Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 561 din 31 octombrie 2024  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 561 din 31 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 263 din 26 martie 2025

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Elvis Daniel Tony Adrian Ciobanu în Dosarul nr. 3.304/101/2019 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.455D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în esenţă, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, textul criticat nu afectează cerinţele privind claritatea şi previzibilitatea unei norme juridice, fiind formulat cu o precizie suficientă care să permită persoanelor interesate să prevadă într-o manieră rezonabilă consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 8 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 3.304/101/2019, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Elvis Daniel Tony Adrian Ciobanu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe civile prin care a fost respinsă contestaţia autorului excepţiei de neconstituţionalitate la decizia de sancţionare.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că, prin conţinutul său normativ, textul de lege criticat nu este formulat cu suficientă claritate şi precizie, astfel încât destinatarii săi să îşi poată conforma conduita socială, mai precis să cunoască cu exactitate care sunt acele fapte de „comportare necorespunzătoare“ de natură să aducă atingere prestigiului profesiei de poliţist. Din cauza redactării imprecise a acestui text de lege, determinarea conţinutului noţiunii de „comportare necorespunzătoare“ din perspectiva faptelor care aduc atingere prestigiului profesiei de poliţist sau instituţiei reprezintă o problemă lăsată la aprecierea suverană a structurilor profesionale competente să stabilească asupra cazului de abatere disciplinară, astfel cum acestea sunt prevăzute de Legea nr. 360/2002.
    6. Aşa fiind, se susţine că, în prezent, legea nu stabileşte sfera faptelor care afectează/nu afectează prestigiul profesiei de poliţist sau al instituţiei, constatarea abaterii disciplinare săvârşite de poliţist şi, implicit, încetarea calităţii sale profesionale realizându-se, de la caz la caz, de către structura profesională competentă. Mai mult, decizia adoptată nu este întemeiată pe criterii obiective, rezonabile şi concrete, ci pe aprecieri subiective, care pot varia de la o structură profesională teritorială la alta. Termenii folosiţi în redactarea textului criticat (comportare necorespunzătoare) sunt extrem de generali şi vagi, incompatibili cu exigenţa de claritate a legii. Faptul că dispoziţiile legale criticate nu stipulează care sunt acele fapte intenţionate pentru a căror săvârşire şi, implicit, sancţionare poliţistul poate ajunge la a nu mai exercita profesia în cauză conduce la împrejurarea ca un aspect esenţial, care este de natură să influenţeze gravitatea sancţiunilor disciplinare aplicate, să nu fie prevăzut în mod explicit prin lege, ci lăsat la aprecierea subiectivă a structurilor profesionale competente.
    7. Or, normele privind cercetarea disciplinară trebuie să respecte anumite cerinţe de stabilitate şi previzibilitate, în caz contrar fiind încălcat art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii, întrucât persoana vizată nu este în măsură să îşi adapteze conduita în mod corespunzător şi nici să aibă reprezentarea corectă a derulării procedurii disciplinare (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014). În acest context, se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la cerinţele principiului respectării legilor (Decizia Curţii Constituţionale nr. 1 din 10 ianuarie 2014).
    8. Se mai susţine că legiuitorul are competenţa atât de a reglementa condiţiile pentru exercitarea unor profesii, cât şi de a stabili cazurile de încetare a acestora, însă, în exercitarea actului de legiferare, legiuitorului îi revine obligaţia ca, indiferent de domeniul în care îşi exercită această competenţă constituţională, să dea dovadă de o atenţie sporită în respectarea principiului clarităţii şi previzibilităţii legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016).
    9. În ceea ce priveşte art. 57 lit. a) din Legea nr. 360/2002, legiuitorul nu prevede în mod expres şi limitativ care sunt acele fapte intenţionate pentru a căror săvârşire şi, implicit, sancţionare, poliţistul poate pierde exerciţiul profesiei sale. Această împrejurare este de natură să dea naştere abuzurilor şi arbitrarului, având în vedere spectrul larg al faptelor de „comportare necorespunzătoare“. Din această perspectivă, pot exista situaţii în care pentru săvârşirea aceleiaşi fapte să poată fi adoptate soluţii diferite pronunţate de către structurile competente ale profesiei de poliţist cu privire la decizia menţinerii sau excluderii din profesie.
    10. În concluzie, sintagma „care aduce atingere onoarei, probităţii profesionale a poliţistului sau prestigiului instituţiei“ din cuprinsul art. 57 lit. a) din Legea nr. 360/2002 este neconstituţională şi contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, redactarea acesteia fiind lipsită de claritate şi precizie, având în vedere că nu se precizează în mod clar acele fapte de comportare necorespunzătoare care aduc atingere prestigiului profesiei şi instituţiei. Prin urmare, necircumstanţierea expresă a faptelor a căror săvârşire este de natură să aducă atingere prestigiului profesiei şi instituţiei lasă loc arbitrarului, făcând posibilă aplicarea diferenţiată a sancţiunii excluderii din profesie, în funcţie de aprecierea subiectivă a structurilor profesionale competente să aprecieze asupra cazului de abatere. Această lipsă de claritate, precizie şi previzibilitate a sintagmei care aduce atingere onoarei, probităţii profesionale a poliţistului sau prestigiului instituţiei creează astfel premisa aplicării acesteia în mod diferit, într-o manieră discriminatorie, ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare. Prin urmare, revine legiuitorului sarcina de a conferi normei legale criticate un conţinut normativ edificator şi de a stabili un cadru legislativ coerent şi lipsit de echivoc cu privire la condiţiile concrete în care intervine abaterea disciplinară, care are consecinţe grave asupra carierei poliţistului.
    11. Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la claritatea şi precizia normei legale.
    12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 57 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Întrucât art. 57 din Legea nr. 360/2002 nu are alineate, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 57 lit. a) din Legea nr. 360/2002, care au următorul cuprins: „Constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, următoarele fapte săvârşite de poliţist, comise cu vinovăţie: a) comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probităţii profesionale a poliţistului sau prestigiului instituţiei;“.
    16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, în art. 16 alin. (1) şi (3) privind egalitatea în faţa legii şi în art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul de lege criticat face parte din capitolul IV: Recompense, răspunderea juridică şi sancţiuni, secţiunea 2: Răspunderea juridică şi sancţiuni din Legea nr. 360/2002 şi stabileşte ca abatere disciplinară, dacă nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracţiune, următoarea faptă săvârşită de poliţist, comisă cu vinovăţie: „comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probităţii profesionale a poliţistului sau prestigiului instituţiei“.
    18. Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea reţine că în jurisprudenţa sa a stabilit că una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Curtea a observat, în acelaşi timp, că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).
    19. De asemenea, prin Decizia nr. 494 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 26 octombrie 2018, Curtea a reţinut că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat, de exemplu, prin Hotărârea din 25 august 1998, pronunţată în Cauza Hertel împotriva Elveţiei, sau prin Hotărârea din 20 mai 1999, pronunţată în Cauza Rekvényi împotriva Ungariei, că previzibilitatea legii nu trebuie neapărat însoţită de certitudini absolute, iar certitudinea, chiar dacă este de dorit, este însoţită câteodată de o rigiditate excesivă, or, dreptul trebuie să ştie să se adapteze schimbărilor de situaţie. De asemenea, în Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Curtea de la Strasbourg a reţinut că există multe legi care se servesc, prin forţa lucrurilor, de formule mai mult sau mai puţin vagi ale căror interpretare şi aplicare depind de practică. Totodată, prin Hotărârea din 25 mai 1993, pronunţată în Cauza Kokkinakis împotriva Greciei, Curtea europeană a apreciat că legiuitorul nu poate opera cu concepte absolute, motiv pentru care foloseşte uneori noţiuni vagi, care vor fi definite de jurisprudenţă.
    20. Având în vedere această jurisprudenţă constantă, Curtea constată, referitor la prevederile art. 57 lit. a) din Legea nr. 360/2002, că legiuitorul nu a încălcat cerinţele de claritate şi de previzibilitate ale legii, prin folosirea sintagmelor „comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate“ şi „care aduce atingere onoarei, probităţii profesionale a poliţistului sau prestigiului instituţiei“, deoarece semnificaţia acestora poate fi, în mod rezonabil, percepută şi înţeleasă de destinatarii normei – poliţişti, care sunt funcţionari publici civili, cu statut special, învestiţi cu exerciţiul autorităţii publice şi care îşi desfăşoară activitatea profesională în interesul şi în sprijinul persoanei, comunităţii şi instituţiilor statului, având, printre atribuţii, menţinerea ordinii şi siguranţei publice, aplicarea măsurilor necesare pentru prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional, de identificare şi contracarare a acţiunilor, elementelor care atentează la viaţa, libertatea, sănătatea şi integritatea persoanelor, a proprietăţii private şi publice, precum şi a altor interese legitime ale comunităţii (astfel cum statuează art. 26 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 2 martie 2020). De altfel, legiuitorul nu putea să prevadă o listă exhaustivă cu acte sau fapte ori atitudini care aduc atingere onoarei, probităţii profesionale a poliţistului sau prestigiului instituţiei.
    21. Aşa cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa referitoare la abaterile disciplinare ale magistraţilor, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 99 lit. c) şi s) din Legea nr. 303/2004, prin Decizia nr. 708 din 15 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2019, paragrafele 27 şi 28, sau prin Decizia nr. 821 din 9 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 405 din 28 aprilie 2022, paragrafele 14 şi 15, legiuitorul nu a încălcat cerinţele de claritate şi de previzibilitate ale legii, prin folosirea sintagmei „atitudini nedemne“, deoarece semnificaţia acesteia poate fi, în mod rezonabil, percepută şi înţeleasă de destinatarii normei - magistraţi. Totodată, având în vedere gradul de abstractizare al normei legale, legiuitorul nu poate enumera care sunt faptele de natură să aducă atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei. De asemenea, Curtea a reţinut că adaptarea conduitei magistraţilor la prescripţiile normei urmează să fie analizată în funcţie de circumstanţele concrete, caracteristice fiecărei situaţii factuale în parte (a se vedea, în acelaşi sens, Decizia nr. 494 din 17 iulie 2018, precitată, paragraful 27).
    22. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 privind egalitatea în drepturi, Curtea constată că acestea nu au legătură cu abaterea disciplinară constând în comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probităţii profesionale a poliţistului sau prestigiului instituţiei.
    23. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, Curtea observă că, într-adevăr, potrivit acestor norme fundamentale, alegerea profesiei este liberă, dar regula o constituie exercitarea oricărei profesii în concordanţă cu prevederile legale specifice fiecăreia. Or, în ceea ce priveşte poliţiştii, necesitatea unui comportament corespunzător, în serviciu, familie sau în societate, care să nu aducă atingere onoarei, probităţii profesionale a poliţistului sau prestigiului instituţiei, este un imperativ intrinsec legat de natura acestei profesii.
    24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Elvis Daniel Tony Adrian Ciobanu în Dosarul nr. 3.304/101/2019 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 57 lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana Marilena Chiorean


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016