Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (3) şi ale art. 66 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, ale art. 12 alin. (2) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române şi ale art. 252 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Corina Nicoleta Gheban în Dosarul nr. 22.891/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.796D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, solicitând menţinerea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 7 decembrie 2015 (înregistrată la Curtea Constituţională la data de 23 mai 2017), pronunţată în Dosarul nr. 22.891/3/2015, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) şi ale art. 66 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, ale art. 12 alin. (2) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române şi ale art. 252 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Corina Nicoleta Gheban într-o cauză având ca obiect, în principal, constatarea lipsei personalităţii juridice a Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Iaşi, constatarea faptului că angajatorul autorului este Ministerul Afacerilor Interne, anularea fişei anuale de evaluare profesională şi reluarea procedurii de evaluare profesională. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea susţine, în esenţă, că prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 aduc atingere principiului separaţiei puterilor în stat, deoarece Parlamentul a delegat competenţa sa exclusivă de legiferare cu privire la statutul poliţiştilor - funcţionari publici - ministrului afacerilor interne, care este organ al puterii executive. Totodată, textul de lege criticat aduce atingere şi principiului securităţii raporturilor juridice, deoarece ordinul ministrului emis în temeiul acestuia nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României. Mutatis mutandis, excepţia de neconstituţionalitate se bazează pe cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014. 6. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 218/2012, se arată că acestea aduc atingere principiului securităţii raporturilor juridice şi dreptului la informaţie în măsura în care se interpretează că reprezintă temeiul în baza căruia se înfiinţează inspectoratele judeţene de poliţie cu personalitate juridică. Astfel, ca urmare a redactării neclare, textul nu oferă certitudinea înfiinţării şi nici denumirile şi sediile inspectoratelor judeţene de poliţie pretins înfiinţate cu personalitate juridică. Or, înfiinţarea unei unităţi de poliţie destinată să asigure liniştea şi ordinea publică la nivel judeţean este o problemă de interes public cu privire la care autorităţile trebuie să informeze corect populaţia, cu respectarea art. 31 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În opinia autoarei, inspectoratele de poliţie judeţene sunt doar structuri fără capacitate juridică, aflate în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor. 7. Se susţine că prevederile art. 66 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 sunt neclare şi imprevizibile, aducând atingere principiului securităţii raporturilor juridice, dreptului la informaţie şi accesului liber la justiţie, deoarece nu definesc raportul de serviciu al poliţistului şi nu precizează care este entitatea angajatoare. Accesul liber la justiţie al poliţistului care se consideră vătămat în drepturile sale care decurg din raportul de serviciu este îngreunat prin faptul că nu este cert cine anume este angajatorul acestuia potrivit textului de lege criticat. 8. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 252 alin. (2) din Codul de procedură civilă se apreciază că acestea aduc atingere art. 1 alin. (5), art. 15, art. 16, art. 20, art. 100, art. 108 alin. (4) din Constituţie, precum şi Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. În acest sens se arată că legea, ca act juridic de interes general, se comunică cetăţenilor prin publicare, devenind astfel previzibilă şi accesibilă. Singurele excepţii de la publicare sunt înscrise în art. 108 alin. (4) din Constituţie. Posibila interpretare neconstituţională a textului de lege criticat este cea potrivit căreia s-ar permite părţilor interesate să probeze cu înscrisuri, în faţa judecătorului, acele norme sustrase de la publicare de către emitent, cu încălcarea legii (cum sunt, de exemplu, Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 300/2004 sau Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 600/2005, ambele nepublicate, invocate în apărare de Ministerul Afacerilor Interne). S-ar legitima prin acestea atât conduita ilegală a emitentului normei, de sustragere de la obligaţia legală de publicare, cât şi rezultatul conduitei ilicite, respectiv norma nepublicată. 9. Se susţine că, în înţelesul său neconstituţional, art. 252 alin. (2) din Codul de procedură civilă încalcă principiul neretroactivităţii legii, în măsura în care se cere de către partea interesată şi se admite de către judecător administrarea de „înscrisuri“ ce probează existenţa şi conţinutul normei administrative sustrase nelegal de la publicare, permiţându-se astfel aplicarea retroactivă a actelor nepublicate situaţiei litigioase constituite anterior judecăţii, în condiţiile în care norma se comunică pentru prima oară părţii în timpul procesului. 10. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 este întemeiată deoarece trimiterea la acte normative cu forţă inferioară legii, care să reglementeze evaluarea activităţii şi conduitei poliţistului, contravine art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie. Celelalte texte de lege criticate sunt constituţionale în raport cu dispoziţiile din Legea fundamentală pretins încălcate. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 12. Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 a devenit inadmisibilă ca urmare a admiterii sale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 637 din 13 octombrie 2015. Cu privire la prevederile art. 66 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, ale art. 12 alin. (2) din Legea nr. 218/2002 şi cele ale art. 252 alin. (2) din Codul de procedură civilă, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. (3) şi ale art. 66 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 152/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 19 iulie 2016, ale art. 12 alin. (2) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române şi ale art. 252 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă. 16. Cu privire la Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, Curtea observă că aceasta a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 2 martie 2020, textul de lege criticat păstrându-şi soluţia legislativă şi numerotarea. 17. În ceea ce priveşte art. 252 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Curtea observă că autorul critică teza întâi a acestui articol. 18. Referitor la dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, cu modificările aduse prin Legea nr. 133/2011 pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 27 iunie 2011, criticate de autoarea excepţiei, Curtea observă că procedura de evaluare a activităţii acesteia s-a desfăşurat în perioada 1 decembrie 2013 - 30 noiembrie 2014, potrivit metodologiei la care dispoziţiile criticate fac referire. Decizia Curţii Constituţionale nr. 637 din 13 octombrie 2015, prin care excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 a fost admisă, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, iar încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost pronunţată la data de 7 decembrie 2015. Prin art. I pct. 1 din Legea nr. 152/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 legiuitorul a pus de acord art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 cu decizia Curţii Constituţionale, fără a păstra soluţia legislativă declarată neconstituţională în 2015. Având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011 respectiv că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează să analizeze textul criticat în forma anterioară acestei modificări. 19. Textele de lege criticate aveau următorul cuprins: - Art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002: „Metodologia privind evaluarea poliţistului se stabileşte prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.“ – Art. 66 alin. (2) din Legea nr. 360/2002: „Raportul de serviciu al poliţistului ia naştere o dată cu acordarea primului grad profesional.“ – Art. 12 alin. (2) din Legea nr. 218/2002: „În judeţe se organizează şi funcţionează, ca unităţi cu personalitate juridică, inspectorate de poliţie, conduse de un inspector-şef, ajutat de adjuncţi.“ – Art. 252 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă: „(2) Textele care nu sunt publicate în Monitorul Oficial al României sau într-o altă modalitate anume prevăzută de lege, [...] trebuie dovedite de partea interesată“. 20. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor şi alin. (5) sub aspectul criteriilor de calitate ale legii, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21- Accesul liber la justiţie, art. 31 alin. (1) şi (2) - Dreptul la informaţie, art. 73 alin. (3) lit. j) referitor la reglementarea statutului funcţionarilor publici prin lege organică, art. 100 - Actele Preşedintelui, art. 108 alin. (4) - Actele Guvernului. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 1 - Protecţia proprietăţii din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că asupra dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 s-a pronunţat prin Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, prin care a admis excepţia şi a constatat că acestea sunt neconstituţionale. Cu acel prilej, Curtea a reţinut caracterul lacunar al normelor referitoare la evaluarea activităţii poliţiştilor, de vreme ce reguli substanţiale şi esenţiale în materia evaluării, precum stabilirea reprezentanţilor instituţiei angajatoare care efectuează evaluarea, precizarea criteriilor de evaluare a activităţii şi a conduitei poliţistului, comunicarea rezultatului evaluării şi posibilitatea de contestare a acestuia, nu sunt reglementate prin lege (paragraful 28). 22. Prin urmare, ţinând cont de dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi de faptul că decizia menţionată este publicată ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional în prezenta cauză, Curtea urmează să respingă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 ca devenită inadmisibilă. 23. Sub acest aspect, Curtea mai reţine faptul că, de principiu, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, decizia anterioară de constatare a neconstituţionalităţii poate reprezenta motiv de revizuire conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 497 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 18 noiembrie 2014, paragraful 32, sau Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016). 24. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 66 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, cu privire la care se apreciază că sunt neclare şi imprevizibile, aducând atingere principiului securităţii raporturilor juridice, dreptului la informaţie şi accesului liber la justiţie deoarece nu definesc raportul de serviciu al poliţistului şi nu precizează care este entitatea angajatoare, Curtea observă că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, poliţistul este funcţionar public civil cu statut special care exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului. Prin Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, Curtea a reţinut că, în sfera publică, angajatorul este, întotdeauna, statul prin diferitele sale entităţi de la nivel central sau local. Prin urmare, se reţine că subiectele raportului de serviciu al funcţionarului public poliţist sunt poliţistul şi statul, prin autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 337 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 29 august 2017, paragraful 29). 25. Totodată, Curtea nu poate reţine nici critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile constituţionale ale art. 21 care consacră accesul liber la justiţie, deoarece Legea nr. 360/2002 prevede suficient de clar şi precis că poliţistul nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ. Prin urmare, aceste dispoziţii de lege garantează atât accesul liber la justiţie, cu finalitatea apărării drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale reclamantului, cât şi controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ, potrivit art. 126 alin. (6) din Constituţie (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 337 din 11 mai 2017, precitată, paragraful 34). 26. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 252 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă, formulată din perspectiva neconstituţionalităţii acestora în măsura în care permit administrarea ca probă în proces a actelor afectate de inexistenţă prin raportare la dispoziţiile art. 100 şi art. 108 alin. (4) din Legea fundamentală, Curtea reţine că şi aceasta este neîntemeiată. Astfel, textele constituţionale de referinţă statuează cu privire la sancţiunea inexistenţei decretelor emise de Preşedintele României, respectiv la sancţiunea inexistenţei hotărârilor şi ordonanţelor adoptate de Guvern în cazul nepublicării acestora în Monitorul Oficial al României. Sancţiunea inexistenţei actului administrativ intervine atunci când acesta este lipsit de un element de fapt indispensabil, conform naturii sale. În prezenta cauză actul căruia ar trebui să i se aplice sancţiunea inexistenţei - Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300 din 21 iunie 2004 privind activitatea de management resurse umane în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor nu se subsumează categoriilor cuprinse în art. 100 şi art. 108 alin. (4) din Legea fundamentală. 27. Referitor la încălcarea cerinţelor de claritate, precizie şi previzibilitate a legii, respectiv a art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea observă că depunerea la dosarul cauzei, în materialitatea lor, a actelor nepublicate de către autoritatea interesată, obligaţie ce derivă din textul de lege criticat, are doar semnificaţia administrării unei probe. Aprecierea probelor se face ulterior, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor, în vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire acestea au fost încuviinţate. Cu acest prilej, ca şi în precedent, se constată că pronunţarea asupra excepţiei inexistenţei actului nepublicat este o etapă ulterioară celei a administrării şi aprecierii probelor, excepţia inexistenţei putând fi supusă aprecierii exclusive a instanţei care judecă cauza, iar nu celei a Curţii Constituţionale, care se pronunţă numai asupra constituţionalităţii legilor şi ordonanţelor. 28. Cât priveşte susţinerea referitoare la încălcarea art. 16 şi art. 20 din Legea fundamentală, ultimul raportat la „blocul convenţional“, se constată că nu sunt arătate motivele pe care se fundamentează această critică, astfel încât Curtea urmează să o respingă (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 378 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 987 din 12 decembrie 2017, paragrafele 28-30). 29. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 218/2002, motivată în sensul că acestea aduc atingere principiului securităţii raporturilor juridice şi dreptului la informaţie deoarece, ca urmare a redactării neclare, textul nu oferă certitudinea înfiinţării şi nici denumirile şi sediile inspectoratelor judeţene de poliţie pretins înfiinţate cu personalitate juridică, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi primită. 30. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). 31. Aplicând aceste considerente de principiu la situaţia de faţă, Curtea reţine că textul reglementează clar, precis şi previzibil cu privire la organizarea şi funcţionarea în judeţe a inspectoratelor de poliţie ca unităţi cu personalitate juridică conduse de un inspector-şef, ajutat de adjuncţi, urmând ca prin acte subsecvente legii să se stabilească sediile inspectoratelor judeţene. 32. În ceea ce priveşte invocarea art. 31 alin. (1) şi (2) din Constituţie, referitor la dreptul la informaţie, Curtea reţine, în raport cu conţinutul lui normativ, că nu are incidenţă în cauză. 33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 152/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Corina Nicoleta Gheban în Dosarul nr. 22.891/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 66 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, ale art. 12 alin. (2) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române şi ale art. 252 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 iulie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
