia atacată cu recurs a fost pronunţată în februarie 2017 şi comunicată în februarie 2018. De asemenea, arată că legiuitorul, în contextul punerii de acord a Codului de procedură civilă cu decizia Curţii Constituţionale, a stabilit că în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 inclusiv şi nefinalizate printr-o hotărâre pronunţată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv nu sunt supuse recursului. Faţă de această împrejurare, se învederează că, în dezacord cu decizia Curţii Constituţionale, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului şi pentru hotărârile care erau pronunţate anterior datei publicării deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, însă nu au fost comunicate părţilor sau, deşi comunicate părţilor, termenul de recurs nu era îndeplinit. Or, o asemenea reglementare conduce la o situaţie discriminatorie, fiind încălcat art. 16 din Constituţie. 4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât, în realitate, criticile formulate în susţinerea acesteia vizează modalitatea de interpretare a efectelor Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, raportat la particularitatea speţei respective. În cauză, hotărârea atacată cu recurs a fost pronunţată anterior publicării deciziei anterior menţionate a Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I, decizie care, la paragraful 32, prevede în mod expres ca reper pentru admisibilitatea acestei căi de atac pronunţarea hotărârii după publicarea Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 în Monitorul Oficial al României, Partea I, considerente şi raţionament ce sunt preluate şi în Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Decizia civilă nr. 70 din 4 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 103.109/299/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Şerban George Constandaky într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei hotărâri judecătoreşti ce a fost pronunţată anterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 în Monitorul Oficial al României, Partea I, dar comunicată părţilor ulterior acestei date. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în esenţă, se susţine că sintagma „în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv şi nesoluţionate prin hotărâre pronunţată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv“ cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituţională, în măsura în care prin aceasta nu se înţelege şi procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv pentru care nu s-a împlinit termenul de recurs până la data de 19 iulie 2017, inclusiv. Astfel, prevederile criticate sunt constituţionale numai în măsura în care se interpretează în sensul că Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este aplicabilă şi hotărârilor judecătoreşti pronunţate anterior publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I, dar comunicate ulterior acestui moment sau, deşi comunicate, termenul de recurs nu era împlinit. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt menţionate şi dispoziţiile art. 485 alin. (1) şi ale art. 634 din Codul de procedură civilă. 7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât: (i) modificarea dispoziţiilor criticate prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 constituie transpunerea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, demers ce reprezintă expresia exercitării obligaţiei legiuitorului date în temeiul art. 147 din Constituţie; (ii) pretinsa discriminare este învederată prin prisma efectelor în timp ale deciziilor Curţii Constituţionale şi ale legii civile, problematică ce este tranşată prin art. 15 alin. (2) şi art. 147 din Constituţie, care dispun că atât legea civilă, cât şi deciziile antereferite dispun şi se aplică numai pentru viitor, având opozabilitate pentru toate persoanele ce se află în situaţii juridice identice; (iii) art. 485 alin. (1) şi art. 634 din Codul de procedură civilă, menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, nu constituie reglementări de rang constituţional şi nu au corespondent în textul art. 147 din Constituţie. 8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, astfel cum au fost modificate prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018, care au următorul cuprins: „(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. În procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv şi nesoluţionate prin hotărâre pronunţată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum şi în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.“ 12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 4 - Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi şi ale art. 147 - Deciziile Curţii Constituţionale. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia consideră că prevederile criticate sunt constituţionale numai în măsura în care se interpretează în sensul că Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este aplicabilă şi hotărârilor judecătoreşti pronunţate anterior publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I, dar comunicate ulterior acestui moment sau, deşi comunicate, termenul de recurs nu era împlinit. 14. Faţă de această împrejurare, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată a mai format obiectul controlului de constituţionalitate, concretizat prin Decizia nr. 615 din 24 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 4 mai 2023, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În esenţă, prin decizia precitată, paragrafele 23-26, Curtea a arătat că în procesele începute înainte de data publicării deciziei de admitere, în care nu a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la momentul publicării deciziei de admitere şi în care momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti de către instanţa de apel era anterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, nu exista calea de atac a recursului în configuraţia stabilită ca urmare a constatării neconstituţionalităţii pragului valoric al cererilor evaluabile în bani, reglementat în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 (a se vedea şi Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2019, paragraful 90). Or, acest aspect, coroborat cu faptul că părţile din astfel de cauze nici nu au invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederii legale constatate ulterior ca fiind neconstituţională, conduce la concluzia că astfel de cauze reprezintă veritabile facta praeterita, faţă de care decizia de admitere (Decizia nr. 369 din 30 mai 2017) nu este aplicabilă. Aceasta deoarece, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, indiferent de data începerii procesului, hotărârile sunt supuse căilor de atac existente la momentul pronunţării lor, această din urmă teză fiind singura de ordin constituţional (a se vedea Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 64). 15. Or, dacă hotărârea judecătorească nu era supusă recursului la momentul pronunţării şi în cauză nici nu a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate care privea acest aspect, nu mai poate fi solicitată aplicarea deciziei de admitere a respectivei prevederi legale, fiind vorba despre un raport juridic epuizat. Cu alte cuvinte, fiind depăşit momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti, aceasta reprezintă o facta praeterita în raport cu decizia de admitere pronunţată de Curtea Constituţională, astfel încât această decizie nu poate fi aplicată retroactiv. Prin urmare, părţile din astfel de cauze se află într-o situaţie juridică diferită de cea a părţilor care au invocat excepţia de neconstituţionalitate ulterior admisă prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, în procese începute înainte de data publicării deciziei, astfel încât, din această perspectivă, nu poate fi reţinută încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi. 16. În acest sens, în legătură cu aplicabilitatea deciziei de admitere şi în alte cauze decât cea în care a fost invocată, Curtea a statuat că o decizie de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate se aplică şi în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data publicării, altele decât cea în care a fost pronunţată decizia Curţii Constituţionale, soluţionate definitiv prin hotărâre judecătorească, ipoteză ultimă în care decizia de admitere constituie motiv de revizuire [Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, paragraful 26]. Totodată, o decizie prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate profită atât autorilor acesteia, cât şi autorilor aceleiaşi excepţii invocate anterior publicării deciziei, dar în alte cauze, soluţionate definitiv (Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragraful 21). 17. Prin urmare, în ceea ce priveşte invocarea încălcării principiului constituţional privind accesul liber la justiţie, faţă de împrejurarea că, în situaţia adusă în discuţie, nu există deschisă calea de atac a recursului, Curtea a reţinut că aceasta reprezintă o consecinţă a legii aplicabile în cauză, conform principiului tempus regit actum, în configuraţia dată aplicării dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 (Decizia nr. 615 din 24 noiembrie 2022, paragraful 26). Aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la schimbarea jurisprudenţei, astfel că nu se poate reţine pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 4, art. 16 şi art. 147, invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. 18. De altfel, cu privire la critica referitoare la principiul egalităţii şi la o pretinsă discriminare prin prisma unor situaţii create ca urmare a dinamicii legislative în materie, coroborată cu anumite evenimente apărute pe parcursul activităţii legii, cum ar fi controlul de constituţionalitate exercitat asupra actelor normative, concretizat în decizii de admitere, Curtea constată că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii şi discriminări [pentru identitate de raţiune, a se vedea Decizia nr. 304 din 11 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 9 iulie 2021, paragraful 22, sau Decizia nr. 583 din 13 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 3 noiembrie 2016, paragraful 22]. 19. Distinct de acestea, Curtea reţine că incidenţa normelor legale la o speţă anume ţine de interpretarea, respectiv de aplicarea legii, care acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). De altfel, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii, acestea fiind cele care judecă fondul cauzei şi care cunosc stadiul procesual al litigiului şi calitatea procesuală a părţilor, în funcţie de care aplică procedurile civile incidente în materie, şi, eventual, a instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. 20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Şerban George Constandaky în Dosarul nr. 103.109/299/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie şi constată că dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
