Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 9 din Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, precum şi a celor ale art. 113 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Iancu Tănăsescu în Dosarul nr. 528/104/2018* al Tribunalului Olt - Secţia I civilă şi de Emilia-Puica Vasiliu şi de Ion Segărceanu în dosarele nr. 23.822/3/2018 şi nr. 1.008/93/2018 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.321D/2019, nr. 1.445D/2019 şi nr. 3.405D/2019. 2. Dezbaterile au avut loc la data de 5 iulie 2022, cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, Curtea dispunând conexarea dosarelor nr. 1.445D/2019 şi nr. 3.405D/2019 la Dosarul nr. 1.321D/2019, având în vedere obiectul acestora. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, Curtea, în temeiul art. 57 şi al art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 22 septembrie 2022. La acea dată, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, Curtea, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 6/2012, a amânat pronunţarea pentru data de 12 octombrie 2022 şi apoi, pentru acelaşi motiv, pentru data de 9 noiembrie 2022 şi data de 17 noiembrie 2022, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 26 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 528/104/2018*, Tribunalul Olt - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, şi ale art. 113 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Iancu Tănăsescu. 4. Prin Încheierea din 15 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 23.822/3/2018, şi Încheierea din 11 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.008/93/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006. Excepţia a fost ridicată de Emilia-Puica Vasiliu şi Ion Segărceanu. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în Dosarul nr. 1.321D/2019 se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 8/2006 şi ale art. 113 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 sunt contradictorii, astfel că lipsesc de previzibilitate normele de reglementare a acordării indemnizaţiei pentru calitatea de scriitor, exercitată în afara programului şi activităţii de magistrat. Consideră că sunt discriminate persoanele care creează şi care totodată au avut o pensie de serviciu faţă de pensionarii care nu sunt beneficiarii unei pensii de serviciu, dar sunt creatori şi încasează indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 8/2006. 6. De asemenea, în dosarele nr. 1.445D/2019 şi nr. 3.405D/2019, se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), ale art. 15 alin. (1), ale art. 47 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1). În acest sens, arată că instituirea dreptului la o indemnizaţie lunară doar în beneficiul pensionarilor din sistemul public de pensii şi din sistemul militar de stat, care fac parte din uniunile de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, iar nu şi în beneficiul persoanelor pensionate în baza unor legi speciale este discriminatorie, nefiind justificată obiectiv. Ceea ce l-a determinat pe legiuitor să acorde o indemnizaţie lunară, având caracterul unei prestaţii sociale necontributive, unor categorii de creatori care au avut o contribuţie la dezvoltarea şi îmbogăţirea patrimoniului cultural naţional este calitatea actuală a acestora, aceea de pensionari. Altfel spus, sistemul de pensii de care aceştia aparţin nu prezintă nicio relevanţă din punct de vedere social, economic ori legal. Din contră, prin instituirea unor condiţii arbitrare, pe lângă principiul egalităţii, se încalcă art. 47 alin. (2) din Constituţie. Pornind de la faptul că membrii uniunilor legal constituite, pensionaţi în baza unor legi speciale, nu pot beneficia de indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 8/2006, deşi îndeplinesc aceleaşi condiţii de fond ca pensionarii din sistemul public de pensii ori din sistemul pensiilor militare de stat, respectiv au calitatea de pensionari, se poate observa că se încalcă dreptul acestora la alte forme de asigurări sociale publice, cum este cea stabilită prin Legea nr. 8/2006. 7. Tribunalul Olt - Secţia I civilă apreciază că Legea nr. 8/2006 creează discriminare între beneficiarii pensiilor de serviciu în condiţiile în care interdicţia acordării indemnizaţiei membrilor Uniunii Scriitorilor din România nu vizează toţi beneficiarii pensiilor de serviciu, ci numai pe cei aflaţi în situaţia autorului excepţiei. Precizează că pensionarii sistemului pensiilor militare de stat pot fi beneficiari ai indemnizaţiei reglementate de Legea nr. 8/2006. 8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.445D/2019, apreciază că, aşa cum s-a reţinut în Decizia Curţii Constituţionale nr. 332 din 23 martie 2010, dispoziţiile de lege criticate nu sunt neconstituţionale pentru ceea ce prevăd, ci pentru ceea ce nu prevăd, respectiv faptul că nu se referă şi la alte categorii sociale, aspect ce nu intră însă în competenţa Curţii Constituţionale, care nu are competenţa de a completa textele de lege deduse controlului. De asemenea, apreciază că nu este încălcat art. 47 alin. (2) din Constituţie, întrucât acest text constituţional nu presupune obligaţia legiuitorului de a recunoaşte dreptul tuturor cetăţenilor de a încasa orice fel de pensie sau prestaţie de asigurări sociale, legiuitorul având posibilitatea să reglementeze condiţiile de acordare a acestor drepturi în funcţie de categoria profesională, de tipul de contribuţie realizat sau de alte elemente obiective. În ceea ce priveşte critica raportată la prevederile art. 1 alin. (3) şi ale art. 15 alin. (1) din Constituţie, arată că aceasta nu a fost motivată, astfel că excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind inadmisibilă şi sub acest aspect. 9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 3.405D/2019, arată că legiuitorul este suveran în acordarea unor beneficii doar pentru anumite categorii sociale, câtă vreme există o raţiune rezonabilă şi obiectivă. Aminteşte cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 332 din 23 martie 2010, dar arată că, ulterior pronunţării acestei decizii, Legea nr. 8/2006 a fost completată în sensul acordării dreptului la indemnizaţia reglementată de acest act normativ şi pensionarilor din sistemul pensiilor militare de stat. Constată că, dacă la momentul adoptării Legii nr. 8/2006 se putea reţine ca raţiune rezonabilă şi obiectivă împrejurarea că pensionarii din sistemul public au venituri din pensie cu mult mai mici decât beneficiarii de pensie de serviciu, care se bucură de venituri apropiate de ultimele venituri din munca prestată, deşi, în cazul celor din urmă, stagiul de cotizare şi, uneori, vârsta standard de pensionare sunt mult mai mici decât cele din sistemul public de pensii, la momentul actual nu există nicio raţiune pentru crearea unui tratament discriminatoriu între beneficiarii pensiilor militare şi ceilalţi titulari de pensii speciale, neintegrate în sistemul public de pensii. 10. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în Dosarul nr. 1.321D/2019, dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 30 septembrie 2016, şi cele ale art. 113 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. 14. În ceea ce priveşte stabilirea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, a statuat cu valoare de principiu că, în exercitarea controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional trebuie să ţină cont de voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, în caz contrar, Curtea ar fi ţinută de un criteriu procedural strict formal, respectiv indicarea formală de către autorul excepţiei a textului legal criticat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006, şi Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012). 15. Totodată, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, s-a pronunţat în sensul eliminării unei condiţii procedurale pur formale, respectiv cerinţa ca textul criticat să fie în vigoare, care împiedică realizarea finalităţii controlului de constituţionalitate, respectiv asigurarea supremaţiei Constituţiei. Or, determinarea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate este o operaţiune care, pe lângă existenţa unor condiţionări formale inerente ce incumbă în sarcina autorului acesteia, poate necesita şi o apreciere obiectivă a Curţii Constituţionale, având în vedere finalitatea urmărită de autor prin ridicarea excepţiei. O atare concepţie se impune tocmai datorită caracterului concret al controlului de constituţionalitate exercitat pe cale de excepţie (Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, precitată). 16. Or, din examinarea criticilor de neconstituţionalitate referitoare la discriminare, formulate în Dosarul nr. 1.321D/2019, instanţa constituţională constată că, alături de critica formulată în raport cu dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 8/2006 şi ale art. 113 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010, intenţia acestuia este, în mod evident, aceea de a critica dispoziţiile legale care circumscriu obiectul de reglementare al Legii nr. 8/2006, stabilind categoria de persoane care pot beneficia de indemnizaţia prevăzută de acest act normativ. Aceste dispoziţii constituie obiectul de reglementare al art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006, care reprezintă şi obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate invocate în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.445D/2019 şi nr. 3.405D/2019. În mod concret, este vorba de sintagma „sistemului public de pensii“. 17. Dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi ale art. 9 din Legea nr. 8/2006, precum şi ale art. 113 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 au următorul cuprins: - Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006: „(1) Prezenta lege reglementează dreptul la o indemnizaţie lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.“; – Art. 9 din Legea nr. 8/2006: „Prevederile referitoare la stabilirea, suspendarea, încetarea, plata pensiilor, răspunderea juridică şi jurisdicţia din domeniul pensiilor din sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale se aplică în mod corespunzător şi indemnizaţiei stabilite în condiţiile prezentei legi.“; – Art. 113 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010: „(1) În sistemul public de pensii, plata pensiei încetează începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: [...] b) pensionarul nu mai îndeplineşte condiţiile legale în temeiul cărora i-a fost acordată pensia.“ 18. Autorii excepţiei consideră că aceste texte de lege contravin următoarelor prevederi constituţionale: art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul român şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (1) care prevede că cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie şi alte drepturi de asigurări sociale. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 sunt criticate, în principal, din perspectiva pretinsei discriminări pe care acestea o creează între beneficiarii indemnizaţiei reglementate de acest act normativ şi categoriile de pensionari care nu pot obţine acest drept bănesc, în condiţiile legii. Curtea apreciază că aceste critici au în vedere sintagma „sistemului public de pensii“, care circumscrie categoria de pensionari beneficiari ai indemnizaţiei lunare acordate în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 8/2006. 20. În vederea analizei acestor critici de neconstituţionalitate, Curtea aminteşte că principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). 21. De asemenea, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014). Aşadar, Curtea reţine că nesocotirea principiului egalităţii în drepturi are drept consecinţă neconstituţionalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea principiului; în acest sens, Curtea constată că, potrivit jurisprudenţei sale, discriminarea se bazează pe noţiunea de excludere de la un drept (Decizia Curţii Constituţionale nr. 62 din 21 octombrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 25 februarie 1994), iar remediul constituţional specific, în cazul constatării neconstituţionalităţii discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 685 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 11 iulie 2012, Decizia nr. 164 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 23 mai 2013, sau Decizia nr. 681 din 13 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 8 decembrie 2014). În schimb, privilegiul se defineşte ca un avantaj sau favoare nejustificată acordată unei persoane/categorii de persoane; în acest caz, neconstituţionalitatea privilegiului nu echivalează cu acordarea beneficiului acestuia tuturor persoanelor/categoriilor de persoane, ci cu eliminarea sa, respectiv cu eliminarea privilegiului nejustificat acordat. Aşadar, Curtea reţine că sintagma „fără privilegii şi fără discriminări“ din cuprinsul art. 16 alin. (1) din Constituţie priveşte două ipoteze normative distincte, iar incidenţa uneia sau alteia dintre acestea implică, în mod necesar, sancţiuni de drept constituţional diferite, astfel cum s-a arătat mai sus. 22. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, că reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferenţă de tratament săvârşită de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă (de exemplu, prin Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunţată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, şi prin Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunţată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit al Marii Britanii). 23. Totodată, prin Hotărârea din 6 aprilie 2000, pronunţată în Cauza Thlimmenos contra Greciei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenţie, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situaţii analoage, fără a exista justificări obiective şi rezonabile (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 28 octombrie 1987, pronunţată în Cauza Inze împotriva Austriei), ci şi atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără a exista justificări obiective şi rezonabile, persoane aflate în situaţii diferite. 24. Examinând, în continuare, Legea nr. 8/2006 prin prisma acestor repere jurisprudenţiale, Curtea reţine că acest act normativ a fost iniţial publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 17 ianuarie 2006, şi ulterior republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 30 septembrie 2016. 25. Aşa cum Curtea a reţinut şi prin Decizia nr. 332 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 3 iunie 2010, prin iniţierea Legii nr. 8/2006 legiuitorul a urmărit instituirea unui beneficiu pentru membrii pensionari ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, având în vedere atât importanţa socială a activităţii de creaţie, cât şi necesitatea creării unor condiţii de viaţă mai bune pentru creatorii de valori spirituale aflaţi, în majoritatea lor, într-o situaţie materială precară. 26. Deşi iniţial proiectul de act normativ se referea la toţi membrii uniunilor amintite având calitatea de pensionari, cu excepţia celor care primeau şi indemnizaţie de merit potrivit Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizaţiei de merit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 20 martie 2002, ulterior, în procesul de legiferare, sfera de aplicare a Legii nr. 8/2006 a fost restrânsă doar la persoanele care au dobândit dreptul la pensie în sistemul public de pensii. 27. Aşa fiind, alături de condiţiile prevăzute iniţial pentru ca o persoană să se bucure de beneficiul instituit de Legea nr. 8/2006, condiţii ce apăreau ca justificate în raport cu obiectivele actului normativ şi care se refereau la calitatea de pensionar şi calitatea de membru al uniunilor de creatori prevăzute de lege, a fost introdusă o nouă condiţie privind dobândirea dreptului la pensie în sistemul public de pensii. 28. Ca urmare, atât în forma iniţială, cât şi în cea republicată, obiectul reglementării îl constituie „dreptul la o indemnizaţie lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică“. 29. Categoria de persoane beneficiare este clar precizată, fiind circumscrisă persoanelor care beneficiază de pensie în sistemul public de pensii, reglementat, la data intrării în vigoare a Legii nr. 8/2006, de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, şi, în prezent, de Legea nr. 263/2010. 30. Fiind sesizată anterior cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 din perspectiva pretinsului caracter discriminator al acestor dispoziţii de lege, care limitează beneficiarii indemnizaţiei reglementate de acest act normativ doar la pensionarii din sistemul public de pensii, excluzând persoanele care au obţinut dreptul la pensie în alte sisteme de pensii, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 332 din 23 martie 2010, precitată, a arătat că circumscrierea beneficiarilor indemnizaţiei reglementate de Legea nr. 8/2006 doar la categoria pensionarilor din sistemul public de pensii, care creează o diferenţiere între pensionarii având calitatea de membri ai uniunilor de creatori în funcţie de sistemul de pensii căruia aparţin, ar fi justificată în măsura în care s-ar putea stabili existenţa unei legături strânse între acordarea indemnizaţiei lunare prevăzute de Legea nr. 8/2006 şi calitatea de pensionar în sistemul public. Curtea a observat însă că, potrivit art. 8 din Legea nr. 8/2006, beneficiul la care face referire textul de lege criticat este asigurat din bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, iar nu din bugetul asigurărilor sociale de stat, la care contribuie asiguraţii acestui sistem. De asemenea, din conţinutul Legii nr. 8/2006 nu pot fi desprinse alte raţiuni evidente care să justifice diferenţa de tratament instituită între persoanele pensionate în sistemul public de pensii şi persoanele pensionate în alte sisteme de asigurări sociale. Curtea a apreciat însă că problema pusă în discuţie viza o omisiune legislativă, respectiv o problemă de legiferare pe care doar intervenţia legiuitorului o poate complini, şi a amintit că instanţa de contencios constituţional nu poate, potrivit competenţei sale stabilite prin art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, să completeze textele de lege deduse controlului. Prin urmare, a respins excepţiile de neconstituţionalitate ca inadmisibile. 31. Ulterior, Legea nr. 8/2006 a fost completată, prin art. I pct. 2 din Legea nr. 83/2016 pentru completarea Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 4 mai 2016, cu art. 9^1, devenit ulterior republicării art. 10, în care s-a dispus că „dispoziţiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător şi pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat şi alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale, indiferent de data înscrierii la pensie, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege“. 32. Aşa cum reiese din Raportul asupra proiectului de Lege pentru completarea art. 1 din Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică nr. 4c-7/901 din 14 martie 2016 al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială a Camerei Deputaţilor, această completare a fost justificată astfel: „Pentru evitarea discriminării întrucât, începând cu data de 1.01.2011, pensionarii militari, membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, au beneficiat de indemnizaţia prevăzută la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 8/2006, aceştia fiind cuprinşi în sistemul public de pensii, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în temeiul căreia li s-a deschis dreptul de a beneficia de indemnizaţia stabilită prin Legea nr. 8/2006. Începând cu data de 1.01.2016, când a intrat în vigoare Legea nr. 223/2015, pensionarii militari în discuţie nu mai beneficiază de prevederile Legii nr. 8/2006 şi au apărut situaţii în care membrii aceleiaşi uniuni de creatori, care au calitatea de pensionari, să fie împărţiţi în două categorii: unii care beneficiază de indemnizaţie (pensionarii din sistemul public), şi alţii care nu beneficiază (pensionarii militari). De asemenea, este necesară stabilirea unui procent din cuantumul pensiilor de serviciu rezultate în urma aplicării legii speciale, care să nu adâncească diferenţele dintre veniturile de înlocuire a salariilor între cele două categorii de pensionari. Totodată, textul nou-introdus reglementează modul de aplicare a legii de către casele de pensii sectoriale.“ 33. Referitor la aceste temeiuri, Curtea aminteşte că, în anul 2010, prin art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, pensiile militare de stat şi pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor au devenit pensii în sistemul public de pensii, reglementat, la acel moment, prin Legea nr. 19/2000. Această lege a fost abrogată, ulterior, prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, care a preluat reglementarea sistemului public de pensii. 34. Militarilor care s-au pensionat după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 li s-a stabilit pensia potrivit acestei legi, prin aplicarea principiului contributivităţii care, aşa cum reiese din cuprinsul art. 2 lit. c) din această lege, reprezintă temeiul acordării pensiei în sistemul public de pensii. De asemenea, pensiile militare aflate în plată la data intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 au fost recalculate, potrivit principiului contributivităţii. Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, prin art. 110 alin. (1) din acest act normativ, s-a dispus revenirea la un mod de calcul special al pensiilor militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special, diferit de cel aplicabil pensiilor din sistemul public. 35. Prin urmare, completând dispoziţiile Legii nr. 8/2006 prin Legea nr. 83/2016, legiuitorul a considerat că, prin revenirea pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat şi alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale la un sistem de calcul al pensiilor reglementat diferit şi separat de sistemul public de pensii, aceştia ar fi discriminaţi în raport cu pensionarii din sistemul public de pensii care beneficiază, în continuare, de indemnizaţia reglementată de Legea nr. 8/2006. Altfel spus, s-ar crea o diferenţă de tratament juridic nejustificată, din punctul de vedere al legiuitorului, între pensionarii din sistemul public de pensii şi beneficiarii pensiilor militare de stat, care sunt pensii de serviciu, având un caracter special. incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior“, nu exclude posibilitatea unei activităţi de creaţie compatibile cu funcţia de magistrat şi nici desfăşurarea unei astfel de activităţi odată ce această funcţie a încetat. 36. Curtea apreciază că modificarea Legii nr. 8/2006, prin introducerea unei noi categorii de persoane ca beneficiari ai indemnizaţiei prevăzute de această lege, pune în discuţie reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale. Astfel, dacă la momentul pronunţării Deciziei nr. 332 din 23 martie 2010, Curtea a apreciat că revine competenţei exclusive a legiuitorului completarea dispoziţiilor Legii nr. 8/2006 cu alte categorii de pensionari decât cei aparţinând sistemului public de pensii - care aveau toţi drept factor comun dreptul la pensii bazate pe contributivitate -, introducerea ulterioară ca beneficiari ai indemnizaţiei a titularilor unor pensii speciale pune în evidenţă o schimbare a concepţiei legislative şi, prin urmare, impune verificarea conformităţii dispoziţiilor legale cu principiul constituţional al egalităţii în drepturi în măsura în care alte categorii de pensionari rămân excluse. 37. Astfel, Curtea reţine că, în concepţia actuală a Legii nr. 8/2006, obiectivul acestei reglementări poate fi circumscris ideii de recompensare a persoanelor care şi-au încetat activitatea profesională şi au dobândit calitatea de pensionari pentru aportul avut la activitatea de creaţie, ca semn al preţuirii contribuţiei lor la dezvoltarea şi îmbogăţirea patrimoniului cultural naţional. Plecând de la această premisă, legiuitorul a considerat că este necesară completarea Legii nr. 8/2006 cu categoria pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat şi alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale, întrucât, deşi beneficiază de o pensie stabilită în temeiul unei reglementări diferite - Legea nr. 223/2015 - de cea aplicabilă sistemului public de pensii - Legea nr. 263/2010 -, aceştia să nu fie discriminaţi din perspectiva scopului reglementării. În mod implicit, prin această completare, legiuitorul a afirmat că nu există raţiuni care să excludă beneficiarii altor tipuri de pensii decât cele aparţinând sistemului public de pensii de la beneficiul indemnizaţiei prevăzute de Legea nr. 8/2006. 38. Curtea aminteşte că, alături de pensiile militare de stat şi pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, art. 1 din Legea nr. 119/2010 a prevăzut transformarea şi a altor categorii de pensii speciale în pensii contributive, aşa cum sunt pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, pensiile de serviciu ale personalului diplomatic şi consular, pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor, pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă şi pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi. În anul 2015, legiuitorul a revenit asupra acestei decizii, stabilind din nou un sistem de calcul diferit pentru aceste tipuri de pensii, prin reglementări derogatorii de la dispoziţiile Legii nr. 263/2010. În acest sens, pot fi amintite, spre exemplu, dispoziţiile art. 73^1 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 mai 2009, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 215/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 22 iulie 2015, dispoziţiile art. 68^5 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004, aşa cum a fost completată prin Legea nr. 130/2015 pentru completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 10 iunie 2015, Legea nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic şi consular al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 22 iulie 2015, art. 42^2-42^8 din Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481 din 18 iulie 2007, aşa cum a fost completată prin Legea nr. 83/2015 pentru completarea Legii nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 22 aprilie 2015. 39. Prin urmare, nu doar beneficiarii pensiilor militare de stat au avut pensiile calculate/recalculate potrivit principiului contributivităţii, ci şi alte categorii socioprofesionale. 40. Aşa fiind, reamintind reperele jurisprudenţiale mai sus reţinute, referitoare la egalitatea în drepturi, Curtea apreciază că nu există nicio justificare care să sprijine în mod obiectiv şi rezonabil diferenţa de tratament juridic dintre diferitele categorii socioprofesionale ale căror pensii au fost transformate în pensii contributive, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010, şi care apoi au beneficiat din nou de un mod de calcul al pensiilor diferit de cel reglementat de Legea nr. 263/2010. 41. Mai mult, Curtea constată că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 prevede că „Dispoziţiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător şi pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat şi alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale, indiferent de data înscrierii la pensie, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege“. Întrucât dispoziţiile de lege nu fac diferenţieri în funcţie de data înscrierii la pensie, sunt aplicabile inclusiv persoanelor care au obţinut dreptul la pensie militară de stat ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, altfel spus celor ale căror pensii nu au fost calculate niciodată potrivit principiului contributivităţii prevăzut de Legea nr. 263/2010. 42. Acest aspect pune în evidenţă nu doar discriminarea în raport cu categoriile socioprofesionale menţionate în Legea nr. 119/2010, dar şi cu persoanele care au beneficiat de pensie de serviciu care nu a fost supusă niciodată recalculării în temeiul acestei legi, aşa cum este cazul magistraţilor. Nu poate fi identificat niciun criteriu rezonabil pentru a stabili existenţa unei diferenţe obiective între titularii unor pensii speciale, atât timp cât, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 8/2006, de acest drept pot beneficia persoane care sunt titulare ale unor pensii de serviciu, pensii cu caracter special în raport cu Legea nr. 263/2010. 43. Faptul că, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, „Funcţia de judecător este 44. Prin urmare, Curtea apreciază că sintagma „sistemului public de pensii“ din art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006, ce are drept efect excluderea de la beneficiul indemnizaţiei prevăzute de acest act normativ a altor categorii de pensionari, cu excepţia celor menţionaţi în art. 10, este discriminatorie, în sensul reţinut de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 62 din 21 octombrie 1993, respectiv cel de excludere de la un drept, remediul constituţional fiind acordarea beneficiului acestui drept tuturor persoanelor care, din perspectiva scopului reglementării, se găsesc în situaţii similare, respectiv celor care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică şi care au calitatea de pensionari, indiferent de sistemul de pensii ori de temeiul juridic în baza căruia au obţinut dreptul la pensie. Astfel, Curtea reţine că sintagma „sistemului public de pensii“ din art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 este neconstituţională, contravenind prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. 45. Întrucât sintagma „sistemului public de pensii“ se regăseşte şi în titlul Legii nr. 8/2006, având acelaşi efect de circumscriere a obiectului reglementării cu excluderea unor categorii de pensionari, membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, Curtea apreciază că, în temeiul art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit căruia „În caz de admitere a excepţiei, Curtea se va pronunţa şi asupra constituţionalităţii altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate prevederile menţionate în sesizare“, se impune constatarea neconstituţionalităţii acestei sintagme cuprinse în titlul Legii nr. 8/2006. 46. Cât priveşte aceeaşi sintagmă, care se regăseşte în art. 9 şi în art. 11 alin. (1) din Legea nr. 8/2006, Curtea apreciază că aceasta nu este neconstituţională, reglementările neavând drept scop stabilirea beneficiarilor indemnizaţiei reglementate de Legea nr. 8/2006, ci doar precizarea normelor incidente în ceea ce priveşte stabilirea, suspendarea, încetarea şi plata acestei indemnizaţii, răspunderea juridică şi jurisdicţia aplicabile în legătură cu acest drept, atunci când beneficiarii sunt pensionari din sistemul public de pensii, respectiv obligaţii ce revin conducătorilor uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, cu privire la evidenţa aceloraşi beneficiari. 47. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la art. 9 din Legea nr. 8/2006 şi cea privind dispoziţiile art. 113 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010, Curtea apreciază că pretinsa neclaritate şi pretinsa lipsă de previzibilitate a reglementărilor provin dintr-un mod eronat de interpretare şi aplicare a acestor prevederi de lege, aspecte a căror soluţionare revine în mod exclusiv instanţei de judecată şi nu instanţei de contencios constituţional. 48. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 8/2006 şi ale art. 113 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 şi cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte sintagma „sistemului public de pensii“ din titlul Legii nr. 8/2006 şi din cuprinsul art. 1 alin. (1) din această lege, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Iancu Tănăsescu în Dosarul nr. 528/104/2018* al Tribunalului Olt - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, şi ale art. 113 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Iancu Tănăsescu în Dosarul nr. 528/104/2018* al Tribunalului Olt - Secţia I civilă şi de Emilia-Puica Vasiliu şi de Ion Segărceanu în dosarele nr. 23.822/3/2018 şi nr. 1.008/93/2018 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că sintagma „sistemului public de pensii“ din titlul Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, precum şi din cuprinsul art. 1 alin. (1) din aceeaşi lege este neconstituţională. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Tribunalului Olt - Secţia I civilă şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
