Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Afrodita Laura Tutunaru│- magistrat-asistent│
└───────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 305 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Costel Calistru şi Societatea Panayotiss - S.R.L. din Botoşani în Dosarul nr. 128/39/2016/a1 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 341D/2016. 2. La apelul nominal răspunde pentru autorii excepţiei, doamna avocat Silvia Tudor, din cadrul Baroului Suceava, cu delegaţie la dosar de substituire a doamnei avocat Silvia Aglăiţa Tudor din cadrul aceluiaşi barou, şi lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 431D/2016 şi nr. 603D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 305 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gabriel Valerian Negură în Dosarul nr. 438/86/2016/a1 al Tribunalului Suceava - Secţia penală şi de Aurel Popovici în Dosarul nr. 470/40/2016/a1 al Tribunalului Botoşani – Secţia penală. 5. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei Gabriel Valerian Negură, doamna avocat Silvia Tudor, din cadrul Baroului Suceava, cu delegaţie la dosar de substituire a doamnei avocat Simona Tudor din cadrul aceluiaşi barou, şi lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 6. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. 8. Reprezentantul autorilor excepţiei este de acord cu conexarea dosarelor. 9. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu se opune conexării dosarelor. 10. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 431D/2016 şi nr. 603D/2016 la Dosarul nr. 341D/2016, care a fost primul înregistrat. 11. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul doamnei avocat Silvia Tudor, care arată că la Dosarul nr. 431D/2016 a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Sintetizând, susţine că prevederile art. 305 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că actele de urmărire penală in rem se efectuează faţă de o persoană care este cunoscută. O astfel de interpretare contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3), art. 24 şi art. 132 alin. (1). Chiar dacă există jurisprudenţă în materie, susţine că, în proporţie de 90-98% actele de urmărire penală se efectuează în cadrul urmăririi penale in rem, situaţie care pune suspectul în imposibilitatea de a se apăra. Mai arată că sintagmele „indicii rezonabile“ şi „bănuială rezonabilă“ nu sunt clare şi previzibile, creând premisele unei interpretări arbitrare a momentului la care urmărirea penală in rem poate fi apreciată ca finalizată. Necesitatea existenţei unor criterii obiective constituie o sarcină care revine legiuitorului, acesta având obligaţia ca, indiferent de domeniul de legiferare, să dea dovadă de o atenţie sporită în respectarea principiilor clarităţii şi previzibilităţii legii. Făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, arată că, sub aspectul garantării dreptului la apărare, este important de lămurit care sunt limitele în timp ale procesului penal, întrucât în raport de momentul începerii urmăririi penale sunt reglementate drepturile suspectului şi inculpatului. Depune o documentaţie aferentă în susţinerea argumentelor. 12. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Dispoziţiile legale criticate, astfel cum sunt interpretate în practica judiciară, obligă organele de urmărire penală să înceapă urmărirea penală in personam atunci când există indicii suficiente pentru a fundamenta bănuiala rezonabilă că o persoană a săvârşit fapta penală. În mod evident, nu poate exista apărare înainte de acuzare, însă o persoană, chiar dacă este cunoscută în momentul formulării unei plângeri penale, nu poate fi acuzată de săvârşirea unei infracţiuni atunci când nu există bază factuală şi probatorie pentru formularea unei acuzaţii. Textul criticat asigură un echilibru între drepturile persoanelor acuzate de săvârşirea unei infracţiuni şi drepturile persoanelor de a nu fi acuzate în mod arbitrar de săvârşirea unei infracţiuni. Aşa fiind, ori de câte ori există o bază rezonabilă care justifică începerea urmăririi penale in personam, procurorul este obligat să facă acest lucru, iar în măsura în care textul este deturnat de la scopul său de către organele de urmărire penală, această deturnare poate şi trebuie să fie cenzurată de către judecătorul de cameră preliminară. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 13. Prin încheierile din 16 martie 2016, 23 martie 2016 şi 25 aprilie 2016, pronunţate în dosarele nr. 128/39/2016/a1, nr. 438/86/2016/a1 şi nr. 470/40/2016/a1, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Tribunalul Suceava - Secţia penală şi Tribunalul Botoşani - Secţia penală au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 305 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură penală. 14. Excepţia a fost ridicată de Costel Calistru şi Societatea Panayotiss - S.R.L. din Botoşani, de Gabriel Valerian Negură şi de Aurel Popovici, în dosarele de mai sus, având ca obiect verificarea competenţei şi legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. 15. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii susţin că interpretarea art. 305 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură penală este compatibilă cu Constituţia doar în măsura în care urmărirea penală „in rem“ se efectuează numai până la momentul identificării persoanei care a săvârşit infracţiunea. În caz contrar, dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi principiul egalităţii armelor sunt suprimate de puterea de interpretare acordată procurorului care administrează întregul probatoriu al acuzării numai în baza unei ordonanţe de începere a urmăririi penale „in rem“. Această modalitate arbitrară de aplicare a prevederilor criticate face posibilă administrarea de către acuzare a întregului material probator în defavoarea suspectului/inculpatului, sub pretextul unei urmăriri penale „in rem“, lipsindu-l astfel pe acesta de dreptul său constituţional prevăzut de art. 24 alin. (2) din Constituţie, şi anume acela de a fi asistat de avocat în tot cursul procesului, făcând inaplicabile prevederile art. 92 din Codul de procedură penală referitoare la Drepturile avocatului suspectului şi inculpatului. 16. Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, începerea urmăririi penale „in personam“ nu poate avea loc imediat după înregistrarea actului de sesizare, având în vedere consecinţele deosebite pe care acest act le-ar avea asupra persoanei învinuite de săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, impunându-se administrarea unor probe care să justifice o punere sub învinuire. 17. Prin urmare, începerea urmăririi penale „in rem“ creează doar cadrul procesual în care se pot strânge primele probe cu privire la o anumită faptă, iar dacă în baza acestora rezultă existenţa unor indicii rezonabile împotriva unei anumite persoane, procurorul dispune, în conformitate cu art. 305 alin. (3) din Codul de procedură penală, ca urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de acesta, care dobândeşte calitatea de suspect. 18. Aşa fiind, dispoziţiile art. 305 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură penală respectă caracterul echitabil al desfăşurării urmăririi penale, asigurând atât cadrul procesual al actelor de cercetare, cât şi o garanţie, în sensul că nicio persoană să nu fie pusă sub acuzare în lipsa existenţei unor indicii rezonabile că a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală. 19. Totodată, prevederile contestate au fost redactate într-un mod suficient de clar şi de precis, astfel încât orice persoană să le poată anticipa efectele şi să îşi regleze conduita în mod corespunzător. 20. În realitate, autorii excepţiei tind la o modificare a dispoziţiilor criticate, în sensul că începerea urmăririi penale cu privire la faptă se va finaliza la momentul identificării persoanei care a săvârşit fapta, când procurorul va dispune de îndată ca urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de acesta, care dobândeşte calitatea de suspect. Or, în conformitate cu art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. 21. Tribunalul Suceava - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, în viziunea legiuitorului, noile prevederi procedural penale urmăresc ca faza urmăririi penale „in rem“ să conducă la obţinerea probelor necesare începerii urmăririi penale „in personam“. În perioada dintre începerea urmăririi penale „in rem“ şi începerea urmăririi penale „in personam“, o persoană vizată de organul de urmărire penală nu are nicio calitate procesuală şi, prin urmare, nu este subiectul vreunor drepturi ori obligaţii procesuale, iar prin această modalitate nu are loc vreo încălcare a vreunui drept de către organele de urmărire penală. 22. Dispoziţiile legale analizate asigură caracter echitabil desfăşurării urmăririi penale, întrucât, pe de o parte, răspund exigenţei ca orice acte de cercetare să se desfăşoare într-un cadru procesual - art. 305 alin. (1) din Codul de procedură penală - şi, pe de altă parte, instituie o garanţie în sensul că nicio persoană nu este pusă sub acuzaţie în lipsa unor indicii rezonabile că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Această garanţie subzistă mai ales în ipoteza în care, prin actul de sesizare (plângere, denunţ, sesizare din oficiu) este indicată o anumită persoană în calitate de prezumtiv autor al infracţiunii. Indicarea unei persoane în actul de sesizare nu este suficientă pentru ca această persoană să dobândească calitatea de acuzat/suspect şi nici pentru a considera că urmărirea penală o vizează. Această calitate se va dobândi, pe parcursul urmăririi penale, numai după ce, în baza probelor administrate, se va dispune efectuarea urmăririi penale cu privire la ea. 23. La această concluzie conduc chiar dispoziţiile art. 289 din Codul de procedură penală, care, reglementând conţinutul plângerii penale, se referă şi la „indicarea făptuitorului“ dacă acesta este cunoscut. Or, dacă, aşa cum s-a arătat, începerea urmăririi penale cu privire la faptă este obligatorie imediat după depunerea plângerii, coexistenţa acestei dispoziţii cu cea a art. 305 alin. (1) din Codul de procedură penală nu poate decât să probeze că începerea urmăririi se va dispune doar cu privire la faptă, chiar dacă autorul este indicat. 24. Tribunalul Botoşani - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în raport cu art. 24 din Constituţie, în măsura în care, fiind cunoscut pretinsul autor al infracţiunii, s-ar lăsa la aprecierea subiectivă a procurorului momentul declanşării urmăririi penale „in personam“. 25. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 26. Guvernul, în Dosarul nr. 341D/2016, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece, în realitate, motivele susţinute de autorii acesteia tind la modificarea conţinutului art. 305 din Codul de procedură penală, în sensul introducerii obligativităţii finalizării urmăririi penale „in rem“ în momentul identificării persoanei care a săvârşit fapta. 27. Cât priveşte dosarele nr. 431D/2016 şi nr. 603D/2016, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate asigură suspectului/inculpatului dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil. Totodată, nu sunt afectate nici dispoziţiile constituţionale referitoare la principiile legalităţii şi imparţialităţii care guvernează activitatea procurorilor, deoarece tocmai art. 305 din Codul de procedură penală constituie temeiul legal în baza căruia organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale in rem, iar procurorul continuarea urmăririi penale in personam. 28. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. 29. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului ales, documentele depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 30. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 31. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 305 alin. (1) şi (3) cu denumirea marginală Începerea urmăririi penale din Codul de procedură penală. După sesizarea Curţii Constituţionale, dispoziţiile legale criticate au fost modificate prin art. II pct. 76 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Cu toate acestea, ţinând seama de raţiunile avute în vedere de Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sintagma «în vigoare» din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, Curtea urmează a se pronunţa asupra prevederilor art. 305 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură penală în redactarea anterioară modificării lor prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016, deoarece acestea erau aplicabile la momentul invocării excepţiei, iar soluţia legislativă criticată a fost preluată numai parţial, în sensul că noua reglementare a instituit obligativitatea începerii urmăririi penale „in rem“ chiar dacă autorul este indicat sau cunoscut. Dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut: "(1) Când actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege şi se constată că nu există vreunul dintre cazurile care împiedică exercitarea acţiunii penale prevăzute la art. 16 alin. (1), organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la faptă. [...](3) Când din datele şi probele existente în cauză rezultă indicii rezonabile că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală, procurorul dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de aceasta, care dobândeşte calitatea de suspect." 32. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitor la Dreptul la apărare şi ale art. 132 alin. (1) referitor la principiile care guvernează activitatea procurorilor. 33. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său, din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 236 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 7 iunie 2016, paragrafele 52, 53, 56-61, Curtea Constituţională a constatat că intervalul de timp ce separă momentul începerii urmăririi penale in rem de momentul începerii urmăririi penale in personam nu este strict şi expres determinat de dispoziţiile Codului de procedură penală. Cu toate acestea, dispoziţia procesual penală precizează că procurorul dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de o persoană, când din datele şi probele existente în cauză rezultă indicii rezonabile că aceasta a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală. Astfel, procurorul este obligat ca, în momentul în care există indicii rezonabile că o persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală, să dispună continuarea urmăririi penale faţă de acea persoană. Aceasta rezultă din folosirea de către legiuitor a verbului la modul imperativ „dispune“, iar nu „poate dispune“, astfel încât să se poată interpreta că există o facultate a procurorului de a amâna momentul începerii urmăririi penale in personam, până la realizarea probaţiunii necesare pentru punerea în mişcare a acţiunii penale şi dispunerea directă a acestei măsuri. 34. În principiu, existenţa indiciilor rezonabile este concomitentă cu formularea unei învinuiri in personam, care are valenţele unei acuzaţii în materie penală. Cu toate acestea, pot exista situaţii în care cele două elemente nu au o existenţă simultană. Astfel, conceptul de „acuzaţie în materie penală“ poate fi definit drept „notificarea oficială, din partea autorităţii competente, privind suspiciunea referitoare la comiterea unei fapte penale“, definiţie care depinde, de asemenea, de existenţa sau absenţa unor repercusiuni importante asupra situaţiei persoanei (Hotărârea din 27 februarie 1980, pronunţată în Cauza Deweer împotriva Belgiei, paragraful 46, şi Hotărârea din 15 iulie 1982, pronunţată în Cauza Eckle împotriva Germaniei, paragraful 73). 35. De asemenea, nu poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia posibilitatea procurorului de a începe urmărirea penală afectează principiul imparţialităţii care guvernează activitatea procurorilor, consacrat de art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece, potrivit art. 100 alin. (1) din Codul de procedură penală, în cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală strânge şi administrează probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere. De aceea, ţinând seama de aceste prevederi, precum şi de pregătirea profesională a procurorilor, Curtea a constatat că faţă de aceştia funcţionează prezumţia îndeplinirii cu bună-credinţă a activităţii lor, astfel încât să nu se ajungă la încălcarea drepturilor fundamentale. 36. S-a mai reţinut că, din modul de redactare a prevederilor legale criticate nu se desprinde vreun înţeles echivoc, destinatarii normei, între care se regăsesc şi organele judiciare, putând înţelege cu uşurinţă sensul acestora, motiv pentru care nu poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia ar fi afectate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) din Constituţie. Faptul că de la data începerii urmăririi penale in rem şi până la data începerii urmăririi penale in personam trece o perioadă mai mare de timp nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, întrucât, în funcţie de circumstanţele fiecărei speţe, timpul necesar fundamentării bănuielii rezonabile că o anumită persoană a săvârşit o infracţiune poate fi mai mare sau mai mic. Aşa fiind, din perspectiva acestor critici, Curtea a constatat că acestea nu pot fi primite, întrucât nu se poate admite ideea înfrângerii prezumţiei de constituţionalitate ca urmare a aplicării unor dispoziţii în contradicţie cu legea ori cu principiile fundamentale. 37. De altfel, prevederile art. 305 alin. (3) din Codul de procedură penală stabilesc în mod clar că, atunci când există indicii rezonabile că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală, procurorul va dispune continuarea urmăririi penale faţă de aceasta, care dobândeşte calitatea de suspect. În măsura în care, în dezacord cu prevederile de mai sus, procurorul nu respectă aceste exigenţe, atunci, în cazul emiterii rechizitoriului, suspectul devenit inculpat poate supune cenzurii judecătorului de cameră preliminară verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, întrucât potrivit art. 342 şi art. 345 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, în procedura de filtru, judecătorul de cameră preliminară are posibilitatea să constate nulitatea şi să excludă actele de urmărire penală şi probele administrate cu încălcarea legii, care conferă, între altele, şi un drept efectiv la apărare. În acest sens, Curtea a constatat că prevederile art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală stabilesc că încălcarea dispoziţiilor legale determină nulitatea actului, atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului. De aceea, ori de câte ori toate sau majoritatea probelor din faza de urmărire penală au fost administrate numai în cursul urmăririi penale in rem, atunci se pot pune în discuţie aspecte de aplicare a legii cu nesocotirea garanţiilor specifice dreptului la un proces echitabil, cum ar fi dreptul suspectului de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat şi încadrarea juridică a acesteia, de a consulta dosarul, în condiţiile legii, de a avea un avocat ales sau unul din oficiu pentru cazurile de asistenţă obligatorie, de a propune administrarea de probe, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii, de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale şi civile a cauzei, de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege, de a fi informat cu privire la drepturile sale, ori dreptul de a beneficia de alte drepturi prevăzute de lege. Câtă vreme, în funcţie de particularităţile fiecărui caz, este dovedită privarea suspecţilor/inculpaţilor de drepturile conferite de Codul de procedură penală, fiindu-le grav afectat dreptul la apărare în cursul urmăririi penale, atunci probele şi actele întocmite cu nerespectarea exigenţelor legale pot fi înlăturate până la încheierea procedurii de cameră preliminară. Aşa fiind, Curtea a constatat că aceste neajunsuri nu sunt o consecinţă a conţinutului normativ al prevederilor art. 305 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură penală, ci reprezintă o posibilă aplicare defectuoasă a lor şi că, în acord cu exigenţele dreptului la un proces echitabil, persoana interesată are posibilitatea să conteste legalitatea anumitor probe şi acte de urmărire penală şi să se opună utilizării lor în procedura de filtru. 38. Pe de altă parte, faptul că nu este posibilă dobândirea calităţii oficiale de suspect imediat ce organele de urmărire penală au fost sesizate cu privire la săvârşirea unei fapte penale de către una sau mai multe persoane reprezintă o garanţie justificată de necesitatea protejării drepturilor persoanelor împotriva cărora a fost formulată o astfel de sesizare, pentru ca acestea să nu fie supuse unor acuzaţii penale fără o minimă verificare a susţinerilor, din care să rezulte atât existenţa faptei şi inexistenţa vreunui caz care împiedică exercitarea acţiunii penale, cât şi suspiciunea rezonabilă că au săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. 39. În sfârşit, Curtea a mai constatat că, potrivit jurisprudenţei sale, deturnarea reglementărilor legale de la scopul lor legitim, printr-o sistematică interpretare şi aplicare eronată a acestora de către instanţele judecătoreşti sau de către celelalte subiecte chemate să aplice dispoziţiile de lege, poate determina neconstituţionalitatea acelei reglementări. De aceea, Curtea a apreciat că are competenţa de a elimina viciul de neconstituţionalitate astfel creat, esenţială în asemenea situaţii fiind asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor persoanelor, precum şi a supremaţiei Constituţiei (Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014). Totodată, Curtea a apreciat că analiza sa din această perspectivă se va realiza în cazul existenţei unei practici cvasiunanime într-un anumit sens care determină neconstituţionalitatea textului de lege criticat (a se vedea Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, paragraful 19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016). 40. Aplicând aceste considerente la speţa supusă controlului de constituţionalitate, Curtea a statuat că nu poate constata neconstituţionalitatea textului de lege criticat, având în vedere că, în prezent, nu au fost relevate o practică şi o interpretare a acestor reglementări care să contravină Legii fundamentale. 41. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 42. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Costel Calistru şi Societatea Panayotiss - S.R.L. din Botoşani în Dosarul nr. 128/39/2016/a1 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, de Gabriel Valerian Negură în Dosarul nr. 438/86/2016/a1 al Tribunalului Suceava - Secţia penală şi de Aurel Popovici în Dosarul nr. 470/40/2016/a1 al Tribunalului Botoşani - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 305 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Tribunalului Suceava - Secţia penală şi Tribunalului Botoşani - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 februarie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
